O vizită la Castelul Bran este mai mult decât o vizită în cuibul vampirului Dracula, mai ales că nu are nici o legătură cu vampirul lui Bram Stocker. O vizită la castelul Bran înseamnă o incursiune în arhitectura gotică militară a României, o afundare în istoria militară și politică a locului. Castelul Bran este cea mai celebră construcție militară românească și pe bună dreptate.

Introducere în istoria locului.

Castelul Bran este asezat pe stanca lui Thydric, iar prin apropiere curge Paraul Turcului. De ce aceste denumiri? In veacul al XII-lea, si in cel de dinaintea sa, trecatoarea Branului era unul din cele mai importante drumuri comerciale intre Tara Romaneasca si Transilvania.
Pe de alta parte, insemnatatea acestei cai, pe unde patrundeau din sud in tara Barsei calaretii cumani (populatie turk, turcii vechi de la care a luat numele paraul ce strabate trecatoarea, iar de la acesta cetatea si satul medieval Turcu din vecinatate), nu putea scapa cavalerilor teutoni adusi de regele Ungariei, Andrei al II-lea, in 1211, pentru apararea Tarii Barsei de “navaliriile paganilor”, adica ale cumanilor. Acestia din urma au lasat si alte toponime in zona, cum ar fi spre exemplu: Tohan ( din turcescul dogan=soim ).
 Vechiul nume al paraului Turcu, din trecatoare, arata ca pe aici era principala cale de patrundere a cumanilor in Tara Barsei. La inceputul secolului al XIII-lea, Cavalerii Teutoni, pe adevaratul lor nume “Cavalerii spitalului Sfintei Maria din Acra”, retrasi din Ierusalim si avand centrul de comanda la Venetia, au venit in Tara Barsei, in mijlocul autohtonilor romani si al sasilor colonizati aici. Nu a venit chiar intreg ordinal, cum cred unii istorici, ci doar o comandatura.
In vreme ce marele lor magistru, Hermann von Salza, se afla in Tara Sfanta, cei asezati in Tara Barsei erau codusi de fratele cruciat Theodoric, care, la 7 mai 1212, a obtinut pentru ei un important privilegiu fiscal de la rege. Cum stanca pe care se va inalta castelul Bran, purta la 1377 numele de “stanca lui Thydric” ( lapide Tydrici), adica a lui Theodoric, foarte probabil ca anume din porunca acestuia fusese construita aici o fortificatie din lemn, poate una din cele 5 cetati atribuite cavalerilor teutoni. Cu atat mai mult cu cat acestia se intinsesera la 1223-1225 si la sud de Carpati, avand in centru stapanirilor lor, vulnerabilul pas de pe Raul Turcu. 
Cetatea Bran, asa cum o cunoastem astazi, a luat nastere ca urmare a  razboiului purtat de Ludovic I, in anii 1375-1377, cu vecinii de la sud si est, ale stapanirilor sale ungaro polone. Mai mult, este o urmare nemijlocita  a luptelor din vara lui 1377 cu domnul Tarii Romanesti, Radu I.

De ce se construiește castelul ?

In 1366, nobilii romani din Transilvania, netrecuti la catolicism, si-au pierdut locurile din adunarile nobiliare, iar baschirii islamici de limba maghiara, numiti de romani “bozgori”, si altii, au fost catolicizati fortat, disparand in masa maghiarilor.
Din 1365, Ludovic I a pornit ofensiva pentru reimpunerea suzeranitatii asupra “uzurpatorului” Vlaicu (1364-1376/1377), nu doar pentru feudele transilvane, ci pentru intreaga Tara Romaneasca.
Regele ridica si reface, ca baze de atac, cetatile de hotar care controlau accesul la feudele lui Vlaicu: in 1370, prin intermediul sasilor, cetatea de la Talmaciu, pe Valea Oltului, spre feuda fagarasana; in 1371-1372, intareste Orsova, spre partea rasariteana a Banatului de Severin, care apartinea domnului roman; iar in 1374 decreteaza premobilizarea comitatului Timis, la hotarul aceluiasi banat.
Era vadit ca regele Ungariei pregatea atacul asupra Tarii Romanesti. Numai ca, in anul 1375, toti adversarii lui Ludovic I, din Balcani pana in Lituania, s-au ridicat impotriva sa. La 7 iunie 1377 are loc o batalie decisiva intre Ludovic I si Radu I, la sfarsitul careia regele maghiar este infrant, caci altfel si-ar fi urmat campania in Tara Romaneasca, iar in actele emise ulterior nu si-ar fi exprimat nadejdea ca aceasta va ajunge candva in mainile sale.
 De altfel, cronica padovana (Cronaca Carrarese) insista asupra atacului cavalerilor lui Radu “asupra persoanei regelui si aceasta pentru a-l zdrobi”, ceea ce seamana foarte mult cu atacurile cavalerilor lui Basarab I in batalia din noiembrie 1330.
Ludovic nu va uita aceasta batalie, din care cu greu scapase. Dupa ce a innobilat pe multi din cei care luptasera alturi de el, regele a intrat in tratative cu sasii brasoveni pentru construirea unei cetati, care urma sa inchida trecatoarea de la stanca lui Thydric, urmand sa aiba in viitor si rosturi vamale.
Negocierile purtate prin austriacul Johann von Scahrfenek, nu intamplator tocmai castelanul cetatii de la Talmaciu, au durat cateva luni. In sfarsit, la 19 noiembrie 1377, cinci luni dupa batalia cu Radu I, din castelul sau favorit de la Zvolen din Slovacia, emite un hrisov prin care poruncea de fapt brasovenilor sa ridice noua cetate (desi Brasovul nu avea ziduri de aparare si nici dreptul de a le ridica), cu eforturi financiare considerabile.

Ce căutau 15 scoțieni la Bran în sec XIV ?

In schimb, Brasovului, i se intareau vechile libertati marunte si vechiul domeniu, si i se promitea, dar numai dupa ce Tara Romaneasca va intra in mainile regelui maghiar, mutarea vamii langa noua cetate si usurarea de plata vamii regale din oras. Regele isi pastra insa dreptul de a numi castelanul noii cetati din orice neam va dori, prevedere ce a nemultumit cel mai tare pe brasoveni.
 Constructia a durat foarte probabil pana in 1380. La 29 septembrie acel an, brasovenii au obtinut ca regele sa poata numi un sas drept castelan. Cetatea Turcului (Bran) ramanea insa proprietatea regelui pe teritoriul comitatului regal si in afara districtului sau provinciei Brasovului. Efortul brasovenilor va da rod abia peste un secol, cand cetatea Bran le va fi cedata de rege in contul unei datorii.
Noua cetate de trecatoare reprezenta o solutie originala de ferecare a vaii. Cea a Oltului a fost inchisa si ea cu ziduri, dupa modelul de la Bran, abia la 1501, prin cetatea Turnu Spart. Astazi, prin cetatea de la Bran se intelege de obicei doar castelul de pe stanca inalta de 60 de metri. Putini sunt cei ce vad doua ziduri (e drept, in ruina) aflate la distanta de 200 de metri intre ele, care inchideau trecatoarea intre Dealul Cetatii si Magura, alcatuind o incinta care, impreuna cu castelul ce avea ferestre de tragere spre ea, formau cetatea Bran.
 Pe la 1380-1382, regele Ludovoc de Anjou a adus briganzi (osteni ce purtau semi armura sau brigantine) si, foarte important, arbaletieri scotieni, si a tinut pe seama sa paza cetatii. Cu acest prilej, se mentioneaza pentru prima data in documentele istorice, prezenta arbaletierilor in Transilvania. Tot in acest loc, imperialii au oprit in 1690 armata munteano otomana a lui Brancoveanu, obligandu-l sa ocoleasca si sa infranga ostile austriece la Zarnesti. De altfel, cetatea de la Bran si-a pastrat rosturile militare pana in secolul al-XIX-lea.

Vizitarea Castelului Bran

Interesant de observat in interiorul castelului Bran sunt urmatoarele lucruri: camera, dormitorul Reginei Maria de la etajul I, recreat dupa o fotografie de epoca, replica unei picturi de la Bruckental, care-l infatiseaza pe Lucas Hirscher, primarul Brasovului, avand in fundal, deasupra umarului sau drept, Castelul Bran, pictura aflata la etajul I, cu o camera inainte de cea in care se gaseste scara secreta. Scara secreta, descoperita in anii `30, cand  Regina Maria aducea modificari castelului, si care nu a fost folosita niciodata, asa cum am avut onoarea sa aflu de la una din nepoatele reginei, care, in 2012, era inca proprietar al castelului impreuna cu fratele sau, Otto von Habsburg. Urcand pe scara secreta ajungem la etajul III, unde se afla sala de muzica a reginei, de unde iesim in Logia ce era folosita ocazional de rege si de regina pentru a asista la spectacolele ce erau date in curtea castelului, langa fantana ce se vede acum, si care este doar decorativa, adevarata fantana fiind situata in interiorul zidului si transformata in lift. 
Din logie, urcam spre terasa de artilerie de unde se vede foarte bine soseaua, Raul Turcului, de care vorbeam mai devreme, langa sosea, casele vamii, unde familia regala si-a petrecut iernile pe timpul razboiului al -II-lea mondial, fiindca se incalzeau mai usor si mai ieftin, iar de aici intram din nou in castel, o luam la stanga pe corridor, coboram 3-4 trepte si facem imediat la stanga, unde in fund gasim o camera ce contine doua lucruri importante: una din ferestrele originale ale castelului medieval, sub forma unui truchi de copac rotativ, si arborele geneaogic al lui Vlad Tepes, unde, incepand cu Basarab I Intemeietorul, gasim pe Vlaicu Voda, pe Nicolae Alexandru, pe Mircea cel Batran pe Vlad Dracul si pe Vlad Tepes, ca sa pomenesc doar de cei foarte cunoscuti.

Continuăm vizitarea castelului.

Continuam coborand scarile spre etajul II, unde gasim dormitorul regal, cu o soba de sec XVIII, pictata cu cele 10 virtuti, dintre care fidelitatea e pe partea sobei dinspre perete si patul regal. Patul regal face parte din colectiile lui Otto von Habsburg,  pentru ca patul original se afla pe un tablou aflat pe perete deasupra actualului. De ce e important? Pentru ca sculptura usii care da in urmatoarea camera este identica cu a patului original, iar pe cealalta parte usa este pictata cu motive florale si vegetale cu rosu, verde si galben, ca sa se potriveasca cu pictura de pe barnele de lemn ale tavanului urmatoarei incaperi. Stilat, nu ? Pe capetele barnelor puteti gasi steme ale localitatilor din jurul Bran-ului, una din ele fiind a Sibiu-lui si a doua a Transilvaniei (ca sa le identificati cautati-le pe internet). 
De aici, mai avem doua camere. Prima, gazduieste costume originale ale personajelor principale din filmele istorice romanesti “Mircea”, “Buzduganul cu trei peceti” si “Vlad Tepes”, precum si un costum popular si o rochie de gala ce au apartinut Printesei Ileana, cat si steaguri ale Romaniei purtand stema si stemele personale ale reginei Maria si a le Printesei Ileana. A doua camera cuprinde o panoplie cu arme transilvanene si cateva steme. Una dintre ele, apartine lui Mathias Corvin regele Ungariei si reprezinta un corb cu un inel in cioc. Legenda spune, ca , tatal regelui, guvernatorul roman al Transilvaniei si marele luptator antiotoman Iancu de Hunedoara, cand era copil, tatal sau, nobilul roman Voicu, primeste din partea regelui Sigismund de Luxemburg al Ungariei , castelul si domeniul Hunedoarei. Ca sa fie cunoscut drept noul stapnaitor, primeste in dar un inel din partea regelui. Fiul sau, Iancu, se joaca cu acel inel la un popas, pana ce i-l fura un corb. Tanarul Iancu insa, cu o sageata, iute ucide pasarea si recupereaza inelul. De atunci, noul nume al familiei va fi Corvin ( de la corvus = corb in latina) si corbul cu inelul in plisc, noua stema a familiei. De aceea, fiul sau, Matia Corvin are ca stema aceasta imagine si numele de Corvin. Ca un mic detaliu, Matia Corvin marele rege maghiar este jumatate roman dupa tata, desi, daca m-as lua dupa regula timpului din sec XV cand au trait acesti oameni, Matia ar fi 100% roman fiindca atunci nationalitatea copilului o dadea tatal un mama, iar tatal era roman verde 100%
De aici se iese in curte si se incheie traseul.