Hoinărind prin Delta Dunării

Ziua 1. Tulcea

Când remorcherul s-a pus în mișcare din Portul Tulcea noi cei de pe Hotelul Plutitor tractat de el, nu știam ce aventură fantastică ne așteaptă. Pînă la Sulina unde aveam să oprim peste noapte am făcut 7 ore. Mărturisesc că nici nu le-am simțit atît de repede a trecut timpul. Am făcut plajă pe puntea superioară unde se aflau șezlong-uri, am stat la taclale cu cei din grup, și m-am bucurat de imaginea malurilor Dunării unde se vedeau sate, debarcadere, vegetație specifică zonei dar și de întîlnirea cu marile nave maritime care avansau pe canalul Sulina venind dinspre Marea Neagră.

Desigur am și mâncat de prânz în marea sală de mese a hotelului, împresurată de ferestre mari ce porneau din podea și se opreau în tavan oferindu-ne tot timpul imaginea superbă a naturii înconjurătoare. Am dormit în noaptea aceea la Sulina în apropierea mării, iar a doua zi am mers la Letea să călcăm prin singura pădure subtropicală de la aceste coordonate geografice.

Vă voi enumera multe obiective turistice naturale din Delta Dunării dar vă rog să vă amintiți că aici important e drumul. Drumul până la țintă, pe canalele deltei este spectaculos. Bărcile alunecă încet pe oglinda apei, permițând călătorilor să se bucure de toate locurile speciale pe care le văd în cale. E fabulos să vezi pelicanii hrănindu-se cu pește sau furându-l din plasele pescarilor. Păsările sunt ceva spectaculos în zborul lor planat și fără grabă de colo, colo în căutarea hranei. Vorbind de păsări o să vă sfătuiesc să mergeți în deltă în iulie și august când puii trebuie hrăniți iar părinții vin să pescuiască aproape de bărcile noastre astfel încât putem să le fotografiem mai ușor.

Revenind la Sulina, atunci cînd am călcat pe cheu, mi-am dat seama că era locul unde se filmaseră multe episoade din serialul „Toate pînzele sus” iar orașul, fusese în a doua jumătate a secolului al XIX-lea un Porto Franco european, extrem de prosper.

Am pornit să vedem zona și îndreptîndu-ne spre vechiul far priveam la bărcile amarate la cheul de beton, imagine populară celor obișnuiți cu porturile dar extrem de exotică pentru noi. După ce vizităm vechiul far de navigație luăm un microbuz care ne duce cale de 2 km până la plaja Mării Negre. Asta e suprafața de pământ pe care Dunărea a depus-o în ultimele două secole la vărsarea ei în mare.

Plaja e mică cu nisip foarte fin, ape joase și un soare blând. Este aici, în acest colț de lume, atât de multă pace și liniște încât te simți ca la începutul lumii. Oamenii sunt cumsecade și nu fac zgomot, până și copiii se poartă ca într-un sanctuar, pentru că acest loc, pe o parte a României și la gura Dunării îți impune respect. Respect pentru unul dintre cele mai mari râuri din Europa, respect pentru tot drumul pe care îl face din Germania până aici și respect pentru toată istoria pe care a văzut-o de la începutul creației. Tăcere, soare blând și atmosfera unui nou început. Într-un cuvânt, Raiul.

Puțin mai la nord, vedem noul Far și în apropierea lui gura de vărsare a Dunării care a venit la întâlnirea sa cu marea. Intrăm cu picioarele în apă să o simțim și timp de o oră ne relaxăm și ne simțim bine. Ne întoarcem la Sulina și la nava noastră pentru cină iar pe drum, intram sa vizitam Catedrala Sfinții Alexandru si Nicolae.

Este aproape noapte, și-n sufrageria hotelului, aurul vinului dobrogean curge în pahare și clinchetele acestora se aud împreună cu urări de sănătate și noroc. Vinul este un Aligote din podgoria Sarica-Niculitel, una din cunoscutele podgorii din România.

Mâncarea pregătită în această seară așteaptă pe masă alături de o mulțime de alte delicatese. De fapt, de-a lungul călătoriei, am servit printre altele următoarele feluri de mâncare: borșuri de pește, pește prăjit servit cu usturoi și sos de usturoi, raci fierți, pulpe de broască, cârnați, icre de pește, carne de pește, crap prăjit și crap pe varza, iar la desert placinta buna de dobrogeana facuta cu branza. De asemenea, fructe, brânză, măsline, pâine și unt, ouă prăjite, șuncă și ouă.

După cină, ne relaxăm pe terasa hotelului plutitor bând o bere, un vin, sau un whisky în funcție de alegerea fiecăruia. Apoi, încetul cu încetul, soarele se va culca și noi vom coborî în cabinele noastre pentru un somn bun după o zi frumoasă și plină...noapte bună!

Ziua 2 În adâncurile Deltei.

A doua zi ne trezim in cabinele noastre dupa un somn foarte bun si suntem pregatiti pentru o noua zi. De fapt, adevărata excursie începe astăzi pentru că vom intra pe canalele Deltei folosind ambarcațiunile cu motor atașate de hotelul plutitor.

Vom mânca micul dejun ne vom pune pe noi vestele de salvare după care ne îmbarcăm. Aici regula spune că doamnele și copiii călătoresc cu catamaranul o ambarcațiune multicocă cu două carene paralele de dimensiuni egale iar bărbații cu o lotcă motorizată. Catamaranul vine din cuvântul tamil „Kattumaram” care înseamnă bușteni legați împreună. 

Abia la finalul plimbării ne mai intalnim cu hotelul nostru plutitor. Până în acel moment vom merge să vizităm Pădurea Letea, una dintre cele mai uimitoare rezervații din România și chiar din Europa. Dar să nu anticipăm. Drumul până acolo va fi pe apă. Trecem pe adevărate șosele ale stufului, care se ridică pe laturile canalelor acoperite cu nuferi. La est de noi aflu că se află Portul Chilia unde în comunism a fost o colonie de munca pentru detinutii politici si care a inspirat o melodie foarte populara in Romania care se numeste “La Chilia`n port”.

Vedem nuferi galbeni si ne bucuram de soare si de briză, timp de 2 ore. Mergem in tandem cu barca doamnelor si le salutam din cand in cand pana ajungem in Satul Letea pregatiti sa vizitam celebra pădure. Acostăm la micul debarcader al satului urmați de rațele aparținând locuitorilor și se vede treaba bucuroase de oaspeți. Acolo, ne aștepta o căruță trasă de măgari care urma să ne transporte în pădure. Mijlocul de transport a fost amenajat cu bancute pentru a putea sta cat mai confortabil și era condus de un băiețel și de mama lui.

Ne deplasăm  pe străzile satului, pline de praf, neasfaltate, privind spre casele vechi construite în stil local, din lut și acoperite cu stuf, pictate în albastru de culoarea Dunării și ne simțim ca acum 100 de ani. Un sat izolat în mijlocul apei, unde oamenii trăiesc în continuare după aceleași reguli de secole. 

Dintr-o dată ne oprim pentru „hidratare”, după cum a spus căpitanul nostru. Adică pentru toaletă și o bere rece sau Pepsi ori Coca Cola. Dupa 20 de minute continuam excursia catre celebra padure înconjurată de un zid de plasă. Călătoria a continuat după deschidera porții prin vegetația luxuriantă de plop alb, plop negru, ulm, stejar englezesc, tei argintiu, frasin cu frunze înguste și arin comun. Alături de cele de mai sus, este completată de o scară bogată de specii sub-arbuști și liane sau ferigi.

Am oprit căruțele în pădure și de acolo am continuat mersul. Foarte ciudat a fost că solul era din nisip. Am intrebat si raspunsul a fost ca aici, in aceasta regiune, era marea care la un moment dat s-a retras. Am ieșit din pădure într-o regiune mare cu niște tufișuri din loc în loc și grupuri de copaci unde vin caii sălbatici care trăiesc aici, ultimii cai sălbatici din Europa.

În aceeași zonă, puțin înainte se va găsi unul dintre lucrurile rare din acest loc, un stejar bătrân, care a fost sădit acum 500 de ani. Grosimea trunchiului său era atît de mare că putea fi cuprins doar de 6 oameni care se țineau de mâini în jurul său. Pe drumul de întoarcere studiem plantele subtropicale care cresc aici rămânând uimiți de unicitatea acestor locuri. 

Odată ajunși la debarcader ne urcăm în bărci și continuăm încă o oră până la hotelul plutitor care ne aștepta pe canalul Madgearu. Bucuroși de cele văzute și schimbând impresii ne-am dus în camere să ne împrospătăm și să ne așezaăm la masa de prânz findcă aerul bălții ne făcuse foame.

În timpul prânzului hotelul plutitor naviga spre Mila23 satul pescaresc unde s-a născut și a crescut campionul nostru olimpic la caiac-canoe Ivan Patzaichin. De asemenea, este cea mai mare comunitate din zonă. Ne oprim după prânz pe cealaltă parte a insulei și am trecut Dunărea pentru a o vizita. Activitatea turistică aici este foarte intensă deoarece multe case sunt transformate în pensiuni pregătite să primească turiști. Sfârșitul acestei vizite a fost la magazinul principal de pe insulă pentru a mânca înghețată sau a bea o bere rece după preferința fiecăruia. 

Ne-am întors la hotelul care a pornit în marș spre locul unde vom dormi peste noapte. Ajungem într-o zonă superbă pe Dunărea Veche și acostăm la mal. De aici ne urcăm pe catamaran și pe cealaltă barcă cu motor și începem vizita de seară către cele trei lacuri. 

Primul este Lacul Bogdaproste. Acest lac este unul natural având multe plante acvatice la suprafata apelor putin adanci. Un lac renumit pentru pescuitul de stiuca, crap, biban, caras, dar si pentru coloniile de pasari unde putem vedea rața cu cap brun. E foarte multă liniște și fotografiem cît putem de mult. 

Apoi ne vom îndrepta spre Lacul Trei Iezere unul dintre cele mai frumoase lacuri din nordul Deltei. Am presupus că numele lacului - Trei Iezere - (Trei Iazuri) vine de la un ansamblu ansamblu de bălți din Delta de Nord, format din bălțile „La Amiaza”, „Cazanele” și „Lacul Radacinos”. 
Lacul Trei Iezere este un lac puțin adânc, adâncimea lui nu depășește 1-1,5 metri. În concluzie, accesul este posibil doar atunci când cota Dunării la Tulcea depășește +150 cm. Malurile lacului sunt in general acoperite cu stuf nepermitand camparea (ATENTIE: Campingul in Delta Dunarii este strict interzis), arbuștii marcand timid, doar unele zone împrăștiate de-a lungul malurilor.

Lacul Trei Iezere este o adevărată poartă de intrare în Delta de Nord, așa că vizitarea lui este obligatorie pentru orice turist. În ciuda acestui fapt, Lacul Trei este un lac „liniștit”, rar parcurs de turiști. O vizita la Lacul Trei Iezere, mai ales primavara, poate oferi o experienta deosebita în singuratatea si linistea Deltei Dunarii.
După ora de vizită în jurul orei 19, ne întoarcem la navă pentru cină.

Cînd terminăm de mîncat s-a lăsat noaptea. Puntea din prova hotelului a fost între timp protejată de o plasă împotriva țânțarilor spre bucuria noastră care ne așezăm la mese să sorbim un pahar de Aligote rece și să stăm de povești.

Auzim Şacalii cum ţipă în întunericul nopţii şi apoi, încetul cu încetul, tăcerea acoperă totul. Este prima noastră noapte în mijlocul sălbăticiei Deltei Dunării. Noapte bună !

Ziua 3 În vizită la Pelicani.

A treia zi începe cu micul dejun și apoi ne avîntăm din nou cu bărcile pe apele Dunării pentru a explora noi zone. Lacurile Ligheanca, Văcarul, Fortuna, Băclăneștii Mari, sunt următoarele.

Lacul Ligheanca nu este prea adânc și din acest motiv este destul de periculos pentru navigație, dar favorabil pentru adăpostirea pelicanilor.  Găsim aici plopi si salcii, canale cu stuf, zone cu nuferi galbeni sau nuferi albi iar în ceea ce privește fauna poti vedea, pelicani si lebede iar pe canalele mici, cormorani, egrete albe, stârci, lișițe, si multe alte specii de pasari pe care nu le gasesti niciodata navigand pe Canalul Sulina. Este un loc ales de pescari pentru stiuca si biban.

Urmatorul lac vizitat de noi va fi Lacul Vacaru, ale cărui ape sunt  incredibil de limpezi chiar dacă vegetatia se afla la 25 cm de suprafata apei. Pe Lacul Vacaru se gasesc zone de pescuit unde se pot organiza concursuri de profil. Spre exemplu la stiuca. Frumusețea peisajului este uimitoare iar prospețimea aerului și soarele blând creează o atmosferă perfectă. După această vizită, ne întoarcem la navă pentru prânz și odihna de după-amiaza.

În jurul orei 16, plecăm din nou cu bărcile pentru a explora alte lacuri.
Primul dintre ele este Lacul Fortuna care are altitudinea fabuloasă de... un metru metru deasupra nivelului mării și este o întindere de apă, tot anul plină de plante de apă, un adevărat filtru pentru toate canalele care se varsă în ea. Lacul Fortuna este unul dintre marile lacuri ale Deltei Dunării, cu o suprafață de 977,5 ha și un volum de 9,8 milioane de metri cubi și una dintre cele mai vizitate destinații turistice care nu trebuie ratată dacă ești în apropiere. 

În sezonul cu ape foarte scăzute, peștii se retrag de obicei pe canalele din jurul lacului în special pe Şontea. Speciile de pești sunt crapul, carasul, rosioara, bibanul, stiuca, somnul, sumbru etc. Lacul Fortuna este unul dintre marile lacuri ale Deltei Dunarii si unul dintre celei mai vizitate de pescari.

Pe Lacul Fortuna se pot observa colonii de pelican dalmatian, egrete mici, egrete mari, lebede, cormorani, ibis lucios, lișițe, rață feroginoasă, creșniță, stârc purpuriu, avocetă rădăcină, lingură. De asemenea, in zona se găsesc Mistreți, Cainele Enot, Nurca, Vulpea.

De aici mergem la urmatorul si ultimul lac din excursia de aceasta dimineata: Lacul Baclanesti. Înconjurat de vegetație bogată, Lacul Băclanești este unul dintre cele mai mari și mai vizitate de turiștii care se află pentru prima dată în Deltă.

Din barca cu care este transportat, turistul se pot observa pelicanii, berzele sau egretele din Delta Dunarii.  Pe Lacul Baclanesti se poate pescui la stiuca si biban.
Mă întorc la navă pentru cină și noapte. Adorm cu greu fiindcă a doua zi nu este o zi obișnuită... pentru mine.

Ziua 4 La pescuit de știucă.

A patra zi a început pentru mine la ora 5 dimineața pentru ca impreuna cu inca 2 pasageri plus capitanul urma sa mergem să pescuim stiuca. După ce ne-am luat sculele de pescuit și am ronțăit ceva ușor ne-am urcat în barca rapidă cu motor și ne-am deplasat spre Lacul Băclănești. Am ajuns si am intrat ușor pe lac ca să nu speriem peștele. Ne-am oprit undeva pe mijloc, ne-am stabilit locurile de lansare din barcă pentru a nu ne agăța între noi și asemenea eroilor din filmul „Operațiunea Monstrul” am inceput pescuitul. Lansam, recuperam, lansam și recuperam, iar si iar si iar...prinzând doar plante de apa, pana in momentul in care în timp ce recuperam lingurița am simțit atacul știucii. Am tras scurt de vargă pentru a o înțepa cum se cuvine și apoi am adus-o încet la barcă, având grijă să o țin în apă pând cînd, fiind suficient de aproape am luat plasa si am scos-o afară. 

In ora urmatoare fiecare dintre noi mai prinde cîte 2 știuci după care ne-am intors la hotelul plutitor chiar la timp pentru micul dejun. Bineînțeles, am făcut poze cu prada, care a ajuns la bucătărie ca să poată fi servită la prânz. 
După ce am mâncat cu toții, am plecat la pimbarea de dimineață. În primul rând Canalul Sontea. Canalul Sontea este foarte lung și este format din Garla Sontea Veche și Garla Sontea Lata, cunoscută și sub numele de Delta de Vest pe toată lungimea sa, pornind de la Canalul Sireasa spre vest și terminând pe Marea Bulă „M” la Mila 23 până la est și este normal ca aici să găsești multe locuri bune pentru pescuit. Canalul Sontea are și o lățime considerabilă fiind cel mai important canal al Deltei de Vest.
Cea mai usoara intrare in acest canal venind dinspre Tulcea este: canalul Mila 35 (imediat la stanga de pilonii de inalta tensiune de pe bratul Tulcea) apoi dreapta pe canalul Sontea Noua, in mare masura paralel cu Garla Sontea Veche. Partidele de pescuit au întotdeauna succes în această zonă, poți avea capturi record și vei fi mereu mulțumit de ceea ce vei întâlni în aceste locuri unice.

De aici ne-am deplasat spre Lacul Nebunu situat in Complexul Sontea - Lacul Fortuna, arie protejata. Se întinde pe o suprafață de 115 hectare și găzduiește biocenoze specifice, adaptate la amplitudinile mari ale undei de viitură. Motivul pentru care a fost plasat în regim de protecție este că asigură condiții optime de reproducere pentru speciile de pești caracteristice unor astfel de lacuri și asigură, de asemenea, condiții de cuibărit în lunile de vară pentru diferite specii de rațe, egrete, lebede , cormorani și alte păsări de apă, dar și mamifere din regiune. Aici poți filma și fotografia diversitatea păsărilor și a peisajelor din jurul lacului, un paradis sălbatic în care soarele și vremea au alte dimensiuni.

De aici urmează Canalul Sireasa până la Canalul MIla 36. Canalul Sireasa începe din treimea de nord a marelui Canal MIla 36 și se termină spre vest pe malul digului care susține DJ222N. Directia generala a Canalului Sireasa este de la E la V, dar canalul prezinta mai multe meandre largi pe parcurs. In prima treime (cel din Canalul Mila 36), Canalul Sireasa prezinta doua brate perfect paralele (bratul sudic si bratul nordic).
Pe tot cursul său, Canalul Sireasa are un aspect larg, cu maluri ferme, dar stufoase, împădurite în prima jumătate și plopi pe malul nordic în a doua jumătate.
 Pe pe acest canal, puteți pescui biban, somn, știucă. 
Aici ne-am oprit și noi pentru pescuit, explorat zona și ca să ne pregătim pentru întoarcerea acasă de a doua zi.

5. Ultima zi de hoinăreală.

A cincea zi este la aceeasi ora, ultima zi in Delta Dunarii.
Ne trezim la programul obișnuit doar că de data aceasta după ce vom mânca micul dejun ne vom îndrepta spre Tulcea unde călătoria noastră se încheie. 

Suntem cu toții puțin triști că totul se încheie și rememorăm momentele deosebite și toate experiențele pe care le-am avut și care ne-au plăcut atît de mult. 

Vă îndemn pe toți să mergeți în această excursie care vă va oferi amintiri de neuitat și experiențe deosebite.