Alba Iulia

Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia

Catedrala Reintregirii,  unde, in 1922, s-au incoronat regi ai Romaniei Mari, Ferdinand I si sotia sa Maria, sub a caror conducere se desvarsise visul secular al romanimii. La intrarea in biserica, pe partea dreapta a usilor, exista o inscriptie ce vorbeste despre unirea lui Mihai Viteazul , iar la interior, dupa ce treceti de usi, in dreapta, este un mozaic ce-l reprezinta pe voievodul roman, iar in stanga, un altul, reprezentand-o pe sotia sa, Doamna Stanca. Pentru a reprezenta muzical acest moment, Ștefan Hrușcă cântă extraordinar pe versurile lui Adrian Păunescu care și recită, poezia Clopotul Reântregirii

In interior, avem candelabrul sub forma coroanei Romaniei, iar de-a stanga si de-a dreapta usilor, gasim portretele Regelui Ferdinand si al Reginei Maria, pictati ca si ctitori ai sfantului locas. De regula, in bisericile de pana in sec XIX, in partea dreapta, pe peretele ce separa naosul de restul bisericii, se regaseste pictura ctitorului, asa numita pictura votiva. Pe peretii din stanga si dreapta iconostasului o sa gasiti asa numitii sfinti militari ( Mercurie, Dimitrie , Sf Gheorghe ), numiti astfel fiindca poarta sabii. Pe interiorul turlei bisericii se regaseste Iisus Cristos Pantocrator, stapanul lumii, iar de jur imprejulul turlei, in ordinea importantei si a apropierii lor de Hristos, se regasesc pictati heruvimi, serafimi si sfinti. De regula, pe colturile turlei o sa-i regasiti si pe cei 4 evanghelisti, pictati fiecare cu carti, evangheliile scrise de ei. Simbolul e simplu: asa cum evangheliile sustin Biserica, tot astfel zonele de zidarie pe care sunt ei pictati, sustin turla sa nu se prabuseasca.

Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia

Catedrala Catolica din Alba Iulia este locul unde este inmormantat Ioan Corvin de Hunedoara, guvernator al Transilvaniei si, mai apoi, vice rege al Ungariei, român casatorit cu o unguroaică si, pare-se, fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg cu o româncă.
Episcopia catolica a Transilvaniei a fost fondata de Sfantul rege Stefan al regatului maghiar in jurul anului 1009, dupa inceputul cuceririi maghiare a Transilvaniei, cu resedinta la Alba Iulia. Prima biserica episcopala a fost o mica biserica din care, astazi, au mai ramas doar cateva ziduri in interior, ce au fost inglobate in actuala constructie.

Ca si arhitectura, actuala catedrala este o constructie gotica usor de identificat dupa arcele frante ale ferestrelor si dupa boltile, deasemenea, cu arcuri frante din interior. Are 3 nave ( cum se numesc incaperile in care este compartimentata), doua turnuri la vest ( le identificati usor daca tineti cont ca INTOTDEAUNA altarul se gaseste la est) si un turn patrat. In partea de sud, exista doua sectiuni boltite unde a existat vechea sacristie, iar in nord au fost adaugate capelele Varday si Laszai. 
Din 1565 pana in 1716, catedrala a fost utilizata de catre unitarieni si apoi de catre reformati,
intorcandu-se la ritul Catolic dupa 1716. Stiti, desigur, ca, dupa 1535, datorita reformei religioase a lui Luther, sasii si maghiarii din Transilvania si-au schimbat religia, din catolica in protestanta.

Partea de vest a catedralei (deasupra intrarii) este decorata cu statuile a 4 regi maghiari declarati sfinti.
Patrundem cu pasi masurati in cel mai valoros monument al arhitecturii medievale din Transilvania. Boltile imense, linistea si racoarea de aici, sunetul pasilor pe pardoseala de piatra, te fac sa simti apasarea magnificului monument, si te strivesc cu greutatea celor peste 800 de ani vechime. Imediat langa intrare, in dreapta acesteia, ne asteapta sa ne plecam fruntea in fata sa, mormantul lui Iancu de Hunedoara, voievodul roman ce in secolul al XV-lea a constituit un inamic de seama al marelui Imperiu Otoman, alaturi de aliatii sai din Tara Romaneasca si Moldova, Vlad Tepes si Stefan cel Mare, desi cu acesta din urma nu a colaborat, insa l-a ajutat sa ajunga in tronul Moldovei.   

Nu a colaborat fiindca a murit in august 1456, iar Stefan a luat tronul in 16 aprilie 1457. Sarcofagul este afectat de trecerea vremii, sculptura ce-l infatiseaza pe Iancu fiind distrusa, pe o portiune insemnata, de barbarii care au atacat in dese randuri cetatea Alba Iulia. Cu toate astea, el a ramas acolo, veghind la Transilvania. 
În apropierea acestor sarcofage, mergand spre est, pe zidul din dreapta, există sculptura numita “Maiestas Domini”, ce facea parte din cladirea primei catedrale de la anul 1009. Altarul principal a fost construit de Hoffmayer Simon, intre 1783 – 1784, la ordinul episcopului Batthyany Ignac. De-a lungul peretilor se mai vad si acum stranele preotesti, construite la 1744, in stil baroc. 

In partea de nord a bisericii găsim, sarcofagele de culoare alba ale lui Janos Szigmond si ale mamei sale, Izabella, iar pe podea, placile funerare a doi episcopi descendenti din familia Szechy: Andras si Domokos.
Intorcandu-ne catre iesire, pe partea dreapta, sunt insirate cateva mici altare, in fata unuia din ele aflandu-se o masa de piatra, decorata cu imagini ale purgatoriului (chipuri de oameni in flacari).

 Din fiecare detaliu se poate observa maretia, grandoarea si siguranta de sine a unor oameni ce se opusesera cu succes unui imperiu ce abia cucerise Constantinopolul, si care fusesera influentati, in toate domeniile vietii sociale si militare, de civilizatia apuseana.

A, si mai e ceva: spre deosebire de fratii lor munteni si moldoveni, ei aveau, atat zidurile groase ale cetatilor, dar si zidurile infinit mai grandioase ale Carpatilor, iar atunci cand posezi astfel de ziduri naturale parca e mai usor sa tii piept turcilor selgiucizi, si sa creezi monumente de arta medievala. Nu credeti ?

Piața centrală a cetății.

Muzeul Unirii, stă marturie a vointei romanilor din Transilvania de a se uni cu tara. De aici ne continuam drumul trecand pe langa monumentele Losenau si Custozza, aproape de situl arheologic reprezentând fosta clădire centrală a castrului roman de aici. O cladire reconstruita, in care s-a pus in evidenta si sitemul de incalzire prin pardoseala pe care il aveau romanii. In fata sa gasim un lapidarium cu fragmente de temple si de monumente funerare. Ca tot suntem aici, observam grupurile statuare din bronz, reprezentand femei cu cosuri, barbati salutandu-se, bunici odihnindu-se pe banci, redand fragmente de viata sociala de acum 200 – 300 de ani.

Poarta III: aceasta poarta de intrare are un bogat décor figurativ, alcatuit din scene de lupta, arme, steaguri, trofee si blazoane, fiind incoronata de statuia ecvestra a imparatului Carol al VI-lea. In soclul acestei statui a fost intemnitat Horea, inainte de a fi ucis in chip barbar pentru ca a indraznit sa isi ceara drepturile sale si ale natiunii lui, oprimate in propria tara. Ucis in chip cumplit la 1785, in sec al XVIII-lea, de catre o natiune ce se pretindea atunci ca fiind una civilizata. Haida de, sa fim seriosi domnilor ! 

Intrarea pe Traseul celor Trei Fortificații se face printr-o poarta marginitia de niste ziduri de caramida cam darapanate, platesti biletul si te afli  in fata portii reconstruite a castrului roman de odinioara. Intrand pe sub Poarta de piatra alba a Castrului Roman, se continua spre dreapta catre Caponiera care este un lung tunel prin structura cetatii si de acolo se traverseaza podul de lemn catre Ravelinul Sf. Francisc de Assisi, unde exista un mic esafod de lemn, cu o roata si o spanzuratoare, si niste panouri ce amintesc turistilor despre martiriul lui Horea, Closca si Crisan.

Deasemenea, de pe pod se vede foarte bine sistemul de fortificatii, cu Bastionul Eugeniu de Savoya, in dreapta. Revenind in cetate prin Caponiera, continuam spre inainte lasand in stanga poarta castrului roman si apoi ne va aparea in stanga Bastionul Sasilor, ce facea parte din cetatea medievala a orasului. Viram pe langa el si ne ducem catre Poarta III, sa vizitam celula lui Horea si, apoi, ne putem îndrepta spre  Bastionul Capistrano, unde acum se afla Pub 13, un restaurant medieval pe care-l recomand cu toata caldura, nu doar pentru bucate si bautura, ci si pentru faptul ca, inainte de 1735, cand au inceput austriecii sa construiasca Cetatea Vauban, aici se afla Turnul principal de intrare in cetate, cu barbacana (o constructie compusa dintr-un coridor ingust, marginit de ziduri si blocat de cel putin o poarta cu grilaj pe la mijlocul lui), prin care a intrat, la 1600, in cetate, Mihai Viteazul.