Amarna

Despre Amarna

Amarna, este un sit arheologic deschis pe locul capitalei faraonului Akhenaten, abandonată imediat după moartea lui. Zona este siuată pe malul de est al râului Nil în provincia Miya. Construcția orașului a început în 1346 Î.Hr. și a durat cam 4 ani. Orașul a fost abandonat după moartea lui Akhenaton, fiindcă fiul său Tutankhamon a decis să-și facă capitala la Teba orașul unde se născuse. Astfel, Amarna a rămas abandonat fiind folosit ca și sursă de piatră pentru construcțiile din ale părți..

Orașul a fost redescoperit prin sec XVIII-XIX D.Hr.. Primele mențiuni ale orașului au fost făcute în anul 1714 de către Claude Sicard un călugăr iezuit care a căklătorit prn Valea Nilului, și a descris stela funerară de graniță din Amarna. Apoi savanții ce l-au însoțit pe Napoleon au pregătit o primă hartă a orașului pe care au publicat-o în Descrierea Egiptului din 1821  și 1830. Aceste explorări ale europenilor au continuat în 1824 când sir John Grdiner Wilkinson a explorat și a trasat harta rămășițelor orașului. Prin 1833 au fost scoase de sub nisip câteva din mormintele din sudul orașului. Expediția prusacă condusă de Richard Lepsius a vizitat locul în 1834 și 1845 înregistrând monumentele și topografiind orașul. Cercetările publicate de această expediție au const=ituit principalele informații despre cele găsite aici pentru restul secolului.

În anul 1887 o femeie care săpa după Sebakh (Sebakh este un cuvânt arab care se traduce prin „îngrășământ”; În limba engleză, termenul este folosit în principal pentru a descrie cărămizile de nămol descompuse din siturile arheologice, care este un material organic care poate fi folosit atât ca îngrășământ agricol, cât și ca combustibil pentru incendii.) a găsit o ascunzătoare conținând cam 300 de tablete acoperite cu scriere cuneiformă, cunoscute acum ca „Scrisorile din Amarna”. Aceste scrisori reprezintă corespondența diplomatică a faraonului și au fost scrise în principal in akkadiană care era limba de circulație internațională a vremii folosită în ultima perioadă a Epocii Bronzului. E o descoperire care crește importanța acestui sit arheologic.
Între anii 1891 și 1892 Alessandro Barsanti a descoperit mormântul faraonului. În paralel cu el Sir Flinders PEtrie a sîpat în centrul orașului descoperind Mare Tamplu, palatul, Casa regelui, Biroul de corespondență al faraonului, și câteva case particulare. Săpăturile lui Petrie au mai scos la iveală, tablete cu scriere cuneiformă, rămășițele unor fabrici de sticlă, și o mare cantitate de ceramică, faianță și sticlă spartă.
În primii ani ai sec XX, s-a descoperit celebrul bust al reginei Nefertiti aflat la Muzeul de Egiptologie din Berlin. Săpăturile au continuat în Amrna după încheierea Primului Război Mondial și apoi în ultimii ani ai sec XX, până astăzi.