Biertan

Despre Biertan

În 1397 Biertanul este atestat ca cetate. Ca orice așezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul francon al șirurilor de case dispuse în jurul unei piețe centrale, deasupra căreia se înalță impunătoarea biserică-cetate. Impresionantul monument de cult îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renașterii, apărat fiind de trei ziduri de incintă cu turnuri și bastioane medievale. Prima incintă a cetății este atribuită secolului al XII-lea, când probabil a fost ridicată și prima biserică (Sf. Maria). Biserica actuală a fost ridicată în 1486-1524, în stil gotic-târziu.

Timp de 300 de ani, între 1572 și 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc, aceasta favorizând construirea uneia dintre cele mai puternice cetăți țărănești din Transilvania, în jurul bisericii fortificate. În 1572, preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendent suprem al comunității evanghelice din Transilvania, localitatea câștigând în importanță spiritual - religioasă ceea ce pierduse în plan administrativ în defavoarea Mediașului. În 1704, cetatea, deși foarte puternică, a fost luată prin surprindere de curuți, și devastată de aceștia; în timpul ocupației curuților, aceștia au furat vasele prețioase de cult, documente inestimabile și au violat criptele episcopilor în căutare de tezaure. 

Biertan, ar trebui să fie pentru orice român,  în primul rând locul unde s- găsit o probă importantă a continuității noastre aici după retragrea aureliana din 271, prin prisma donariului de bronz (parte dintr-un candelabru) gasit aici, purtand inscriptia “Ego Zenovivs Votvm Posvi”, ceea ce se traduce prin Eu Zenovie am pus (oferit) acest dar. Importanta donarului este atestata de crucea incrustata pe el, cat si de existenta acestui Zenovivs, care ne  certifica nu doar existenta unei populatii daco romane in acest areal (fireste in totala contradictie cu teoria Roessleriana), dar si crestinarea acestei populatii.

Biserica Fortificată

La biserica fortificată din Biertan, primul lucru interesant si aparte de aici este scara acoperita de lemn ca si la Sighisoara, cu rol de a face legatura intre zidurile interioare ale cetatii si a apara, in acelasi timp, ostasii, de proiectilele inamicului.

Biserica construita intre 1497 – 1549 trebuie privita, dupa ce intrati, din spate, ca sa aveti intregul efect al boltilor gotice, si sa faceti fotografii de calitate. Tot din spate, puteti observa pe boltile ce sustin zona altarului doi clovni ce par ca sustin cu spatele intreaga constructie. Se spune ca au fost blestemati de catre un episcop cu care se purtasera urat, sa sustina cu spatele lor boltile bisericii pentru eternitate, asemenea miticului (cu accent pe primul “i”) Atlas. Pe tavane se pot vedea inscrisi niste ani. Sunt anii in care biserica a suportat renovari. Apoi, e de observat amvonul de piatra sculptata de un mester din Rasnov, cu imagini din Noul Testament, si unde combinatia intre atitudinile si imbracamintea personajelor face tranzitia de la gotic la baroc.

Altarul e compus din panouri reprezentand scene din  viata Fecioarei Maria, iar in apropierea sa pe peretele de nord, gasim o usa de lemn. Usa sacristiei. Intrand, vom descoperi de cealalta parte a usii un sistem cu 17 zavoare, extrem de complex pentru anul 1515, cand a fost construit, si care a si luat un premiu I la o expozitie internationala la Paris. Iesind din biserica, gasim pe usa, sculptate, simbolurile celor patru anotimpuri iar apoi, o luam la stanga unde gasim zidul cetatii.

Stranele din cor sunt caracterizate de istoricul și membru al Academiei Române, George Oprescu astfel: „Mobilierul este de speță rară și foarte valoros. Stalurile, adică stranele din cor, de la începutul secolului al XIV-lea, sunt decorate cu benzi de ornamente gotice... Este decorația ce o întâlnim pe mobilele de acest fel din Germania și Elveția, cu nimic inferioare acestora, așa încât putem zice că la Biertan se găsesc strane, lucrate la noi, de tâmplari ardeleni, care ar putea figura în orice mare muzeu de artă aplicată”.

Ieșind din clădire, continuam la stanga dupa coltul bisericii și o sa vedem in fata Turnul Slaninii, si turnul principal de intrare in cetate. Se numea “al slaninii” fiindca, avand zidurile la fel de groase ca si intreaga constructie, adapostea slanina afumata a sasilor,la racoare. Duminica, dupa slujba, sasii se duceau in turn sa-si taie o bucata de slanina pentru a avea in saptamana ce urma.

Ocolind biserica, gasim un alt turn, ale carui ziduri interioare poarta inca resturile unei fresce ce ne marturiseste existenta dupa reforma religioasa din 1535 a lui Martin Luther , a unor familii catolice in satul Biertan. Ultima cladire aflata chiar pe creasta celei de a treia linii de ziduri este asa numita “Inchisoare Matrimoniala, unde erau inchise cuplurile care doreau sa divorteze. Erau inchisi, cum spuneam, vreme de o saptamana avand , un singur pat, un scaun, o lingura, o furculita, un cutit, o farfurie o ulcica cu apa. Ideea era aceea de a imaprti. Daca si dupa saptamana aceea mai staruiau sa se desparta, atunci comunitatea ingaduia acest lucru, insa, de regula, cei doi se impacau si isi continuau viata impreuna.