Biserica templului.

Biserica templului.

BIserica Templului sau Temple Church este o biserică regală, cam ciudată, situată în City of Lodon între strada Fleet și Râul Tamisa, construită de Cavalerii Templieri ca centru de comandă în Anglia. S fost sfințită în anl 1185 de Patriarhul Heraclius de la Jerusalim. Pe timpul domniei Regelui John din 1199 - 1216 a sevit ca tezaur al Coroanei bazându-se pe calitatea de bancheri a templierilor. A fost bombardată în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial dar a fost refăcută după aceea.

Pe la mijlocul sec al XII-lea, înaintea construcției bisericii, Cavalerii Templieri din Londra se întâlneau la un fost templu roman din High Holborn. Din cauza rapidei dezvoltări a ordinului, până la 1160, ordinul a cumpărat un nou loc unde să-și construiască sediul. Acesta nu avea doar biserica ci și nenumărate alte anexe pentru antrenament și relaxare.
Construcția bisericii a avut loc în două etape : prima dată, biserica circulară care acum are rol de navă, și o secțiune rectangulară adăugată pe partea de est formând corul adică zona altarului.
După cucerirea Ierusalimului din anul 1099 de către cruciați, Cupola Stâncii sau The Dome of The Rock un sanctuar islamic a fost oferit cșlugărilor augustani în timp ce Moscheea Aqsa a devenit palat regal. Fiindcă The Dome of The Rock fusese construită pe locul templului lui Solomon, Cavalerii Templieri, și-au organizat cartierul general la Moscheea Al Aqsa aflată în apropiere. 

Biserica rotundă are 17 metri în diametru, și conține unele din cele mai vechi coloane din Marmură de Purbeck existente în zonă. 
Marmura Purbeck este un calcar fosilifer găsit în Insula Purbeck , o peninsulă din sud-estul Dorsetului , Anglia. Este o varietate de piatră Purbeck care a fost carierei încă din epoca romană ca piatră de construcție decorativă, dar această industrie nu mai este activă. cuprins 1 Geologie 2 apariție 3 Utilizare 4 Referințe 5 linkuri externe Geologie Stratigrafic, aceste paturi de calcar se găsesc spre vârful formației Durlston a grupului Purbeck . Au fost depuse în epoca berriasiană a epocii cretacei timpurii . Purbeck Marble nu este o rocă metamorfică , ca o marmură adevărată , dar este așa-numită, deoarece poate lua un lustruire fină. Aspectul său caracteristic provine de la scoicile dens ambalate ale melcului de apă dulce Viviparus . Sussex Marble este similar ca tip. „Marmura” este clasificată în mod corespunzător drept biomicrudit, deoarece constă din clasturi mari (cochilii de melc) într-o matrice de nămol calcar cu granulație fină. Paturile individuale de marmură (cunoscute și sub denumirea de „cusături”) se află între straturile de argile marine mai moi și piatra de noroi, așezate în timpul intrărilor repetate marine . Unele dintre paturi conțin minerale de oxid / hidroxid de fier, cum ar fi hematit sau limonit , care dau soiuri roșii sau brune, în timp ce alte paturi conțin glauconită dând o culoare verde (sau ocazional albastru). 

În bierică există pietrele funerare de pe mormintele unora dintre cavalerii înmormântați aici. Unul dintre ei, William Marshall a fost prin ianuarie 1215, negociator între Regele Angliei, și baronii care cereau ca regele să aprobe drepturile înscrise în Carta Încoronării predecesorului și fratelui său mai mare, Regele Richard I. Marshall a jurat în numele regelui că nemulțumirile baronilor vor fi abordate în vară, ceea ce a condus la semnarea de către regele Magna Carta în iunie. Mai târziu, Marshall a devenit regent pe vremea domniei Regelui Henry al III-lea (1216-1272)

După distrugerea Ordinului Cavalerilor Templieri din anul 1307, Regele Eduard al II-lea a luat biserica în posesia Coroanei. Mai târziu a fost dată Cavalerilor Ioaniți care au închiriat clădirea unor avocați. 

În anul 1540, Biserica Templului a devenit proprietate a Coroanei, cînd Henry al VIII-lea a interzis Ordinul Cavalerilor Templieri în Anglia, și le-a confiscat proprietățile. În anul 1580 biserica a fost locul înfruntării din „Bătălia Amvonurilor” un conflict dintre Puritani (Puritanii se caracterizează prin respectarea libertăților civile, viață simplă, cult religios fără strălucire. Aceștia se împart în două grupuri: presbiterienii și independenții. Presbiterienii erau persoane mai în vârstă care doreau păstrarea unității organizării Bisericii Anglicane după principii calvine.) și Compromisul Elizabetan care combina biserica catolică cu cea protestantă.

Biserica a scăpat fără mari distrugeri din Mare Incendiu al Londrei din anul 1666. Cu toate acestea, a fost remobilată de către Chritopher Wren care a făcut mari modificări la interior, inclusiv instalarea orgii. Alte restaurări s-au făcut în anii 1841 și 1862.

După avariile suferite de către biserică la acoperiș din cauza bombardamentelor germane din Cel De-al Doilea Razboi Mondial, care au mai distrus și orga și structura de elmn așezată în Epoca Victoriană, au mai fost distruse și coloanele din marmura de Purbeck din cauza căldurii degajate de bomba incendiară. 

Cei înmormântați în biserică sunt următorii:
   Sir Richard Chetwode, Sheriff of Northamptonshire (1560–1635).
    Silvester de Everdon, Bishop of Carlisle and Lord Chancellor of England (died 1254).[39]
    Sir Anthony Jackson (1599–1666).
    Geoffrey de Mandeville, 1st Earl of Essex (died September 1144).
    William Marshal, 1st Earl of Pembroke (1146–1219).
    William Marshal, 2nd Earl of Pembroke (1190 – 6 April 1231).
    Gilbert Marshal, 4th Earl of Pembroke (1194 – 27 June 1241).
    Dr Richard Mead (1673–1754).
    William Petyt, barrister, legal scholar, and Keeper of the Records in the Tower of London (1640/1641 – 3 October 1707).
    Sir Edmund Plowden (1518–1585).
    Francis James Newman Rogers (1791–1851).
    John Selden (1584 – 1654), English jurist
    James Simpson (1737–1815), Attorney General of Colonial South Carolina. 
    Sir John Tremayne (1647–1694).[41]
    Robert de Veteripoint, Sheriff of Westmoreland (died 1228).

See also