Brașov

Piața Sfatului

Am inceput cu Piata Sfatului, care a fost si este inca centrul orasului. Piața europeană poate fi percepută ca sufrageria orașului. Așa cum sufrageria caselor noastre este locul de întâlnire a membrilor familiei și cel unde se primesc musafirii, așa și piața orașului medieval era locul principal de întâlnire a orășenilor pentru petreceri, târguri și execuții care reprezentau distracția principală a oamenilor. Astăzi, înlocuite desigur cu concerte. Piața este moștenitoarea „atrium-ului”roman având aceeași destinație de loc central al casei.

Din piața orașului medieval pleacă de obicei, radial, străzile ce, desenează geometria acestuia. Oriunde ai fi în centrul orașului medieval nu te potți pierde fiindcă toate străzile duc invariabil către piața centrală.

Aici, ne-am dus in coltul dinspre Biserica Neagra oprindu-ne in fata Librariei Humanitas. Brasovul este atestat documentar la 1235 sub numele de Corona. Mai tarziu, romanii il vor numi Brasov de la cuvantul peceneg “Bras” insemnand “apa curata” Sufixul “ov” era un fel de diminutiv pentru apa curata. Maghiarii au adaptat Brasov la limba proprie si i-au spus “Brasso” iar germanii raportandu-se la numele initial de “Corona” , l-au numit “Kronstadt”

La inceputuri Casa Sfatului a fost doar un turn de veghe pentru incendii sau atacatori. Mai tarziu, s-a construit in jurul sau ceea ce acum cunoastem cu totii drept Casa Sfatului.  Undeva la sfarsit de sec XIX Magistratul a considerat, ca, Casa Sfatului e o vechitura inutila si ar trebui demolata. Urmare a unei puternice campanii de presa a ziarului de limba germana si a celui de limba romana “Gazeta de Transilvania” au renuntat la aceasta idee. Vorbind despre Gazeta de Transilvania, fondata la 1838, ca prim ziar al romanilor din Transilvania, trebuie sa va uitati pe vis-a-vis de Piata Sfatului sa vedeti o casa mica, pictata albastru su alb, care se mai numeste si Casa Muresanu dupa numele familiei ce a locuit-o. Aici s-au pus bazele si a fost redactia “Gazetei” iar Andrei Muresanu a scris aici versurile poeziei “ Un Rasunet”.  Lângă ea se află un palat mare, de culoare roz, fosta reședință a familiei Czell cea care a pus bazele actualei fabrici de bere Ciucaș. Casa din dreapta palatului, de culoare bej a fost o vreme cartier general al armatei austriece în Transilvania, calitate în care l-a găzduit pe Franz Joszef când a vizitat Transilvania prin sec XVIII
Pe latura de est a Pietei Sfatului ( ca sa aflati punctele cardinale ale unui oras, cautati o biserica si identifica-ti-i altarul care, se afla intotdeauna la Est) se afla fosta strada unde se plimbau la inceput de secol XX fetele maritate, pentru ca sa remarce toti cunoscutii ca s-au maritat si, in general, acea parte era cunoscuta sub numele de “Corso”, si, pana tarziu, in anii 1940, avea rol de promenada a orasului.

Daca nu stiati, sub Piata Sfatului exista gropi de alimente folosite in perioada medievala pentru a adaposti proviziile necesare in caz de asediu. Gropile de alimente erau descoperite cu ajutorul a trei franghii avand pe ele noduri intinse in piata, astfel incat fiecarui nod sa ii corespunda o groapa de alimente. 
Deasemenea, remarcam restaurantul Cerbul Carpatin , adapostit de cladirea din sec XV_ ce a fost initial depozit de marfuri pentru breasla negustorilor. Cladirea construita pe la 1700, unde acum exista Libraria Humanitas, cu 200 de ani inainte, a existat o alta unde era prima farmacie din Transilvanie si...Romania fireste. De aici, intram, in curtea Bisericii Negre. Aici, inainte de a se construi biserica, existau cladiri, capele si un cimitir ale caror resturi se gasesc si acum (2017) la 2-3 metri in subsol.

Biserica Neagră

Cum intram in biserica mergem spre altar si ne oprim in dreptul amvonului. Luam loc pe banca si incep sa-i arat amvonul sustinut de Moise, ce tine in mana tablele legii, apoi, la partea superioara, cei 4 evanghelisti, deasupra, Iisus tinand steagul biruintei, iar pe coloana ce sustine amvonul Agnus Dei, mielul lui D-zeu ucigand Fiara. Pe partea opusa amvonului gasim un portret al lui Martin Luther, initiatorul reformei religioase de la inceputul sec al- XVI-lea,  mai sus stema Brasovului, si ultima, stema personala a lui Matei Corvin, cel mai celebru rege maghiar si orice  s-ar spune, cel putin jumatate roman. 

Pe urma, uitandu-ne de jur imprejur, vede cele 47 de covoare orientale de sec XV-XVI, tesute in Anatolia, in Turcia, si daruite Bisericii Negre de bogatii acelor vremi, cand, sa ai in proprietate un asemenea covor, era  ca si cum ai avea azi un Ferrari.
Acum e momentul sa-i arat si Orga Bucholz din 1900, avand patru claviaturi manuale, un pedalier, 76 de registre dintre care 63 sunt registre sonore şi 3.993 de tuburi, si ne indreptam catre altar, unde in centru avem un tablou reprezentand “Predica de pe Munte” a lui Iisus. Tabloul e strajuit la partea superioara de Apostolii Petru si Pavel, cat si de cei 4 evanghelisti, dispusi doi cate doi, de o parte si de alta a tabloului.

De aici ne indreptam spre partea de sud, sa vedem singura fresca din biserica. Spun singura, fiindca dupa reforma lui Luther, adusa dupa 1535 de Johannes Honterus in Transilvania, sasii distrug toate frescele din bisericile lor pentru a fi in ton cu noua religie. Ramane totusi in biserica cea mai importanta din Brasov, si anume in Biserica Neagra, o fresca a Fecioarei Maria cu Iisus, incadrata la dreapta (dreapta Fecioarei) de Sf. Ecaterina (anume in dreapta fiindca in acea directie se afla Poarta Sf. Ecaterina) si la stanga de Sf. Varvara, tinand in mana un mic turnulet, fiindca asa cum spune povestea, fiind o fata foarte frumoasa, tatal sau a inchis-o in turn ca sa nu fuga cu alesul inimii ei, crestin, masura inutila fiindca pana la urma ea tot a fugit cu el. (nu va suna a Rapunzel?)

Iesind in soarele de toamna, care incepuse deja sa straluceasca pe cer, si inainte de a ne continua drumul spre Poarta Schei, am facut la stanga spre latura de sud a bisericii sa vedem statuia lui Johannes Honterus, umanistul sas, care la 1535 scrisese Cartea Reformei Religioase a sasilor transilvaneni. Este reprezentat pe soclu imbracat in hainele specificice sec XVI, si arata cu mana dreapta catre zona unde infiintase prima scoala saseasca din cetate, si unde acuma se afla Liceul Johannes Honterus, liceu cu predare exclusiva in limba germana, existent la Brasov inca din 1960. In  mana stanga tine o carte deschisa, pe ale carei pagini se pot citi titlurile a doua carti importante scrise de el: Cartea Reformei si Regulamentul Scolar. Pe laturile soclului statuii sunt reprezentate imagini din viata lui Honterus: in dreapta, e preot, acordand ultima impartasanie unui muribund, si, in stanga, tiparind carti la una din primele tiparnite din Brasov. In dreapta statuii sunt trei arbori plantati pe la 1900 si care sunt dedicati, in ordine, de la est la vest, lui Philippe Melanchton (autorul teoriei augustane), Martin Luther si Johannes Honterus.

Corul bisericii este decorat cu statui. Incepand de la intrarea in cor avem urmatoarele : De o parte si de alta a intrarii, in stanga Sf. Ioan Botezatorul si Arhanghelul Mihail ce strajuiesc poarta de intrare. Urmeaza, Sf Iacobus protectorul pelerinilor, un pelerin, Sf. Ecaterina, Thomas Sander, preotul ce a avut ideea constructiei Bisericii Negre. Apoi, Ioan Evanghelistul , Sf. Pavel, Iisus Cristos , Sf. Petre, si Fecioara Maria privind spre Piata Sfatului. Pe partea de nord a bisericii, undeva, deasupra altarului, o sa gasiti statuia unui baiat ce sta aplecat pe acoperis, privind in jos. Legenda spune ca baiatul era ucenic al unuia din mesterii ce lucrau la constructia bisericii. Fiind mai talentat decat maestrul sau, acesta a devenit gelos si l-a impins pe baiat de pe acoperis. In memoria baiatului s-a ridicat o statuie pe acoperis, iar mesterului, drept “recompensa”, i s-a ridicat o spanzuratoare in Piata Sfatului.

Poarta Sf Ecaterina

Poarta Sf. Ecaterina,  este unica poarta medievala ce a ajuns pana la noi. Are 4 turnulete mici asezate in jurul turnului central, pentru a anunta ca orasul dispunea de dreptul seniorial “jus gladii”, mai pe romaneste, dreptul de a pronunta pedeapsa capitala impotriva raufacatorilor. Deasupra intrarii principale se poate vedea stema orasului, o coroana asezata pe un trunchi de copac cu radacini.

Prima data, aceasta stema apare pe o harta a Transilvaniei publicata in 1532 la Basel, de catre Honterus. Marele umanist brasovean considerase in mod eronat ca numele sasesc de Tara Barsei, adica “Burzerland”, vine de la Vurzerland, adica “Tara Radacinilor”, cand, de fapt, denumirea Barsa-Burzen provine din denumirea slava “brzo = repedea”, data raului care pe la Zarnesti intra in depresiunea Barsei.

Tot referitor la stema orasului, trebuie spus ca exista aproximativ 12 astfel de steme, dintre care una in Biserica Neagra pe piatra de bolta a unei ogive de pe partea de nord a cladirii inspre altar si o alta pe soclul statuii Fecioarei Maria asezata pe exteriorul bisericii si privind spre Piata Sfatului.  Cea din Biserica Neagra are 8 radacini simbolizand localitatile din jurul orasului, ce nu plateau taxe municipalitatii pentru servicii militare si economice.

Prima Școală Românească

Prima Scoala Romaneasca, trebuie sa va indemn sa va duceti sa o vedeti, pentru ca e o comoara de cultura si romanism, iar prof. Vasile Oltean, a descoperit lucruri fabuloase pe care le-a expus in muzeul de acolo, si enumar dintre ele: steagul original al incoronarii lui Ferdinand I ca rege al tuturor romanilor la 1922 la Alba Iulia, tipografia lui Diaconu Coresi, banci scolare de la 1700 si o carte de geografie din aceeasi perioada,  unde se descriu in detaliu tarile lumii, manuscrise ale lui Ciprian Porumbescu si prima scriere in limba romana de prin sec XI, constand intr-o pagina de manual scolar, sau Prima Biblie a Rusilor, sunt doar o parte din cele ce le puteti vedea aici pentru un pret modic de 3 ron/persoana. Nu descriu acest obiectiv fiindca va indemn sa mergeti sa-l ascultati pe prof Vasile Oltean.