Bratislava

Despre Bratislava

Orașul are o arie totală de 367,58 km², fiind al doilea oraș din Slovacia ca arie (după Vysoké Tatry). Dunărea traversează orașul de la vest spre sud-est. Cursul Dunării mijlocii începe la Strâmtoarea Devin, situată în partea de vest a Bratislavei. Alte râuri sunt Morava, care formează granița de nord-vest a orașului, și se varsă în Dunăre la Devín, Dunărea Mică și Vydrica, care se varsă în Dunăre în zona Karlova Ves.
Lanțul Munților Carpați începe pe teritoriul orașului, dealul pe care se află castelul fiind la originea acestui lanț muntos, prin masivul Carpații Mici (Malé Karpaty). Zonele depresionare Záhorie și Depresiunea Dunăreană se întind până în Bratislava. Cel mai jos punct al orașului este pe suprafața Dunării, la 126 m.d.M., și cel mai înalt este Devínska Kobyla, la 514 m. Altitudinea medie este de 140 m.

Majoritatea clădirilor istorice sunt concentrate în Orașul Vechi. Primăria Bratislavei este un complex de clădiri ridicate în secolele al XIV-lea–al XIV-lea, care acum reprezintă Muzeul Orașului. Poarta lui Mihail este singura poartă ce s-a păstrat din fortificațiile medievale, și este una din cele mai vechi clădiri ale orașului; cea mai îngustă casă din Europa se află în apropiere. Clădirea Bibliotecii Universității, construită în 1756, a fost folosită de Dieta (parlamentul) Regatului Ungariei din 1802 până în 1848. Mare parte din legislația importantă din Era de Reformare Maghiară (precum abolirea șerbiei și fondarea Academiei Ungare de Științe) a fost ratificată aici. 
Centrul istoric prezintă numeroase palate de stil baroc. Palatul Grassalkovich, construit în jurul anului 1760, este acum reședința președintelui slovac, în timp ce guvernul slovac își are sediul în fostul Palat Arhiepiscopal. În 1805, împărații Napoleon I al Franței și Francisc al II-lea au semnat a patra Pace de la Pressburg în Palatul Primatului. Alte case mai mici sunt semnificative din punct de vedere istoric; compozitorul Johann Nepomuk Hummel s-a născut într-o casă din secolul XVIII, în Orașul Vechi.

Catedrale și biserici notabile includ Catedrala în stil gotic Sfântul Martin, construită între secolele al XIII-lea și al XVI-lea, care a servit drept biserica de încoronare a Regatului Ungariei între 1563 și 1830. Biserica Franciscană, datând din secolul al XIII-lea, a fost un loc al ceremoniilor cavalerești. Biserica Sfânta Elisabeta, cunoscută mai degrabă ca Biserica Albastră, este construită în întregime conform stilului Art Nouveau.
Prima atestare documentară a localității (sub numele de Brezalauspurc, „cetatea lui Brezalau”) este făcută de Analele de la Salzburg, în care sunt descrise Bătăliile de la Pojon, între bavarezi și unguri, duse în afara zidurilor Castelului Bratislava, în 907. Castelul și-a primit probabil numele de la Predslav, al treilea fiu al regelui Svätopluk I, sau poate de la nobilul local Braslav. Acest nume vechi reapare sub forma Braslava sau Preslava, pe monezi emise de regele Ștefan I al Ungariei, datând din jurul anului 1000. Mai târziu în Evul Mediu, a ajuns la forma finală a numelui în germană, Pressburg, numele în slovacă, Prešporok, derivând de acolo. Deși Pressburg a fost numele oficial până în 1919, locuitorii slovaci ai orașului îl numeau adesea Prešporok, și cei maghiari Pozsony (scris Posony înainte de secolul al XIX-lea). Numele maghiar, încă folosit de vorbitorii acestei limbi, este posibil să fie derivat de la Božaň, conducător din secolul al XI-lea al Castelului Bratislava. Pe lângă aceste nume, în documente din epoca Renașterii orașul a fost numit Istropolis, „Orașul Dunării” în greaca veche.

Primele așezări permanente în area Bratislavei de astăzi datează din epoca Culturii Ceramicii Lineare, în jurul anului 5000 î.Hr., în era neolitică. În jurul anului 200 î.Hr., tribul celt Boii a fondat prima așezare importantă, un oraș fortificat cunoscut ca oppidum, bătând și monezi de argint cunoscute ca biatec. 
Zona a ajuns sub influență romană din secolul I d.Hr. până în secolul IV, făcând parte din Limes Romanus, un sistem de apărare a granițelor imperiului. Romanii au introdus viticultura în regiune, începând o tradiție a producției de vin, care continuă și în prezent. 
Strămoșii slavi ai slovacilor moderni au ajuns în regiune în secolele al V-lea și al VI-lea, în timpul Epocii Migrației Popoarelor. Ca reacție la măcelurile perpetuate de avari, triburile locale slave s-au revoltat și au pus bazele regatului lui Samo (623–658), cea mai veche entitate politică slavă. În secolul al IX-lea, castelele de la Bratislava și Devín erau centre importante ale statelor slave Principatul Nitrei și Moravia Mare. Cel mai vechi document care atestă existența orașului este din 907, și face referire la căderea Moraviei Mari sub presiunea atacurilor ungare. 

În secolul al X-lea, teritoriul Bratislavei de astăzi a trecut sub stăpânirea regatului Ungariei și a devenit un centru economic și administrativ cheie la frontiera regatului. Din cauza acestei poziții strategice, orașul a fost locul a numeroase atacuri și bătălii. În același timp, tocmai din acest motiv, Bratislava a devenit un centru economic și politic important. Primele privilegii orășenești i-au fost acordate în 1291, de către Andrei al III-lea al Ungariei. În 1405, Bratislava a fost declarată oraș regal liber de către regele Sigismund de Luxemburg, care, în 1436, i-a permis orașului să folosească stema proprie. 
După Bătălia de la Mohacs în 1526, în care Regatul Ungariei a fost înfrânt de Imperiul Otoman, turcii au asediat și provocat daune Bratislavei, nereușind însă să o cucerească. Datorită înaintării otomane în teritoriu ungar, Bratislava a fost desemnată capitala Ungariei în 1536, făcând parte din Imperiul Habsburgic, în ceea ce avea să fie o nouă eră. Bratislava a devenit un oraș al încoronărilor, sediu al regilor, arhiepiscopilor (1543), nobilimii și organizațiilor și breslelor majore. Între 1536 și 1830, 11 regi și regine au fost încoronați în Catedrala Sfântului Martin. Cu toate acestea, secolul al XVII-lea a fost marcat de rebeliuni anti-habsburgice, lupte cu turcii, inundații, epidemii și alte dezastre. 

Reforma protestantă a ajuns la Bratislava în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, găsind adepți în principal în rândul orășenilor. Ca rezultat al revoltelor frecvente împotriva habsburgilor catolici, suburbiile au fost devastate. Orașul și castelul au fost deseori capturate de insurgenți, pentru a fi apoi recucerite de trupele imperiale. Această perioadă de revolte s-a terminat în 1711, prin semnarea Păcii de la Satu-Mare. 
Bratislava a înflorit în timpul domniei Mariei Tereza a Austriei, din secolul al XVIII-lea, devenind cel mai mare și mai important oraș de pe teritoriul statelor actuale Slovacia și Ungaria. Populația s-a triplat; s-au construit numeroase palate, mănăstiri, conace și străzi, iar Bratislava a fost centrul vieții sociale și culturale a regiunii. Cu toate acestea, orașul a început să-și piardă din importanță în timpul domniei fiului Mariei Tereza, Iosif al II-lea, în special când bijuteriile coroanei au fost duse la Viena, în 1783, cu scopul de a întări legătura dintre Austria și Ungaria. Multe funcții centrale au fost mutate la Buda, împreună cu o mare parte din nobilime. Bratislava a devenit un centru al Mișcării Naționale Slovace: în 1783, au fost publicate primul ziar în slovacă, Presspurske Nowiny, și primul roman în slovacă. 
Istoria Bratislavei din secolul al XIX-lea a avut strânse legături cu evenimentele majore din Europa. Pacea de la Pressburg între Austria și Franța a fost semnată la Bratislava, în 1805. Castelul Devín a fost devastat de trupele lui Napoleon în 1809, și Castelul Bratislava distrus de foc în 1811. Ca reacție la Revoluția din 1848 pe teritoriul habsburgic, Ferdinand I al Austriei a semnat, în palatul arhiepiscopului primat din Bratislava, așa-numitele Legi din Martie, care, între altele, prevedeau inclusiv abolirea șerbiei.

În perioada regimului socialist, după preluarea puterii în Cehoslovacia de către Partidul Comunist Cehoslovac în februarie 1948, orașul a anexat noi teritorii, și populația a crescut semnificativ. Proporția de etnici slovaci a atins 90% din populația orașului. S-au construit arii rezidențiale mari, consistând în clădiri înalte din prefabricate, precum cele din cartierul Petržalka. Guvernul comunist a construit câteva edificii grandioase, precum podul Nový Most și sediul Radioului Slovac, afectând uneori în mod negativ zona istorică a orașului.
După încercarea nereușită de a liberaliza regimul comunist, în 1968, orașul a fost ocupat de trupele Pactului de la Varșovia. Cehoslovavia a fost declarată stat federal și orașul a devenit capitala Republicii Socialiste Slovace, unul din cele două state ale federației. Dizidenții din Bratislava au anticipat căderea comunismului prin Demonstrația Lumânării din Bratislava, în 1988, și orașul a devenit un centru important al Revoluției de Catifea din 1989. 

În 1993, orașul a devenit capitala noii Republici Slovace, formate în urma Divorțului de Catifea. În anii 1990 și la începutul secolului al XXI-lea, economia orașului a înflorit datorită investițiilor străine. Orașul a găzduit evenimente culturale și politice importante, inclusiv Summitul Slovacia 2005 între George W. Bush și Vladimir Putin.
Bratislava este situată în sudvestul Slovaciei, în Regiunea Bratislava. Localizarea sa aproape de frontierele cu Austria și Ungaria o transformă în singura capitală națională care face graniță cu două state. Este la numai 62 km de granița cu Republica Cehă și la 60 km de Viena.

Catedrala Sf Martin

Catedrala Sf Martin este situata la granita de vest a centrului istoric si turistic, la poalele castelului Bratislava si este cunoscuta in special pentru ca era biserica incoronarii regilor maghiari intre 1563 – 1830.
Nava bisericii este formata din trei camera, separate de 2 randuri a cate 8 coloane. Zona podelei are o suprafata de 69 x 22 de metri cu o inaltime maxima de 16 m. Turnul are 85 de metri inaltime si la un moment dat a fost parte a fortificatiilor orasului. Catedrala are traditionala forma de cruce cu transept. Ca si castelul din apropiere, catedrala domina prin inaltime orasul. Turnul are situat deasupra sa o replica a coroanei maghiare, pentru ca a fost loc al incoronarii regilor maghiari iar altarul este dominat de un grup ecvestru infatisandu-l pe Sf Martin in uniforma de hussar oferindu-si o parte din manta ca acoperamant unui sarac caruia-I era frig.

Constructia catedralei
Mult timp inainte de constructia catedralei, locul acela fusese o intersectie de drumuri unde se afla vechiul centru al orasului existand probabil o piata si cu siguranta o capela. Serviciile religioase importante aveau loc la Castelul Bratislava unde exista scaunul episcopal. Pentru ca siguranta castelului a avut de suferit in timp, regale maghiar Emeric a solicitat Papei, mutarea acestui centru episcopal in interiorul cetatii, iar Papa a fost de acord. Biserica a fost mutata atunci in 1221 si reconstruita in stil romanic si inchinata Sfantului Mantuitor.
Pentru ca orasul s-a dezvoltat foarte mult a primit in 1291 privilegii aditionale iar biserica a devenit insuficienta pentru nevoile sale. Constructia unei noi biserici goticeva incepe in 1311 pe locul unei foste biserici si al cimitirului acesteia. Constructia a continuat pana in 1452 cu toata greutatea constructiei si a lipsei de fonduri. Pentru o scurta perioada la inceputul secolului al XV-lea, constructia bisericii a fost oprita din cauza razboaielor husite. In 1452, biserica a fost finalizata si au inceput serviciile religioase desi lucrarile au continuat pana in sec al XVI-lea De-a lungul acestei perioade un nou altar a fost adaugat impreuna cu doua capele dedicate reginei Sofia si Sfintei Ana.
Adaugarile ce au avut loc in sec al XVIII-lea include Capela St. John, in stil baroc care a servit drept mausoleum. A fost construita cu pretul a 2000 de piese de aur pe cheltuiala Cardinalului Peter Pazmany ca dealtfel si faimoasa scultura ecvestra a Sf. Martin adaugata in 1744. Ambele lucrari au fost realizate de Georg Rafael Donner.
In 1760 varful turnului gotic a fost lovit de fulger si inlocuit cu unul baroc care a fost ulterior distrus de foc in 1835 si reconstruit in 1847 cu ceva modificari iar deasupra i-a fost adaugata coroana Sf Stefan.
Biserica a obtinut forma sa actuala de-a lungul perioadei cuprinse intre anii 1869 – 1877 cand a fost reaconstruita in stil gotic dupa distrugerile provocate de incendii, razboi, cutremure si alte dezastre.

Incoronarile
Catedrala a devenit biserica a incoronarii regilor maghiari in 1563 continuand traditia bisericii Fecioara Maria din Szekesfehervar dupa cucerirea acestui oras de catre otomani. Pe 8 septembrie 1563, coroana Sf Stefan a fost pusa pe capul lui Maximilian al II-lea, fiu al imparatului Ferdinand I de Habsburg. In total, au fost incoronati aici 11 regi impreuna cu 8 dintre sotii lor intre 1563 – 1830, incluzand-o aici si pe Maria Tereza de Austria.
Coroana Sf Stefan asezata in varful turnului bisericii a fost pusa acolo in 1847, in timpul reparatiei turnului avariat ca sa comemoreze importanta catedralei ca biserica a incoronarii. Corona, cantareste, 150 kg, masoara peste 1 metru in diametru sis ta pe o perna aurita cu dimensiunile de 1,2 / 1,2 m inalta de 1,64 m. Perna si coroana contin un total de 8 kg de aur si au fost restaurate in 2010.
Inca din momentul constructiei catedralei deasupra unui cimitir, ea a avut catacombe de o intindere necunoscuta și cripte continand resturile unui mare numar de importante figure istorice.
Mentionam trei dintre criptele descoperite in acest lacas de cult.
Prima este cripta familiei Palffy, asezata sub altarul principal si se poate accesa si din exterior. Intrarea in cripta se face prin partea de nord a catedralei si este marcata cu blazonul familiei Palffy. Deasupra este o sculptura din anul 1613 reprezentand un cavaler in armura si o scoica. Aceasta familie a fost foarte importanta in Bratislava fiindca ei erau proprietarii castelului.
A doua cripta apartine ordinului calugaresc iezuit este accesibila dinspre Capela Sf. Ana , si se afla sub drumul ce leaga catedrala cu seminarul teologic din apropriere.
A treia si ultima cripta apartine arhiepiscopului si este singura cripta deschisa publicului. Se deschide in doua holuri sub nava bisericii in directia strazii Kapitulska si contine peste 90 de morminte. 
De-a lungul secolelor catedrala a primit spre in imormantare trupurile multor figuri emblematice cum ar fi, demnitari bisericesti, presedinti din tinutul Pozsony, sau ca Jozef Ignac Bajza, autorul primei nuvele slovace si deasemenea, episcopi, preoti, preoti francezi propovaduind revolutia franceza si multi alti oameni nebotezati in Biserica Catolica.

Astazi, exista un festival anual care reface incoronarea diferitilor monarhi incoronati aici. Din Bratislava mai mentionez ca si o curiozitate, porțiunea subterană (înainte la nivelul pământului) restaurată a unui cimitir evreiesc în care este îngropat și rabinul din secolul al XIX-lea Moses Sofer, aflat la poalele dealului castelului, aproape de intrarea într-un tunel de tramvai. Singurul cimitir militar din Bratislava este Slavín, inaugurat în 1960 în onoarea soldaților Armatei Sovietice care au căzut luptând pentru eliberarea Bratislavei de ocupația germană. Oferă o panoramă excelentă a orașului, precum și a Carpaților Mici. 

Alte structuri proeminente din secolul al XX-lea includ (Podul Nou) Nový Most pe Dunăre, care prezintă un restaurant în turn cu formă de OZN, sediul Radioului Slovac în formă de piramidă inversată, precum și Turnul Kamzík TV cu un design unic, care are o punte de observație și un restaurant rotitor. La începutul secolului al XXI-lea, edificii noi au transformat panorama tradițională a orașului. Boom-ul construcțiilora însemnat construirea unor noi clădiri publice, precum Most Apollo și noua clădire a Teatrului Național Slovac, precum și dezvoltarea unei pieți imobiliare private. 

Castelul Bratislava

Castelul Bratislava (în slovacă Bratislavský hrad) este castelul principal din Bratislava, capitala Slovaciei. Clădirea masivă, cu turnuri în cele patru colțuri, este situată pe un deal stâncos relativ izolat din Carpații Mici (Malé Karpaty), chiar deasupra fluviului Dunărea, în mijlocul Bratislavei. Este o bijuterie a orașului si oferă o excelentă panoramă a Bratislavei, a Austriei și, atunci când vremea este favorabilă, a Vienei și Ungariei. Există multe legende legate de istoria castelului.
Clădirea castelului include 4 turnuri (unul în fiecare colț) și o curte cu o fântână adâncă de 80 de metri. Cel mai înalt turn este Turnul Coroanei, în sud-est, construit în secolul al XIII-lea, care a găzduit bijuteriile coroanei. Zidurile exterioare și coridoarele interioare conțin fragmente ale unor elemente de construcție gotice și renascentiste. La est de intrarea principală, se poate vedea poarta de intrare zidită în secolul al XVI-lea. În spatele intrării, există un coridor boltit și apoi niște scări mari în stil baroc, care duc la expoziții ale Muzeului Național Slovac (Slovenské národné múzeum). Partea stângă a laturii sud-estice a clădirii găzduiește cele patru săli ale Camerei Comorii (deschisă în 1988), cu o colecție a celor mai importante descoperiri arheologice și a altor obiecte găsite în Slovacia, inclusiv statuia preistorică intitulată „Venus din Moravany”. Al treilea etaj găzduiește expoziția „Istoria Slovaciei”. Primul etaj din partea de sud-est a clădirii găzduiește camerele Parlamentului Slovac - Consiliul Național al Republicii Slovace - inclusiv mobilă din secolul al XVI-lea. Partea de nord a clădirii - fosta Capelă în stil baroc, găzduiește sala de muzică în care se țin concerte. Curtea include intrarea în Sala Cavalerilor.

• Poarta Sigismund în sud-est; partea originală a sitului cel mai bine conservată, construită în secolul al XV-lea
• Poarta Viena în sud-vest; construită în 1712
• Poarta Nicolae în nord-est; construită în secolul al XVI-lea
La vestul clădirii castelului există recent reconstruita clădire Hillebrandt, care fusese construită în 1762 și distrusă de incendiul din 1811. Curtea de Onoare este un spațiu de dinaintea intrării în castel. A fost creat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea. În spatele Porții Sigismund și în fața clădirii castelului există Curtea Leopold, din secolul al XVII-lea, cu bastioane.

La est de clădirea castelului se află constelația bazilicii Moraviei Mari (secolul al IX-lea), Bisericii "Sfântul Salvator" (secolul al XI-lea) și altor obiecte medievale timpurii. Adevăratele descoperiri arheologice se află chiar sub acea constelație.
La nord-est de clădirea castelului, lângă Poarta Nicolae, se află Bastionul Lugiland (care a fost o poartă de intrare gotică în secolul al XV-lea), o clădire lungă din secolul al XVII-lea (astăzi o clădire a Consiliului Național al Republicii Slovace) și un grajd în stil baroc (astăzi un restaurant faimos). Un parc englezesc este situat la sud de grajd. Întreaga frontieră nordică a sitului castelului este formată de o clădire lungă în stil baroc, din secolul al XVIII-lea, care astăzi găzduiește Muzeul Național Slovac și administrația castelului.