Brasov, Romania +40 744 693 232, +40 770 919 909
Blog vacanțe și excursii

Insula Capri

Italia

Capri este o insula care dintotdeauna a fost unul din refugiile preferate din Marea Mediterană, încă din Paleolitic când s-au găsit aici primele urme de locuire. În secolele următoare au ajuns aici populații vorbitoare de latină care au numit-o „Insula caprelor”, adică, Capri. Până la latini, insula este colonizată de către greci prin sec al VII-lea Înainte de Hristos, pentru a intra în subordinea administrației orașului Neapole din sec V până în prezent.

Highlights

Capri, Anacapri, Grotta Azzura, Piata Umberto I, vila lui tiberius, via krupp, biserica san michelle, lamaile din capri, ceas de mana capri

Debarcarea din Capri

capri2

A treia zi a excursiei, la ora 8 eram pe cheu sa asteptam vasul ce avea sa ne duca in Insula Capri. A venit un ferryboat  cum nu mai vazusem pana atunci, ne-am imbarcat si cand am patruns pe nava am ramas extrem de surprins fiindca salile erau foarte mari cu fotolii confortabile unde aveam cu totii loc. Mai bine ca într-un autocar. Marea era cam agitata in ziua aceea si aveam emotii ca am putea avea rau de mare dar nu s-a intamplat. A durat cam 40 de minute sa ajungem in Insula Capri. În timpul ăsta am pucat să citesc câte ceva despre destinația noastră din acea zi și am să profit de ocazie să vă fac un scurt rezumat.

Capri este o insula care dintotdeauna a fost unul din refugiile preferate din Marea Mediterană, încă din Palolitici când s-au găsit aici primele urme de locuire. În secolele următoare au ajuns aici populații vorbitoare de latină care au numit-o „Insula caprelor”, adică, Capri. Până la latini, insula este colonizată de către greci prin sec al VII-lea Înainte de Hristos, pentru a intra în subordinea administrației orașului Neapole din sec V până în prezent. Toată această viață se sfârșește sau, în orice caz se diminuează prin Evul Mediu când locuitorii abandonează locuințele de pe malul mării alegând să se retragă în interiorul insulei pentru a se proteja de atacurile piraților. Turismul începe să apară pe insula în anul 1826 atunci când un pescar local va descoperi Grota Azzura. De atunci, pe insula încep să vină poeți, artiști, exilați politic, bancheri, industriași, suverani, cu toții cuceriți de extraordinara frumusețe a insulei. Aceasta este , geologic vorbind o mare fomrațiune calcaroasă de 6 km lungime și 3 lățime alcătuită din două platouri separate de o zonă împădurită, iar administrative insula este împărțită în Anacapri și desigur, Capri.

Am debarcat pe o vreme destul de inchisa si ploioasa, neprietenoasa. Insula, are un relief muntos. Ne-am orientat si am decis sa luam un funicular care ducea spre varf. Am ajuns în Piața Umberto I plină de mesele cafenelelor, mărginită de Biserica Barocă Santo Stephano cu cupolele sale de influență araba care acoperă un pavement roman aparținând vechii Vila Jovis. Un alt monument pe care nu ai cum să nu-l vezi aici este Centro Caprese un fost castel angevin denumit în vechime Palatul Cerio. Spun că nu ai cum să-l ratezi din cauza turnului cu ceas pe care-l are.

Grota Azzurra

grota azura

Din această piață, am admirat privelistea care  era cu adevarat minunata si am planuit sa mergem intai sa vedem Grotta Azzura situata in cealalta parte a insulei. Am zis ca, fiind mai indepartata sa incepem cu ea prima data. Cu ce sa ne deplasam ? Am gasit o statie de autobuze. Autobuzele in sine erau niste piticanii, mici si inguste, neobisnuite pentru conceptul de autobuz, insa aveam sa intelegem indata pentru care motiv erau astfel.

Ne-am urcat si am plecat. Soseaua, mergea pe coasta, si la un moment dat nu am mai vazut marea, din cauza copacilor care acopereau privelistea. Am inceput sa urcam pe niste serpentine si in acel moment stand in picioare, studiam cu deosebit interes, un copilas cam de 6 anisori, american, pe care mama lui il tot ruga sa nu se mai isterizeze in autobuz ca nu e frumos. Asta micu mai avea putin si o carpea pe maica-sa care mai ca nu facea matanii in fata odorului sa-l potoleasca. Cand ma gandeam cum l-as fi pocnit pe razgaiat pana s-ar fi facut baiat de treaba, am ridicat ochii pe fereastra si am intepenit cu mana inclestata pe bara de care ma tineam. Realizasem ca, micul autobuz, fusese aruncat de forta centrifuga a curbei, exact pe buza soselei sapate in stanca si tocmai ma uitam plin de groaza la haul ce se casca sub noi si se termina in mare ! Cum insotitorii mei stiau ca nu suport inaltimile de la punct fix, erau toti cu ochii pe mine din colturile autobuzului unde-I impinsese lumea si zambeau cu subanteles. M-am uitat la Angelica si i-am facut marunt din buze in sensul ca : “unde m-ati adus ma ?”

Am ajuns la statia terminus dupa ce ne-am invartit pe soseaua unde doua autobuze abia treceau unul pe langa altul cu oglinzile, la centimetru. Cand spun sosea sunt ingaduitor cu poteca aia sapata in stanca. Ma rog, ajungem la statia Grota Azzura, gasim scarile ce coborau la punctul in care, barcagii trebuiau sa ne imbarce si sa ne duca pana in grota inundata de apa marii.  Ce urma sa aflam insa curand era ca, apa marii inundase grota cu totul astfel incat nu era posibila vizitarea. Dezamagiti, am scos sa rontaim cate un sandwich si am asteptat urmatorul autobuz. Nu pot însă merge mai departe fără să aflați și voi ce am ratat noi atunci. Grota Azzura nu este foarte mare, având 54 de metri lungime, 15 m lațime si 30 metri înălțime. Își datorează faima fenomenului natural de tasare ce a coborât intrarea în grotă sub nivelul mării astfel că lumina intră filtrate de apa mării având o nuanță de albastru ce pare a fi nepământeană.

Vila lui Tiberius

tiberius

Ne-am intors in centrul insulei de unde am luat-o pe jos catre Vila lui Tiberius asezata langa faimoasele stanci ce sunt imaginea insulei. Cu adevarat spectaculoasa era privelistea de pe terasa vilei spre stâncile din mare care sunt simbolul insulei si mai spectaculos era drumul pe scarile sapate in stanca, care ducea, jos, la mare. Adică Via Krupp. Via Krupp este un drum pietonal pavat în serpentină de pe insula Capri, care conectează zona formată de Conventul San Giacomo și Grădinile lui Augustus cu Marina Piccola. Comandat de către industriașul german Friedrich Alfred Krupp, drumul acoperă o diferență de altitudine de circa 100 m.
Construită între 1900 și 1902, Via Krupp a fost aparent o cale de legătură pentru Krupp între luxosul său hotel, Grand Hotel Quisisana, și Marina Piccola, unde era ancorată nava sa de cercetare a biologiei marine. Totuși, în secret, acest drum ajungea și la Grotta di Fra Felice, o grotă în care se presupunea că ar fi avut loc orgii sexuale cu tineri localnici. Când scandalul a ieșit la suprafață, Krupp a fost rugat să părăsească Italia în 1902. Începând din 1976, Via Krupp a fost închisă în majoritatea timpului din cauza pericolului de căderi de stânci. 

Cand am citit ca vom vedea  Vila lui Tiberius, m-am gandit la o casuta cu o gradinita si cateva camere. In nici un caz nu m-am asteptat la hectarul pe care era intins ditai domeniul. Am avut reacția asta fiindcă pe vremea aceea nu știam exact cine fusese Tiberius ăsta și ce anume făcuse el. Aveam să aflu peste 4 ani adică la ora când scriu aceste rânduri. Am să vă împărtășesc pe scurt ceea ce știu. A fost al doilea împărat roman după Augustus. A domnit între anul 14 și anul 37 După Cristos. S-a bătut cu triburile germanice, a înăbușit răscoale antiromane prin Africa , Moesia și Cappadochia. A omorât prin niște procese bine ticluite pe toți adversarii săi inclusiv pe cei care-i erau rude, spre exemplu Agripina soția fiului său adoptat Germanicus, pe care o exilează împreună cu 5 dintre copii săi. Al șaselea cel mai mic, Caligula, viitor împărat, scapă de furia lui Tibirius. În ultimii 10 ani de viață, Tibierius se retrage în Insula Capri unde trăiește într-un desfrâu de nedescris, abuzându-l inclusiv pe Caligula, pe care-l cheamă aici, pentru a-l numi succesor-ul său. Tiberius va sfârși sufocat cu o pernă de chiar Caligula care, astfel, și-a grăbit urcarea pe tron. Dacă vreți să aflați mai multe despre Tiberius ăsta vă invit să vedeți filmul documentar numit „Imperiul Roman” de pe canalul Netflix.
De aici, ne-am intors catre port fiindca ne luasem bilete la ultima nava si aveam ceva de asteptat. Pe drum însă, fiindcă mai aveam timp, am luat un autobuz care ne-a dus în Anacapri secțiunea insulei aflată pe cel mai înalt dintre cele două platouri unde casele able sunt înconjurate de verdele măslinilor.

tiberius2
krupp
lamaile

AnnaCapri. Biserica San Michelle.

sanmichelle

Ei bine, aici în Anacapri  am descoperit Biserica San Michelle. Având hramul Sf Mihail biserica a fost construită între 1698 – 1719 fiind fondată de o călugăriță din Capri pe numele ei Maica Serafina a Domnului. Asta, biserica este sediul organizației Imaculatei Concepții care se ocupă de întreținerea bisericii. Pe dinafară nu spune mare lucru având o fațadă simplă, barocă dar înăuntru, deține o superbă podea din ceramică, viu colorată ce înfățișează paradisul terestru și alungarea lui Adam și a Evei. Dramatica scenă are loc într-un loc luxuriant înconjurat de vegetație și animale. Această podea datează din anul 1761 și a fost create de ce mai bun artist ceramist din Neapole pe numele său Leonardo Chiaiese.

Ca să vedeți mai bine podeaua , urcați pe scara în spiral către orgă spre a vedea totul de sus. Cuorile podelei vor prinde viață și scena cu Adam și Eva devine teatrală. Alttarul principal al bisericii este la fel de impresionant văzut de sus ca scena de pe podeaua bisericii. Altarul este din marmură contruit în 1719 având o picture a Arhanghelului ihail, realizată de artisul napoletan Nicola Malinconico. Podeaua di plăci ceramice a fost păstrată atât de bine, din cauză că a fost călcată foarte puțin de la instalarea sa în biserică. Asta fiindcă s-a instalat un trotouar foarte îngust din lemn de jur împrejurul ei. Astfel putem vedea mai îndeaproape detaliile cât și altarele aflate de jur împrejur. Însă nu priviți doar în jos odată intrați în biserică fiindcă și sus avem lucruri de văzut. Astfel, tavanul bisericii și cupola turnului sunt decorate cu stucco și pictate în alb și galben iluminând discret biserica. Această biserică este un exemplu foarte bun de Baroc Napoletan și pe măsură ce veți explora biserica veți găsi multe exemple ale pictorilor napoletani Francesca Solimena, paolo di Matteis, Nicola Malinconico și Giacomo del Po. 
Așa cum vedem biserica este un obiectiv de văzut oblgatoriu pe Insula Capri. 

Bucuroși de ceea ce văzusem am plecat hotărîți spre port să prindem nava spre Sorrento. Cum ne razbise foamea ne-am dus la o terasa sa mancam pranzul. Proasta inspiratie ! Am ales o terasă pe coastă, care avea vedere la mare si la port, avea bere buna si mancare delicioasa, dar cand ne-a pus un coperto de aproape 30 de euro la final ni s-a facut rau instantaneu !
Am plecat de pe insulă pe o ploaie mocaneasca si un cer plumburiu, sperand insa sa ne intoarcem intr-o zi pe soare si sa petrecem cateva zile acolo.

biserica
altarul
detaliu