Cartagena

Despre Cartagena

Cartagena, este capitala județului Bolivar în nordul Columbiei, pe malurile Mării Caraibilor. Înca de la fondarea sa, în sec al XVI-lea, și pe parcursul epocii de ocupație spaniolă, Cartagena din Indii cum mai era numită, a fost unul din cele mai importante porturi din America Spaniolă. Din această epocă vine tot patrimoniul său artistic si cultural. Din , Cartagena s-a declarat independentă de Spania. Această dată de  noiembrie marchează acum ziua națională a acestei țări. cartagena a fost un oraș aflat în mijlocul tuturor războaielor dar și al fenomenului pirateriei. De aceea a fost foarte bine apărată de ziduri fiind cea mai bine apărată fortăreață din zonă. Astăzi arhitectura colonială este foarte bine păstrată. Odată cu trecerea timpului orașul și-a dezvoltat zona urbană conservând centrul istoric și transformându-l în unul din cele mai importante porturi din Columbia, din caraibe și din lume, dar și într-o importantă destinație turisitcă. Populația totală este de 914552 locuitori fiind al 3-lea cel mai populat oraș din țară.

Rodrigo de Bastidas a fost primul care a numit așa, golful în jurul căruia se află acum orașul, după o călătorie de 4 luni de zile. Drapelul zonei Cartagena din Indii a fost adoptat în anul 1811 când și-a declarat independența de Spania.

Istoria Cartagenei începe înainte de perioada cuceririi spaniole în epoca numită precolumbiană din care vin și majoritatea bogățiilor culturale ale țării.
Cultura materiala din Portul Hormiga care se găsește pe coasta Caraibelor, în spcecial zona din delta râului Sinu, până la Golful Cartagena se pare că este prima comunitate umană atestată din Columbia. Arheologii estimează că în jurul anului 4000 Î.Hr. prima cultură materială umană de aici se dezvoltă între județele Cordoba și Sucre. În această zonă s-au descoperit obiecte din ceramică create de poulațiile stabilite aici din cauza climei blânde și a abundenței faunei de aici care a permis oamenilor să aibă o viață confortabilă. Aceată primă cultură a fost înocuită de o cultură mult mai avansată, numită Monsu care a populat zona Canalles del Duque și a cartirului Pasacaballos din cartagena și în zona Cienaga Honda a Insulei Baru. Această cultura Monsu a dezvoltat o economie mixtă agricolă și de manufactură. oamenii Monsu mâncau fructe de mare și pește. După Monsu au urmat multe alte culturi umane până când, la finalul epocii precolumbiene a apărut în Sierra Nevada de Santa MArta indigenii din satul Tayrona. În jurul anilor 1500 zona a fost locuită de diferite triburi din familia Carib inclusiv Kalamari, Carex, Bahaire, Cospique, Yurbaco

Orașul a fost fondat pe vremea Sfântului Împărat Carol I de Spania la 1 iunie 1533 de Pedreo Haradia ă de soldații care-l acompaniau, mulți din ei originari din Andaluzia și Extremadura. În anul 1538 Coroana a autorizat distribuirea indienilor între vecini și evaluarea impozitelor. Portul a devenit unul foarte important din cauza golfului protejat de militarii spanioli, de froturi și de ziduri cât și cu vecinătatea orașului Panama un alt port spaniol important. Biserica Catolică a stabilit aici un avanpost al Inchiziției ca să garanteze impunerea religiei catolice și a convertirii la creștinism a indienilor păgâni din zonă.
Cartagena a fost asediată de nenumărate ori de către pirați și trupele engleze ( Francisk Drake în 1586) franceze sau olandeze. Pentru acest motiv, Regele Felipe II i-a încredințat lui Juan de tejeda misiiunea de a construi ziduri și fortificații care au constituit un sistem foarte eficieint care a protejat Cartagena în sec XVII și XVIII. În anul 1697, forța navală franceză și corsarii francezi au atacat orașul conduși de Baronul de Pointis și Ducasse. Golful a fost apărat cu curaj de eroul Don Sancho Jimeno, dar orașul slab protejat iar gueverantorul Don Diego de los Rios l-a vândut francezilor care l-au jefuit.

După acest asediu, reconstrucția a început să se facă lent iar în jurul anului 1711 a început repararea efectivă. Dacă sec al XVIII-lea a început nu tocmai bine el s-a îmbunătățit ăe parcurs când orașul a redevenit punct comercial și economic important iar populația  trecut de bariera psihologică de 18000 de locuitori. 
Anul 1741 a început pe 13 martie cu un atac al unei forțe navale britanice numărând 186 de corăbii și 28 000 de oameni care au avut în față 6 corăbii spaniole și 4000 de oameni. Cu toată diferența evidentă dintre cele două armate spnaiolii au obținut o victorie incredibilă. Parte din cauza unei epidemii de febră galbenă trebuind să se retragă. Odată cu retragerea britanicilor dimprejurl orașului a început ceea ce avea să fie cunoscut ca „epoca de aur” a orașului. (1750 - 1808). de data asta a fost o extensie a clădirilor existente, o invazie de oameni din zonele învecinate, astfel că cei ce locuiau aici au devenit repede cei mai bogați oameni din colonia Noua Granada. Aristocrația a zidit case mari pe terenurile sale, formând proprietăți imense, bibliotecile s-au deschis. Timpurile de progrs constant  s-au terminat brusc în 1808 cu criza generală a Imperiului Spaniol.

Prin 1756 lucrările de fortificare a orașului s-au terminat, acesta a fost considerat inexpugnabil. Legenda spune că regele spaniol Carol al III-lea al Spaniei, ar fi declarat că la prețul pe care l-a plătit ar trebui să vadă fortificațiile prin ochean de la Madrid. Mai mult de 275 de ani Cartagena a fost teritoriu spaniol. Fiind cel mai mare oraș al provinciei, a fost al doilea oraș care și-a declarat independența de Spania în anul 1811. Peste 4 ani, în 1815 orașul a fost atacat de spanioli pentru a fi recucerit. Asediul a durat 3 luni și a fost pe apă și pe uscat, dar localnicii nu au cedat. Astfel, orașul a primit numele de Oraș Erou.. Orașul a fost devastat și oamenii evacuați pe mare a rămas sub control spaniol din 6 decembrie 1815 la 10 octombrie 1821 când ultimul guvernator spaniol a fost înfrânt de armata republicană a generalului Mariano Montilla și a fost obligat să abandoneze orașul. După eliberarea acestuia de spanioli orașul a devenit unul fantomă cu clădiri în ruine și cu mai mult de 500 de sclavi africani eliberați pe străzi.

Secolul XX a marcat o dezvoltare deosebită a orașului care a devenit iarăsi port influent la Marea Caraibilor, oraș comercial, industrial , cultural și turistic. Industria este o activitate importantă a orașului în special industria chimică și de rafinare petrolieră. Majoritatea întreprinderilor se găsesc în Parcul Industrial Mamonal

BIserica San Pedro Claver

Biserica San Pedro Claver este o biserică catolică dedicată acestui sfânt ale cărui moaște se regăsesc sub altarul bisericii. Se află în fața Pieței Vămii din Cartagena. Ceastă biserică este completată de o mănăstire având același nume și cu muzeul arheologic. A fost construită între anii 1580 - 1654 după parametrii construcțiilor coloniale de atunci. La început i s-a spus Biserica San Juan de Dios, în 1622 i s-a schimbat numele în Sf Ignacio de Loyola iar în prezent se numește Sf Petro Claver. 
Pentru importanța sa istorică, clădirea a fost declarată Monument Național în anul 1995.

Această biserică și mănăstirea ei sunt situate în Plaza de San Pedro Claver.

Biserica face parte dintr-un set de clădiri religioase, care este completată de Claustrul San Pedro Claver și muzeul arheologic. A fost construită între 1580 și 1654, în stil colonial. Inițial cunoscută sub numele de biserica San Juan de Dios, a fost numită biserica San Ignacio de Loyola din 1622 și acum este cunoscută sub numele de San Pedro Claver. 

Biserica este colonială, cu excepția cupolei, în 1921 cupola colonială a fost eliminată și a fost ridicată cupola actuală, opera francezului Gaston Lelarge. 

Pe altarul său se află rămășițele Sfântului Petru Claver, care a murit în 1654 la Cartagena, după ce și-a dedicat practic toată viața evanghelizării și răscumpărării sclavilor negri din Noua Granada.

Castelul San Felipe

Castelul San Felipe din Barajas este o cetate situată în orașul cartagena din Columbia. Este situat pe un deal numit San Lazaro și a fost construit în anul 1657 pe timpul perioadei ocupației spaniole. A suferit multe atacuri din partea englezilor și a francezilor. Castelul a fost construit într-o primă formă în anul 1536, de către militarii spanioli și sclavi africani. A fost construit cu materiale tipice acelei epoci adică țigle și pământ iar așezarea sa pe un deal urma strategia militară a vremii. Grație acestei situări la peste 40 de metri peste nivelul mării se puteau observa foarte bie mișcările inamicului și se maximiza timpul de răspuns înaintea oricărui atac advers.

Castelul a suferit asediu lui Edward Vernon comandantul englez care în 1697 a atacat Cartagena. 
Deși a fost construit acum mjultă vreme, încă se mai păstrează bateriile de tunuri, casele și tunelurile subterane care au fost utilizate pentru salvare în caz de pericol. Chiar în fața castelului se află o statuie a amiralului spaniol Blas de Lezo, comandant militar și apărător militar al orașului Cartagena din 1741. O altă statuuie care atrage numeroși turiști sunt două perechi de pantofi și o statuie a india Catalina fiica unui șef de trib.
Castelul a fost restaurat în 1922 și 1928 iar la mijlocul anilor 1990 s-au desfășurat lucrări de înfrumusețare a expectului exterior al castelului.

Cerro de la Popa

Cerro de la Popa sau Dealul Pupei. Primii navigatori care au descoperit dealul Cerro de la Popa în 1510 și-au imaginat o galeră imensă, o navă veche de război și comerț, care se ridica deasupra mării. În imaginația lor, credeau că au văzut pe vârful izolat al dealului pupa unei galerie, de unde și numele care i-a venit: Cerro de la Galera, iar în vârf: Popa de la Galera. Mai târziu cartaginezii, l-au nimit Dealul Crucii, din cauza crucii ce exista acolo. Pe vârf se găsește o frumoasă biserică și mînăstire colonială aparținând ordinului Agustinos Recoletos. Această biserica și mănpstirea s-au construit în anul 1606 -1611. Mănăstirea este coniderată una din cele mai frumoase mănăstiri din toată Columbia. 

Se pare că anterior colonizării spanile indigenii aveau pe munte un templu dedicat zeității Buziriaco care avea iaginea unui țap. Legenda spune că frații călugări din oridnul Agustinos Recoletos care se găseau izolați în deșertul din Raquira au visat-o pe Maica Domnului spunându-le să aleagă loc de mănpstire pe un deal dintr-un oraș costier. Așa că au venit în Cartagena să construiscă mănăstirea pe dealul pupei. Când a juns pe deal a luat idolul dedicat țapului și l-a aruncat pe deal în jos, ceea ce a adus locului și numele de saltul încornoratului. iar locul a devenit unul al adorării Maicii Domnului din Candelaria care astăzi este patroana orașului Cartagina și aparține rasei negre.
Se spune că construcția mănăstirii a fost mult întârziată de manifestările naturale ostile acesteia create de Busiraco. Până la urmă mănăstira a fost construită iar negrii africani, avea dreptul să o venereze pe Maica Domnului din Candelaria iar din aceste manifestări religioase ale lor a apărut ritmul dansului Cumbia de astăzi. Între 1822-1963 mănăstirea a fost părăsită la ordinele puterii. Papa Ioan Paul al II-lea a încoronat-o canonic pe Maica Domnului din candelaria în 1986.

Insula Rosario

Insulele del Rosario (Insulele Rosario), denumite și Coral Islas del Rosario (Insulele Coralului Rosario),  este un arhipelag situat în largul coastei Columbia, la aproximativ 100 de kilometri (62 mile) de Cartagena.  Este unul dintre cele 46 de parcuri naționale naturale din Columbia. Parcul național a fost înființat în 1988,  pentru a proteja unul dintre cele mai importante recife de corali din coasta columbiană din Caraibe. Oamenii pot vizita zona parcului național din insule, iar tururi sunt disponibile.  Isla Rosario are un acvariu și ocean ocean de mare (oceanario) pe care oamenii îl pot vizita.  Activitățile includ înotul, snorkeling și pescuitul, printre altele.

Parcul are o suprafață de 120.000 de kilometri pătrați (46.332 mile pătrate), de la linia celei mai înalte valuri la berilul de 50 de metri (164 de metri) de adâncime, se extinde de pe platforma subacvatică și recifele de corali la vest de Insula din Baru, recifele arhipelagurilor din Nuestra Señora del Rosario și San Bernardo și platforma subacvatică, precum și insulele Tesoro, Rosario, Mucura și Maravilla.

Această zonă a fost declarată Parc Național Natural datorită necesității păstrării și protejării recifelor de corali și a ecosistemelor asociate, cum ar fi iarba de mare și mangrove, precum și numeroasele specii de alge marine și animale care le locuiesc.

Formarea recifelor de corali este "... îmbunătățită pe partea de vânt a insulelor" datorită acțiunii valurilor și a calităților de apă care încurajează creșterea coralilor.

Insulele au devenit destinații turistice populare pentru tururi de zi, precum și hoteluri și loji pe câteva dintre insule.