Catedrala din Cuzco

Catedrala din Cuzco

Catedrala din Cuzco este principala biserică din Cusco aici existând sediul Arhidiocezei locale. catedrala din Cuzco împreună cu bisericile Triumfului și Sfintei Familii, formează complexul catedralei din secotrul de nord est al actualei Piețe a Armelor din oraș așexat pe locul unde, în timpul regatului incaș era palatul regelui Viracocha. Complexul are o suprafață de 3918 metri pătrați fiind cel mai important monument religios din oraș. 

Catedrala din Cuzco este rezultatul multor proiecte elaborate de diferiți arhitecți. Prima catedrală din Cuco este așa numita Biserică a Triumfului, construită în 1539, deasupra fundațiilor palatului lui Viracocha Inca. Astăzi, biserica a devenit o clădire auxiliară a actualei catedrale. Catedrala din Cuzco ca și cea din Lima, este o biserică cu trei nave. Cele trei nave au aceeași înălțime, cu cele ale catedralelor din Lima și Jaen. 

În 1538, după întoarcerea lui Vicente Valverde ca episcop de Cusco, a început construcția unei catedrale pe 4 sepr 1538. Fără îndoială, că această operă  a rămas la începuturile sale așa cum se înțelege din dispoziția superiorilor săi care au oprit construcția pentru un an. În anii următori s-a intenționat mutarea rimei catedrale pe locul palatului lui Pachacutex rezervat de Francisco Pizaro pentru el. ( actuala Poartă a Pâinilor din PIața Armelor) Fără îndoială că această mutare n s-a putut face fiindcă PIzzaro a cedat acest loc ordinului Franciscan. Au încercat să găsească atunci alte soluții fără un rezultat însă. 

Între anii 1560 și 1664 s-a construit Catedrala acestui oraș. Construcția a fost încredințată lui Juan Miguel de Veramendi în 1560, care a fost înlocuit doi ani mai târziu de Juan Correa care a lucrat până în 1564. Acestora le-au urmat mulți alții până la finalizarea ei. În timpul construcției prin anul 1650 a fost un cutremur care nu a provocat daune însemnate catedralei.

Materialul de construcție folosit a fost piatra extrasă din zone apropiate folosindu-se deasemenea, blocuri de granit roșu de la cetatea cunoscută sub numele de Sacsayhuaman. A fost recunoscută ca Basilica Minor de Biserica Catolică în anul 1928. Construcția are 3 nave care se ridică deasupra unui etaj de tip salon. Un detaliu care surprinde cu amestecul între ordinea capitelurilor și a friselor și tipul de acoperiș folosit sprijinit pe o bolta gotică. Aceasta dă naștere unui amestec de stiluri, lucru frecvent în barocul sud american

De când s-a dezvoltat aici pictura pe pânză a celebrei școli de pictură din oraș ce era totdată cea mai importantă din America Clonială, putem vedea multe tablouri semnate de artiști locali elevi ai acestei școli.