Curtea de Arges

Biserica Sf. Nicolae Domnesc

Curtea de Arges, toata lumea da navala sa viziteze faimoasa Manastirea Argesului. E bine, nu zic nu, insa eu personal ma opresc intai si intai cu turistii mei la “Biserica Sf Nicolae Domnesc”, adica la biserica ce se gaseste in perimetrul curtii domnesti de aici. Asa am facut si cu Jessica.
Asezamantul de cult a inceput sa fie construit in timpul vietii lui Basarab I si finalizata in timpul vietii fiului sau, Nicolae Alexandru, inmormantat in Biserica Negru Voda din Campulung Muscel. Acest Nicolae Alexandru e important in prezentarea locului, fiindca venind la domnie in anul 1352, dupa moartea parintelui sau Basarab, datorita unor interventii ale regelui maghiar, in corespondenta sa cu Papa de la  Roma, solicita Patriarhului Ortodox de la Constantinopole, sa-i trimita pe mitropolitul de la Vicina (probabil cetatea Pacuiul lui Soare de langa Calarasi) la Curtea de Arges, ca sa infiinteze o mitropolie. Ceea ce se si intampla. Fiindca atunci cand el termina biserica nu e inca botezat ortodox, ci e catolic, nu poate fi pictat in pictura votiva ca ctitor, ci la intrare, deasupra cadrului de la intrarea in sala bisericii, la picioarele tronului Mantuitorului, intr-o postura de rugaciune, ca si cum si-ar cere iertare ca el, ctitorul , este catolic si nu ortodox.

Intrand asadar in biserica, intalnim pictura Deisis, descrisa mai sus, precum si Judecata de Apoi, din care aceasta scena face parte. In dreapta sunt mormintele catorva membri ai familiei de politicieni Bratianu. Intrand in marea sala a bisericii, pe peretele din stanga, remarcam pictura votiva: reprezinta pe domn si pe sotia sa oferind macheta bisericii lui Cristos. S-au spus multe despre cine ar fi domnitorul din imagine. Unii vorbesc de Radu Negru, care dupa mine e doar o plasmuire a imaginatiei unor cronicari din sec XVII, o contopire intre Radu I ( 1377-1383) si Negru Voda ( 1290-1310). Altii doar despre Negru Voda, tinand cont de culoarea negricioasa a pielii personajului, stiut fiind ca Negru Voda era un pic cuman, cu pielea inchisa la culoare, ca altfel de ce sa-i fi zis poporul “negru” ?

Intre cele doua eu o aleg fara dubii pe a doua, dar poate nu e nici asta, ci Vladislav Vlaicu,  cine stie? Deasupra porticului, langa care e situata pictura votiva, sta scena Adormirii Maicii Domnului. Maica e intinsa pe pat, fiul sau e langa ea tinand in brate ceva ce pare a fi un prunc infasat, insa de fapt e doar sufletul mamei sale, iar in prim plan un inger taie cu sabia mainile unui evreu ce ar fi incercat sa atinga vesamantul Maicii Preacurate. Vorbind despre Maica Domnului, pe peretele de sud, o sa vedeti intre ferestre, sus de tot, cateva scene in care Maria apare insarcinata,( a doua imagine din stanga, v foto) o imagine nu foarte intalnita prin biserici. Zona aceea de fapt este fresca originala de la 1364, fiind astfel cea mai veche fresca din Romania, conservata perfect pana la noi. 

Pe aceeasi latura de sud, cumva spre centrul bisericii, se gaseste un sarcofag de piatra ce apartine unui print bizantin necunoscut. E important acest mormant, descoperit in 1920 de Constantin G. Giurescu, pentru ca, asa cum spunea chiar el, „voievodul de la Argeș, așa cum ni-l arată veșmintele și podoabele sale, putea sta alături de cei mai străluciți monarhi ai Europei contemporane. N-a fost atunci, în veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor noștri, o viață umilă, modestă, de țărani păstori și plugari, așa cum s-a crezut, plecându-se de la idei preconcepute, atâta vreme, ci tot fastul și strălucirea unei societăți de nobili, de boieri cu proprietăți întinse și cu legături puternice atât cu feudalii dinastiei angevine, cât și cu Bizantul și imitatorii acestuia din urmă, cu «tarii » sarbi și bulgari. 
Fie si doar pentru acest motive puteti vizita Biserica Curtii Domnesti de la Curtea de Arges. Eu o fac de fiecare data cu turistii mei, si pleaca de aici multumiti si incantati de ceea ce au vazut

Mănăstirea Argeșului

Manastirea Argesului, pe care toti o cunoastem foarte bine. Oare? Haideti sa ne apropiem. Venind din fata, putem vedea turnurile rasucite tipice pentru acest locas, si dantelaria in piatra, imprumutata din stilul arabesc de arhitecura. Mai observam, de jur imprejurul bisericii, niste panouri cu forme geometrice, deasemenea sculptate in piatra, si care reusesc performanta de a nu se repeta. Pe decoratia superioara a edificiului se gasesc niste mici pasari din metal cu clopotele in cioc. Se spune ca atunci cand vantul bate suficient de tare se poate auzi sunetul  clopoteilor. Intrand in biserica vom vedea niste stalpi de piatra care sustin constructia. Daca-i numarati, o sa vedeti ca sunt 12, adica exact numarul apostolilor. Intre aceste coloane existau in vremurile de inceput ale bisericii, atarnate 12 icoane mari pictate pe ambele parti, cat si 12 jilturi inalte inchizand acest spatiu ca o a doua Sfanta Sfintelor.

Pe partea dreapta, intr-o mare vitrina de sticla, sta o Evanghelie ale carei imagini si litere sunt in intregime cusute cu fir de aur, de mana reginei Elisabeta, sotia lui Carol I de Hohenzollern – Sigmaringen, ce doarme alaturi de sotul sau langa vitrina in cauza. Pe partea cealalta, gasim alt cuplu regal al Romaniei, Ferdinand I – cel fidel, cum a fost denumit de popor si sotia sa, frumoasa si inteleapta Regina Maria, incoronati in 1922 la Alba Iulia drept regi ai Romaniei Mari. La picioarele lor gasim mormantul unui demn reprezentant al dinastiei Basarab, Radu de la Afumati, ginere al lui Neagoe Basarab, ctitor al bisericii, ce doarme somnul vesnic pe partea de sud a bisericii, alaturi de sotia si copii sai. Pe pereti, frescele reprezinta domnitori ai Tarii Romanesti, de la Negru Voda pana prin vremea lui Neagoe Basarab. De o parte si de alta a intrarii apar pictati Carol I si Elisabeta, ca ctitori si renovatori ai sfantului lacas. In fata altarului, sfintii militari, Iisus Pantocrator, si jilturile Patriarhului si ale Regelui. 

La exterior, pe partea de sud est, gasim pe zidul bisericii un loc marcat cu vopsea rosie ca fiind locul unde a fost zidita Ana lui Manole, Ana care vine din Ivrit, de la Hannah adica “dar”, “milostivire”. Legenda si interpretarile ei sunt convins ca le stiti. Simplist, ideea e ca nimic pe lumea asta, nici un lucru placut sau maret, nu se poate face fara o jertfa. Economisirea de bani, spre exemplu, pentru a merge vara in concediu, e un tip de jertfa, fiindca te opresti, te jertfesti de la implinirea altor placeri ale tale; sau postul, sau oprirea de la anumite fapte, care au un final pozitiv, e tot o jertfa.