Situl arheologic Edfu

Templele din Edfu

Edfu, orașul egiptean care este cunoscut în principal pentru Templul lui Horus, construit între anii 237 ÎHr. - 57 Î.HR. pe timpul reginei Cleopatra VII. Acest templu este cel mai bine păstrat din toate templele egiptene. Construit din blocuri de gresie, uriașul templu Ptolemeic ( Dinastia Ptolemeică este o dinastie care a condus Egiptul între 305 - 30 î.Hr. a fost întemeiată de Ptolemeu I Soter, general al lui Alexandru Macedon (Diadoh), care a primit Egiptul în urma unui compromis între generalii și satrapii din Imperiul lui Alexandru Macedon, compromis realizat după moartea acestuia în capitala Babilon în 323 î.Hr. Deși Ptolemeu I a fost un om politic și un militar priceput, care a încercat să nu neglijeze fondul etnic majoritar egiptean, urmașii săi nu s-au ridicat la anvergura sa, poate cu excepția notabilă a ultimei suverane, Cleopatra a VII-a. Odată cu moartea ei și cucerirea Egiptului de către armata romană, se încheie și perioada Egiptului ptolemeic. De la ambițiile de mare putere în regiune, Egiptul este redus la condiția de provincie a Imperiului Roman. ) a fost construit pe locul unui templu mai mic al Noului Regat orientat est vest cu fața către râu. Structura de mai târziu este orientată nord-sud și lasă descoperite ruinele celuilalt templu. Rămășișele anitcului oraș Edfu, sunt situate la aproape 50 m la vest de Templul Ptolemeic. Acest loc este cunoscut ca Wetjeset hor pe numele său grecesc Apolinopollis Magna. Acest oraș antic conține extrem d emulte elemente ale istorie Egiptului, și este mult mai interesant din punct de vedere arheologic decât Templul Ptolemaic.. 
 La proximativ 5 km sud de Edfu găsim niște piramide din gresie roșie al căror scop a rămas până acum necunoscut.

Orașul antic își trage reputația din două temple, care sunt considerate modele de structuri sacre în Egipt, dupa Templul Denderei. Templul mare se află într-o stare foarte bună și este excavat. Templul mai mic, numit câteodată în mod impropriu, Typhonium, este cumva o anexă a primului iar stauile și decorațiunile sale reprezintă nașterea și educația tânărului zeu Horus, ai cărui părinți Noum și Athor, erau venerați în Templul Mare. Simbolul lui Noum este discul solar, susținut de două vipere și de aripile deschise ale unui vultur. Sculpturile sale reprezintă mersul soarelui pe cer El se mai numea și Hor-Hat-Kah, sau Horus geniul ce patrona această zonă. Zeitatea forma o trinitate cu zeița Athor și cu Hor-Senet. Membrii triadei sunt zei tineri. 

Intrarea în marele templu din Apollinopolis este o poartă flancată de structuri ce converg în formă de piramidă. Structurile conțin zece povești și sunt perfoarte pentru a permite trecerea lumnii și probabil serveau ca și camere sau dormitoare ale preoților și servitorilor din templu. Poarta de intrare duce la o curte interioară înconjurată de o colonadă acoperită de u acoperiș de granit . Tot aici se găsesc și poarta către pronaos care are 16 metri înălțime. Pronaosul avea trei rânduri de coloane, câte șase pe rând, cu capiteluri diferite. Templul are 44 de metri lățime și 129 de metri lungime de la un capăt la altul. Fiecare parte a zidurilor este acoperită cu scrierea hieroglifică iar curtea interioară urcă gradual către pronaos. Zona este înconjurată de un zid înalt de 6 metri și foarte gros.  Firește toate aceste ziduri groase, înalte și extrem de solide transformau acest templu într-o fortăreață. 
Apollonooplis Magna a devenit o mitropolie creștină.