Garmish Partenkirschen

Istoria locului

Garmish la vest și Partenkirchen la est au fost orașe separate pentru secole și, mai peristă încă identități separate ale oamenilor ce le locuiesc. 
Partenkirchen a fost initial un oraș roman denumit Partanum, situat pe ruta comercială dintre Veneția și Augsburg si a fost atestat documentar pentru prima oară în anul 15 După Cristos. Strada sa principal se numește Ludwigstrasse și este construită pe locul fostului drum roman. 
Pe de altă parte, Garmish, a fost menționat documentar pentru prima oară 800 de ani mai târziu față de Partenkirschen ca și Germansekau adică „ Județ German”  acest luru indicând că la acea vreme un trib Teutonic își așezase locuințele acolo.

În timpul celei de-a doua jumătăți a sec. al XIII-lea , valea , ca parte a Ținutului Werdenfels, a fost luată sub stăpânireaq prințului episcop de Freising și avea să rămână astfel până în anul 1803. Zona a fost guvernată de prințul episcop de Freising prin intermediul unui representant al acestuia numit Pfleger echivalentul funcției de Director sau Administrator. Reședința stăpânului și centrul de putere al zonei se afla la  Castelul Wardenfels situate pe o stâncă, la nord de Garmish.
Descoperirea Americii la începutul sec al XVI-lea va conduce către o dezvoltare fără precedent a comerțului pe mare în dauna schimburilor comerciale pe uscat cee ace a împins zona într-o lungă criză economică. Pământul din vale era mlăștinos și dificil de cultivat. Urși, lupi și linxi erau un pericol constant pentru animalele domestice. Populația suferea periodic din cauza epidemiilor , incluzând aici câteva episode grave de ciumă bubonică.

Ghinioanele cauzate de boli și de recoltele slabe au dus cu timpul la o vânătoare de vrăjitoare. Una din cele mai notabile vânătoare de vrăjitoare a avut loc în perioada 1589-1596 când, 63 de oameni, reprezentând cam 10 % din populație au fost arși pe rug sau trași în țeapă pentru vrăjitorie.
Castelul Werdenfels acolo unde, erau întemmnițați, judecați și executați cei acuzați de vrăjitorie a devenit un loc de groază superstițioasă și abandonat în sec al XVII-lea. A fost demolat aproape în totalitate prin anii 1750 pietrele sale fiind folosite la construcția noii biserici baroce  din Marienplatz terminate în 1752. Ea înlocuia vechea biserică gotică ce fusese la origini un temple păgân. A fost folosită ca deposit de fân, armurerie, și deposit de lucruri până când a fost din nou utilizată ca biserică. Unele din frescele sale medieval sunt încă vizibile. 

Garmisch și Partenkirchen au rămas separate până când primarii acestor ocalități au fost forțați de Adolf Hitler să unească cele două orașe în anul 1935 anticipând Jocurile Olimpice de Iarnă din anul 1936. Astăzi, orașul este numit de obicei , chiar dacă nu e correct, Garmish, în dauna locuitorilor din Partenkirchen care nu sunt foarte mulțumiți de trecerea sub tăcere a numelui orașului lor. 
Ca vizitator al acestei localități veți observa că Garmish este mai modern în vreme ce, Partenkirchen este mai fidel trecutului localității. Astfel, dimineața devreme și seara târziu traficul auto se oprește pentru a face loc vacilor care se întorc acasă de la pășune.
În timpul celui de-al doilea război Mondial, Garmisch-Partenkirchen a fost un mare centru spiytalicesc al armatei germane iar după război a fost utilizat de către armata Statelor Unite ale Americii ca un centru de odihnă și recreere pentru soldații americanai staționați în Europa și pentru familiile acestora.