Ghimbav

Biserica fortificată Ghimbav

Am avut sansa sa vizitez Biserica Fortificata de la Ghimbav. Ghimbavul e o localitate situata la 7 km de Brasov, spre Codlea, pe Drumul National 1, in directia Sibiu. Cum ai trecut de Metro, intri in sensul giratoriu si iesi pe a doua iesire la dreapta, iar dupa ce ai trecut podul peste Ghimbasel, mergi tot inainte pana ai sa vezi biserica. Mai inainte, insa, trebuie sa mergeti la pastratorul cheii sa vina sa va deschida. Il gasiti spre vestul bisericii, pe strada Morii.

 Biserica a fost construita in sec al XIII-lea pe ruinele unei foste bazilici romane. Este o biserica de rit evanghelic, apartinand stilului arhitectural gotic. Biserica a fost construita de catre saxonii colonizati in Tara Barsei pe la 1211, de catre regele maghiar Andrei al II-lea. Saxonii au venit din zona aflata la stanga Rinului dovada fiind toponimia ce aminteste de localitati existente acolo: Kronen, Honigberg, Hermanstadt etc.
Intram pe poarta dinspre sud, poarta stabilita acolo, undeva in anii 1970, intrarea principala a vechii biserici fiind mult mai la dreapta. Observam de jur imprejurul bisericii, pe o mare portiune, un trotuar de piatra de rau, construit acolo de un mester tigan in anii anteriori declansarii primului razboi mondial. Pe jos, mesterul a scris cu pietre de culoare diferita deviza casei regale a Romaniei “ Nihil Sine Deo”  (Nimic fara Dumnezeu). 

Zidurile bisericii au rezistat foarte bine vremurilor, la fel ca si bastioanele, ce inca infrunta timpul. Localnicii le-au denumit Bastionul Cresei, Bastionul Pompierilor si Bastionul Berzei, pentru motive evidente, cum ar fi existenta in dreptul primelor doua a unei crese si a vechii unitati de pompieri, iar in ceea ce il priveste pe al treilea este vorba despre mai multe generatii de berze care au vazut lumina zilei si se intorc in fiecare an la cuibul facut in varful bastionului.
Turnurile si bastioanele pastreaza inca lemnaria originala de stejar de acum 500 de ani si sunt inca intr-o stare buna, dar trebuiesc totusi grabnic renovate. Lipite de zidurile bisericii fortificate se gaseau in vechime casele cu unul sau doua etaje, in care se refugiau familiile sasilor de aici in caz de asediu. Din aceste case doar doua au rezistat timpului celelalte fiind demolate in anii 1950 de catre familiile ce inca mai traiau aici si care isi transmisesera din generatie in generatie dreptul de proprietate asupra caselor respective pana in zilele noastre.

Intrarea in biserica se face printr-o usa de pe latura de sud, folosita de catre preoti, deoarece da direct in altar, in ceea ce e o mica antecamera. Acolo, pe doi pereti, se afla doua panouri ce au inscrise pe ele numele sasilor ghimbaseni morti in cele doua razboaie mondiale sau deportati in Rusia Sovietica. Langa panoul cu numele celor ucisi in primul razboi mondial exista doua recipiente metalice cu flori, care nu sunt altceva decat doua tuburi de cartuse, probabil de tanc sau tun usor.
Deasupra panoului cu numele celor decedati in al doilea razboi mondial se regaseste stema Ghimbavului sau Weidenbach. Stema reprezinta o inima purpurie din care rasar trei trandafiri. Seamana foarte tare cu cea a cetatii Rasnov, de unde se pare ca a si fost adusa de rasnovenii stabiliti in orasul de pe raul cu salcii ( asta inseamna Ghimbav in germana). Semnificatia stemei se traduce astfel: din inima omului vin Credinta, Dragostea si Speranta, reprezentate de cate un trandafir, fiecare.

Interiorul

Pictura reprezinta motive florale si mai putin religioase. Culorile sunt foarte vi, si dau un aer sarbatoresc interiorului.
ALTARUL este construit in stil neoclasic in sec al XIX-lea, si este realizat din lemn sculptat si apoi vopsit, cu o asemenea maiestrie incat poti jura ca este facut din marmura, nu din lemn. Altarul este realizat pe trei planuri: in planul superior, inconjurat de un nimb de raze, avem scris GOTT, iar de-a dreapta si de-a stanga inscriptiei avem doi ingeri care se roaga divinitatii. Planul al doilea este plasat in centrul altarului, personajul principal fiind Iisus, inconjurat la randu-i de un nimb auriu in momentul inaltarii la Cer. Ultimul plan, cel de jos, reprezinta o parte dintr-o sfera de culoare neagra simbolizand Pamantul. 
In altar se afla asezate bancile unde stateau, in vechime, Juzii, notabilitatile orasului, clericii de rang inalt, dar si copii neconfirmati de biserica, dupa ritul evanghelic. Cand acestia primeau confirmarea, undeva in jurul varstei de 14 ani, luau loc in ultimele strane de pe laterala de sud a bisericii, urmand ca pe masura ce inaintau in varsta sa avanseze spre locurile din fata unde stateau flacaii.

Dupa ce se insurau aveau dreptul sa ocupe locurile din spate de pe randul din dreapta de banci aflate pe centrul navei principale a bisericii. De acolo, in fiecare an, se mutau mai in fata, ajungand sa stea in primele randuri cand erau deja foarte batrani. Tot pe acest rand, dar in prima banca, acoperita cu o frumoasa panza, tesuta de mana, statea preoteasa si invitatii sai. Aceeasi regula de asezare in biserica se aplica fetelor, femeilor si mai apoi femeilor in varsta, dar pe partea de nord a navei principale.
Exista aici doua tablouri ale lui Luther si ale diplomatului Melanchton, prietenului reformatorului german, cat si steaguri ale breslelor din localitate. Deasemenea, pe perioada asediilor, mortii se inmormantau in biserica, insa la ora actuala mormintele nu mai sunt puse in evidenta.
Inaintand catre AMVONUL bogat sculptat, observam ca acesta este acoperit pe partea sa frontala cu o panza ce are aceeasi culoare cu cea existenta pe altar. Aceste panze, deasemenea, tesute de mana, aveau culori diferite si se schimbau in functie de evenimentele ce aveau loc in biserica. Astfel, panzele erau albe in cazul sarbatorilor religioase importante, negre la inmormantari, mov cu ocazii deosebite, si verzi in restul timpului. Pe interiorul cupolei amvonului gasim sculptat un porumbel reprezentand pe sfantul duh, iar deasupra cupolei altarului, exista un pelican, insotit de doi pui. Explicatia consta intr-o veche legenda care spune ca pelicanul este o pasare ce si-ar smulge si inima din piept pentru copii sai. Aluzie evidenta la sacrificiul cristic.

ORGA este relizata de un mester din Brasov, in sec al XVII-lea, si este deservita de niste foale, acum actionate electric, existente intr-o incapere aflata la baza turnului patrulater, unde se aflau clopotele si ceasul.
TURNUL cu ceas si clopotnita este accesibil din afara bisericii. Se urca mai intai pe o scara melcata facuta din piatra, si apoi, printr-o usa, se patrunde in turnul propriu zis. De aici, se urca pe scari de lemn pana sus pe platforma superioara, de unde se poate vedea panorama localitatii Ghimbav si a imprejurimilor. Tot acolo exista cele 4 clopote mari, montate pe la 1923-1928, si clopotul mic, sau al scolarilor, construit undeva in sec al XVI-lea, si care anunta inceperea cursurilor.