Karnak

Templul Karnak

Templul de la Karnak își trage numele de la cuvântul arăbesc Kurnak care se traduce prin „sat fortificat” și cuprinde un complex de temple, capele, și alte clădiri situate șângă Luxor. Construcția complexului religios a început pe timpul faraonului Senusret I care a domnit în perioada anilor 2000-1700 Î.Hr. și s-a continuat în perioada Ptolemeilor deși multe din clădiridatează din perioada Noului Regat. Zona din jurul Karnak a fost considerată zonă rezidențială a țării și loc de adorare a Triadei tebane avându-l în frunte pe zeul Amun-Ra.

Complexul este al doilea cel mai vizitat loc din Egipt după Piramidele de la Gizeh. Templul este format din 4 părți , deși doar cea mai mare este deschisă publicului, motiv pentru care turiștii consideră eronat că doar zona dedicată templului Amun Ra este Templul Luxor. Celelalte 3 părți care nu se vizitează sunt numite Incinta lui Mut, incinta lui Amun-re și Templul Luxor aparținând lui Amnhotep IV acum demontat. Incinta lui Mut este deciată unui zeu al pământului dar este într-o stare proastă deși regina Hatsepsut a încercat să-l renoveze dar fără succes. Diferența esențială între Templul de la Luxor și celelalte temple egiptene este perioada de timp pe care acesta a fost folosit. Apoi câteva dintre decorațiunile din Karnak unt unice printre celelalte temple construite de-a lungul timpului de 30 de faraoni. Zeitățile adorate aici sunt foarte multe de la primele adorate de egipteni până la cele din zilele din urmă ale egiptului faraonic.

Unul din aceste lucruri care fac diferența între acest templu și altele este pronaosul incintei lui Amun-Ra un hol de 5000 mp având 134 de coloane masive aranjate pe 16 rânduri. Dintre aceste coloane 122 au 10 metri înălțime, și celelalte 12 au 21 de metri cu un diametru de peste 3 metri. Arhitrava susținută de aceste coloane este estimată ca având 70 de tone greutate. Arhitrava este un element de construcție care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelurile coloanei sau pe zid. Dimensiunile și decorația arhitravei sunt determinate de ordinul de arhitectură în compoziția căruia este folosită. Antablamentul este un element de arhitectură clasică, orizontal, portant, așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. Antablamentul constituie partea cel mai bogat ornamentată a unui edificiu. Aceste elemente de construcție erau ridicate cu ajutorul unor părghii. O altă teorie spune că erau construite rampe din nisip sau pământ cărămidă sau piatră care să ajute la înălțarea acestor elemente grele de piatră.

În anul 323 D.Hr. împăratul roman Constantin cel Mare a recunoscut creștonismul ca reliegie oficială a imperiului iar în anul 356 Constantin al II-lea a ordonat închiderea tuturor templelor păgâne din imperiu. Din acest motiv, Templul Karnak a fost abandonat iar bisericile creștine au apărut lângă edificiu cel mai bun exemplu fiind sala de ceremonii de la Templul lui Tutmes al III-lea care a fost pictată cu sfinți creștini și inscripții în limba coptă.

Multe secole acest templu va rămâne necunoscut europenilor, până când apare în descrierea unui venețian rămas necunoscut, care în anul 1589, descrie templul fără a-l denumi. Numele de Karnak atribuit complexului a fost atstat documentar pentru prima data în anul 1668 când doi călugări capucini  au pomenit acest nume în scrierile lor de călătorie. Primul desen al Templului Karnak, datează din anul 1704 când Paul Lucas l-a desenat.