Machu Picchu

Machu Picchu

Sanctuarul istoric din Machu Picchu este o zonă protejată din Peru ce are mai mult de 35 milioane de hectare ce conțin mediul natural al zonei Maccu Picchu, situat în pădurea umedă a junglei de pe versantul estic al Anzilor Peruani și pe amble maluri ale Râului Urubamba care traversează regiunea pe direcția nordvest.

Din cauza caracteristicilor sale topografice și geografice, Sanctuarul Național Machu Picchu, prezintă varități climatice diverse de la temperatura extrem de joasă la înălțimi de peste 6000 de metri până la cele de la 2000 de metri cu temperatura mai caldă.
Temperaturile din zona Machu Picchu diferă și se încadrează într-o climă tipic subtropicală caldă și umedă. Temperatura oscilează între 8-22 grade celsius.

Oamenii de știință au identificat zece zone și două ecoregiuni care sunt cele mai relevante din punct de vedere ecologic. Astfel vorbim despre pajiștile altoandinos, boscheții, și pădurile tip junglă reprezentate de pădurile cețoase. Această mare varietate ecologică permite existența unei mari varietăți de floră și faună adaptate perfect la condițiile de mediu.

Zona unde se află Machu Picchu începe de la înălțimea de 4000 de metri, unde vîntul mătură platoul golaș pe care xistă doar pietre acoperite cu mușhi și licheni. Pe teritoriul controlat de condorul andin și de Taruka ( un cerb care trăiește în Anzi) unde trăiesc deasemenea pumele și leii găsim  variații de temperatură atât de intense încât doar unele creaturi pot să-i supraviețuiască. 

Coborând, ajungem într-o zonă unde vânturile reci ce vin din munți înzăpeziți se întâlnesc cu curenții calzi ce suie din păduri spre a forma o lume ciudată în miniatură. Sun păduri pitice, unde căprioarele sunt pitice iar păsările colibri sunt cât un porumbel, este zona celor mai rare flori, a ursului andin și a tucanului. 

Puțin mai jos, unde umiditatea domnește pe tot parcursul anului și ploile sunt mai frecvente decât oriunde altundeva în țară, pădurile de nori se prezintă vizitatorului din când în când, numai când misteriosul voal de ceață se deschide pentru a da loc unei viziuni magice și minunate. Acesta este unul dintre cele mai prolifice și necunoscute medii ale naturii, un regat de cascade și ființe misterioase în care copacii cresc aproape atârnând de stânci, profitând de solul fertil rar și se țin de rocile mari de granit care ies din munți. Aceasta este casa cocoșului colorat al stâncilor, a păsării naționale din Peru, a turmelor de ovine, a tucanilor de smarald și a quetzalelor înalte;  regatul ferigilor uriașe, bromeliade și orhidee, al căror grup ajunge aici până la 200 de specii, printre care spectaculosele wakanki și wiñay wayna, ale căror flori au servit la denumirea unora dintre cele mai spectaculoase situri arheologice din Qhapaq Ñan (Caminos del Inca).

În cele din urmă, la fundul văilor și sub efectul termic al cursurilor de apă care le străbat, pădurile frunzei de munte oferă condiții ideale pentru o mare varietate de culturi: coca, achiote, porumb, cacao, cafea și pomi fructiferi . Aceasta a fost cămara incașilor, care s-au orientat spre ea în căutarea celor mai prețioase fructe ale lor și continuă să fie pentru coloniștii stabiliți în domeniile lor. Un pământ de păduri de bambus care înfloresc după decenii pentru a muri în masă, ca și cum ar urma un misterios și ciudat cerc; un teritoriu în care văile se lărgesc și râurile își calmează furia pentru a da loc unor canale transparente care aduc noroiul bogat în nutrienți din munți. Acesta este preludiul marilor păduri amazoniene.

Sanctuarul istoric din Machu Picchu a fost recunoscut la nivel internațional de Unesco în 1983, acordându-i categoria Patrimoniului cultural și natural al umanității. Doar trei zone din America dețin această distincție (celelalte sunt Tikal, în Guatemala și Calakmul, în Mexic).