Mălâncrav

Biserica Fortificată

Prin 2009, dupa 2 ani de ghidaje prin tara, descopar in biblioteca de acasa un DVD cu bisericile fortificate din Transilvania, primit prin 2003, cand inca eram jurist. Il introduc in calculator cu intentia de a revedea imaginile bisericilor, pe care intre timp incepusem sa le prezint turistilor. La un moment dat, vad o bolta de altar acoperita complet cu fresca! Ma uit mai bine, sa vad unde exista asa ceva in Transilvania, si descopar numele: Malancrav. Intru pe “Goagal” si gasesc ca e o localitate micuta langa Sighisoara, pe drumul spre Sibiu. Cu prima ocazie, cand ajung la Sighisoara cu turisti, ii las in hotel si ma reped sa vad minunea. Ies din Sighisoara,  o iau spre Sibiu si cand vad, la putina vreme, un indicator aratand la stanga, spre comuna Laslea, ma iau dupa el. Ajung in centrul comunei si  aici gasesc un altul care imi indica “Malancrav -12km” Pornesc intr-acolo printre niste dealuri inverzite, intr-un decor de basm, si ajung la Malmkrog ( numele sasesc al Malancravului ). Trebuie sa stiti ca aici nu functioneaza nici un fel de telefon mobil, pe nici un fel de retea, si ca drumul perfect asfaltat pe care ati ajuns pana acolo exista abia de un an !

Trec de tablita cu numele localitatii, intru in sat si, pe partea dreapta, imi apare un pod. Il trec, fac imediat la stanga pe drum si ma opresc in fata primei case cu poarta rosie ce-mi apare pe partea stanga. Peste drum e o scoala si dealul, in varful caruia e cocotat asezamantul de cult. 
Bat la poarta rosie si o rog pe doamna de acolo sa vina cu cheile sa-mi deschida biserica. Incep sa urc pana vine dansa si ajung sus, cu putin inaintea ei.
Actuala biserică evanghelică este pomenită pentru prima dată în testamentul lui Nikolaus Apafi. Un alt act important pentru istoria bisericii de aici este cel emis în anul 1424 de către Papa Martin al V-lea cu privire la dreptul lui Nikolaus Apafi de a acorda indulgențe în capela Sfântului Sânge.

Istoria acestei biserici fortificte se leagă de numele unei familii din marea nobilime latifundiară transilvăneană, Apafi. primele acte, din secolul al XIV-lea, care pomenesc existența Mălâncravului, sunt legate de unele diferende asupra propietății, diferende care vor continua până în secolul al XVIII-lea, când mai multe propietăți ale familiei Apafi ajung în posesia familiei Bethlen, prin hotărârea Curții de la Viena.

Biserica fortificată din Mălâncrav este situată în centrul așezării, în partea dreaptă, pe deal, de-a lungul drumului ce urcă spre marginea de sus a satului. A fost ridicată, se pare, în mijlocul unui cimitir mai vechi, ca și astăzi, pe locul unei foste  biserici. Chiar dacă unele documente mai vechi ale bisericii s-au pierdut în urmă cu câțiva ani, într-un incendiu.
Turnul nu este cel original, actualul datând din anul 1969 — ridicat în locul celui vechi aflat aproape de prăbușire. Adevărata „comoară" a bisericii din Mălâncrav este pictura sa murală , cel mai bine păstrat ansamblu de pictură linear-narativă gotică din secolul al XIV-lea. Cea mai mare parte a frescelor se află pe latura nordică a navei principale și au fost realizate în jur de 1350. 

Bolta altarului e cu adevarat pictata, fresca e cu adevarat originala si neacoperita cu vopsea, iar albastrul folosit poate rivaliza cu cel de la Voronet. O splendoare care eclipseaza total faptul ca si peretele de nord are pictura, e drept scoasa de sub vopsea, ce infatiseaza imagini din Vechiul si Noul Testament. Ma concentrez pe altar, unde pictura principala o infatiseaza pe Fecioara Maria cu Iisus, iar lateral, pe doua benzi, Sf. Ecaterina cu roata si sabia, Sf Varvara cu turnul, Sf. Margareta si Sf. Agnes. Pe tavan, chiar langa cheia de bolta, se vad pictati cei 4 evanghelisti, pe peretele de nord, Cina cea de Taina, crucificarea si Iuda Iscarioteanul, spanzurat de un copac cu doi draci calare pe el, in timp ce pe peretele de sud apare Sf Cristofor cu Iisus copil pe umarul sau si Fericita Familie cu Sf Ana si rudele sale, care exista si la Sighisoara in Biserica din Deal. Termin de fotografiat si o intreb pe doamna cum de a scapat pictura de a nu fi acoperita, si-mi spune ca localitatea era izolata in sec XV asa ca putin probabil sa vina cineva in inspectie.