Brasov, Romania +40 744 663 375, +40 744 693 232
Blog vacanțe și excursii

Mănăstirea Putna

Romania

La Putna, totul iti aminteste de Maria Sa, de parca totul a incremenit ca in ziua aceea de 2 iulie, cand parintele Moldovei inceta din viata. Pe dealul de langa manastire este scris din copacei numele sfant al domnitorului ce odihneste aici. Biserica este simpla si alba, si chiar daca nu mai este poleita cu aur, ca odinioara, este un spatiu sacrosanct, unde pasesti cu sfiala, coplesit de maretia marelui disparut.

Highlights

Mormântul Măriei Sale.

Despre Mănăstirea Putna

stefancelmare

La Mănăstirea Putna am venit să îngenunchez la mormântul Măriei Sale de multe ori. Biserica nu mai arată ca la inaugurare, dar cel ce doarme înăuntrul ei o luminează și o face să fie o atracție deosebită pentru orice român. Când intri, în pronaos, unde se afla craniul unui sfant pe nume Ghenadie, ce avea rol de purtator de biruinta al voievodului moldovean, te impresionează liniștea și umbra tainică din interior. De aici, patrundem in naos unde, pe partea dreapta, se afla mormantul imbracat in marmura, strajuit de coloane si de un frumos baldachin, de asemenea “inmarmurit” in vreme, deasupra pietrei funerare a celui mai mare domn al romanilor, Stefan cel Mare.

Ma opresc in fata mormantului si inclin capul pentru cateva minute in fata celui care a demonstrat intregii lumi ca romanii sunt inteligenti, gospodari, organizati, ambitiosi si, mai ales, puternici, atunci cand au un conducator intelept care stie sa le dezvolte si sa le exploateze toate aceste trasaturi de personalitate ce exista in fiecare dintre ei. Imi revine in minte tot ceea ce am citit despre Stefan si ma inchin in fata memoriei sale. 

Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist. Acesta a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii  în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.

Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Vasile Lupu în 1653, continuate de Gheorghe Ștefan (1653-1658) și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija, în 1662. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.

Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757 în vremea domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta dând mărturie și stema de pe fațada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Românești. Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici și cu alți participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este situat și „Turnul clopotniței” construit în anul 1882.
Paraclisul mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spații. Paraclisul a fost pictat în tehnica „al fresco” în perioada 1980-1984 de artiștii-frați Mihail și Gavril Moroșan, stareț fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac.

Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusă de Habsburgi. Lucrările de reconstrucție au fost începute și supravegheate, în mare parte, de către patriarhul Teoctist Arăpașu în timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei.
Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ștefan este Turnul Tezaurului a cărui construcție a fost terminată în anul 1481. În el au fost adăpostite, în vremi de tulburare, odoarele acestui sfânt lăcaș.

Biserica originală a suferit mari modificări în perioada 1653-1662. S-au păstrat liniile arhitectonice inițiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcătuită din cinci încăperi: pridvor, pronaos, gropniță, naos și altar. Se regăsesc astfel reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice și renascentiste. Accesul în biserică se face prin cele două uși laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Ușa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care amintește de lucrările de reconstrucție ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ștefan și Eustratie Dabija. Din camera mormintelor (gropnița) trecerea către naos se face printre două coloane masive ce au înlocuit în secolul al XVII-lea peretele desparțitor specific liniei arhitectonice ștefaniene. La exterior biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând Preasfânta Treime, motiv ce se regăsește și în ornamentația interioară.

Ca un detaliu interesant, referitor la Stefan cel Mare este acela că , scrie Nicolae Iorga, în sec XIX, când habscburgii ce ocupau vremelnic Bucovina au deschis mormintele de la Putna pentru inventariere, l-au găsit pe Ștefan cel Mare, întins pe 13 bare de fier cu capul sprijinit pe o cărămidă înveșmântat în mantia domnească fără sabie și bijuterii de fuseseră furate.

Modul de înmormântare era specific călugărilor fiindcă cele 13 bare de mtal simbolizau pe cei 12 apostoli și pe Fecioara Maria. Se pune problmea dacă marele domnitor s-a călugărit înainte de moarte sau a făcut asta pentru a obține iertarea Celui de Sus.

putna1
putnapictura
putna