Brasov, Romania +40 744 663 375, +40 744 693 232
Blog vacanțe și excursii

Hurezi

Romania

Horezu vine de la Hurezi, adică mai precis hu-hurezi, păsările de noapte. Aici avem Mănăstirea Hurezi, construită de Constantin Brâncoveanu și centrul de ceramică cel mai renumit din România.

Highlights

manastirea horezu

Mănăstirea Hurezi

hurezi3

Manastirea Hurezi este asezata la poalele muntilor Capatanii, intr-un loc singuratic si fermecator, a carui liniste e intrerupta doar de glasul huhurezilor, acele pasari care au si dat numele locului si al lacasului de cult
Însemnările marelui domnitor, aflate în biblioteca mănăstirii, arată că „într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie și am început a zidi mănăstire“.
Interesul domnului Constantin Brâncoveanu pentru ridicarea acestui sfânt lăcaș este documentat și în crezul său, așa cum apare el pe pisania care se află deasupra ușii de intrare în biserica mare a mănăstirii: „Nu voi intra în sălașul case mele, nu voi sui pe așternutul patului de odihnă, nu voi da somn ochilor mei și pleoapelor mele dormitoare și repaus tâmplelor mele, până nu voi afla loc Domnului și sălaș Dumnezeului lui Iocob“.
Lucrările de construcție și decorare ale ansamblului au fost date spre supraveghere lui Pârvu Cantacuzino, vărul primar al domnitorului. După moartea acestuia în anul 1691, este numit ispravnic Cernica Știrbei, fost mare armaș.

Definitivarea lucrărilor a avut loc în toamna anului 1697, dar biserica mare fusese terminată deja în 1693. Bolțile bisericii fuseseră finisate în iunie 1692, dată după care au fost inițiate lucrările de pictură murală. Iată ce nota în însemnările sale marele domn: ...septembrie 6, miercuri, am sosit la Hurezi și mănăstirea am târnosit la septembrie 8 vineri....Mănăstirea, cel mai mare ansamblu monastic din România, este construită pe valea râului Romanii de Jos, în satul care la acea vreme se numea Hurezi (actual Romanii de Jos), nume care ulterior a fost luat de târgul de peste deal, actualul oraș Horezu, într-un colț pitoresc sub munții Căpățânii, unde singurătatea și liniștea este tulburată doar de strigătul huhurezilor, pasărea care a dat și denumirea locului. La data întemeierii exista în vecinătatea Hurezilor un schit, al cărui ctitor rămâne necunoscut. Satul se afla în domeniul Brâncovenilor încă înainte de urcarea pe tron a întemeitorului mănăstirii actuale.
 Meșterii care creează această capodoperă, impulsionați de spiritul ctitorului Constantin Brâncoveanu, sunt Istrate lemnarul, Vucașin Caragea pietrarul și Manea vătaful zidarilor. Cei care au executat pictura, terminată la 30 septembrie 1694, au fost Constantin Ioan, Andrei, Stan, Neagoe și Ichim. Ei imortalizează în pronaosul bisericii mari chipurile celor două familii, familia Brâncoveanu și familia Cantacuzino.

Lăcașul este o remarcabilă realizare a artei brâncovenești, care se distinge prin originalitate, măiestria liniilor și culorilor.
Iată ce spunea despre execuția măiastră a pridvorului sfântului lăcaș marele istoric al neamului, Nicolae Iorga: „Frumos pridvor pe stâlpi lucrați cu o mare bogăție de podoabe... cu un rând de stâlpi tot așa meșteșugiți sculptați... flori de piatră în jurul ușii celei mari și a tuturor ferestrelor“. În lucrarea sa „Bizanț după Bizanț“, Iorga caracteriza mănăstirea cu formele ei renascentiste drept „...continuatoare a civilizației romane, ai cărei moștenitori în Europa de Răsărit sunt românii“.
La 25 aprilie 1695 ilustrul ctitor al lăcașului înzestrează mănăstirea, așa cum reiese dintr-un hrisov, cu o serie de moșii din Vâlcea, Dolj, Mehedinți și Ilfov.

hurezi2

Cele 10 coloane cu capiteluri corintice care sustin pridvorul manastirii, apartin Renasterii tarzii, iar balustradele de piatra sculptate cu vreji si frunze de acant, si caneluri in torsada, specifice stilului brancovenesc, poarta pe una din balustrade, la baza unui stalp, intr-un oval, cele doua steme ale Tarii Romanesti si Moldovei, corbul si capul de bour. Calugarii de aici se ocupau cu traducerea cartilor, cu copierea manuscriselor sau chiar de tiparirea lor.
Revenind putin la descrierea bisericii, trebuie sa spunem ca fatadele tencuite ale edificiului sunt impartite in doua registre, de traditonalul brau floral in relief. In motivele florale, frunze de acant, rodii, vrejuri, garoafe stilizate se recunosc motivele decoratiei brancovenesti.

Acoperisul de astazi al bisericii nu se mai aseamana originalului fiindca invelitoarea de plumb de la 1789 a fost furata de catre turci.
In pronaos sunt pictate portretele ctitorilor, in maniera picturii brancovenesti. Gasim tot in pronaos, o fresca cu visul lui Constantin cel Mare de a-si pune pe steaguri semnul crucii inaintea bataliei de la Milano din sec IV d.C. si deasemenea scara virtutilor aceeasi care se afla la Sucevita pe peretele de nord.
Fireste ca mormintele, lui Brancoveanu si ale familiei sale, sunt goale, caci, asa cum stim, trupurile lor au fost aruncate in apele Marii Marmara de catre turci, dupa sangeroasa executie a familiei domnitorului roman.

Întreg ansamblul se remarcă prin conceptul unitar. El este structurat pe axa principală est-vest, pe care sunt aliniate gradat patru lăcașe de cult, construite în etape diferite și de ctitori diferiți.
Ansamblul monastic se compune din:
Biserica propriu-zisă a mănăstirii, ctitorită de marele domnitor și cărturar Constantin Brâncoveanu, aflată în centrul incintei cu hramul Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena.
Biserica bolniței, ctitorită de doamna Maria, soția domnitorului, la 1696.
Schitul „Sfinților Apostoli“, ctitorit de starețul mănăstirii Ioan Arhimandritul la 1698.
Schitul Sfântului Ștefan, numit astfel după numele fiului cel mare al domnitorului, ctitorit de acesta la 1703.
Incinta principală, pe plan dreptunghiular, este flancată la nord de corpul etajat al chiliilor, cu fațada structurată în mod armonios de anfilada de arcade. La sud se află reședința domnească, încununată de turnul clopotniță și având o impunătoare sală de sfat. Pe latura de vest se află sala trapezei și, deasupra acesteia, paraclisul.

Mănăstirea Horezu a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.