Manastirea San Francisco din Lima

San Francisco din Lima

Complexul monumental al Bisericii și Mănăstirii Sf Francisc din Lima, mai cunoscută ca San Francisco cel Mare sau San Francisco al lui Iisus, se află în centrul istoric al orașului Lima. Această biserică, dimpreună cu Sanctuarul Fecioarei Singurătății și cu Biserica Miracolului formează unul din colțurile cele mai frumoase din Lima, Ramon Menendez Pidal, filolog și erudit spaniol spunea că „acest monument este cel mai mare și mai nobil care s-a construit pe timpul cuceririi spaniole”.

Descriind puțin biserica vom spune că fațada acesteia este decorată și construită în stil baroc peruan, este elegantă, masivitate și monumentalitate. Pereții sunt împodobiți la partea de sus cu o balustradă de lemn. Interiorul bisericii, cuprinde altarul principal decorat în stil neoclasic, catacombele muzeul, și mănăstirea. Pisania mănăstirii spune că : Regele Juan al XXIII-lea a avut onoarea de a ridica această biserică San Francisco din Lima la rangul de „basilica minor” prin actul său din data de 11 ianuarie 1693. Complexul acesta de clădiri cu scop religios, este, fără îndoială unul din cele mai importante și mai importante centre arhitectonice din oraș. și unul din cele mai frumoase și mai mari moșteniri ale epocii cuceririi spaniole.

Actuala Biserică a Miracolului își începe istoria în anul 1535 când Francisco PIzarro a trasat planul arhitectural al viitorului oraș. Loturile ordinelor de călugări Franciscan și Dominican au fost așezate unele lângă altele. Pe lotul ce revenise Franciscanilor, călugărul Francisco de la Cruz a construit o mică capelă din ramuri de copaci. Cum călugărul a început de la o vreme să nu mai locuiască pe acel lot acesta a rămas abandonat iar Francisco Pizarro l-a oferit ordinului dominican, oferind franciscanilor un alt lot, pe care se găsește acum Capela Miracolului.

În anul 1546 ajunge la Lima Francisco de Santa Ana care după ce recuperează fostul teren al franciscanilor începe să ridice o mică și modestă biserică care va fi mai târziu modificată de către Viceregele de Peru ce era și protector al ordinului franciscanilor. Pe timpul următorului secol , templul a fost obiect al unei serii de modificări și decorațiuni care se vor termina prin a-l transforma într-o minunăție a artei din epoca colonială.

Anul 1655 a adus un cutremur de pământ la Lima care a culcat la pământ toate eforturile artistice ale ultimei sute de ani.
Din fericire ordinul nu s-a descurajat și a angajat un arhitect care să construiască o nouă biserică. Astfel s-a întâmplat ca piatra de fundație să fie pusă de viceregele de atunci Luis Enriques de Guzman, conte de Alba pe data de 8 mai 1657 lucrarea durând 12 ani. 

Noua biserică a fost inaugurată cu mult fast pe data de 3 octumbrie 1672, continuându-se lucrările interioare până pe 1729. În ziua de astăzi interiorul bisericii, are multe puncte de atracție cele mai interesante fiind curțile interioare, care sunt înconjurate de arcade cu plinte din faianță multicoloră. Această faianță multicoloră numită popular „azulejos” a fost adusă de la Sevilla ca donație a finei lui Francisco Pizaroo Catalina Huanca. Din port la Lima a fost transportată pe 50 de catâri. Pe de altă parte cantitatea de lemn de cedru care a fost folosită pentru a fabrica diferitele opere de artă care există în mănăstire a fost donată de pedro Jimenez Menacho care era importator de lemn.