Manastirea Santa Catalina din Arequipa

Catedrala Santa Catalina

Viceregele Francisco de Toledo, a oferit permisiunea necesară pentru a se pune fundația mănăstirii. O mare sumă importantă de bani ajunge la constructorii mănăstirii atunci când Doamna Maria de Guzman, văduva lui Diego Hernandez de Mendoza, decide să se stabiilească de bunăvoie în mănăstire cedându-și toate bunurile către aceasta. La 10 septembrie 1579 ea a fost numită în mod oficial prima maică și maică stareță a mănpstirii acesteia. Femeile ce au urmat-o ca maici în mănăstire  era creole, metise aparținând familiilor bogate din zonă. Astfel, la mijlocul sec al XVIII-lea , mănăstirea număra mai mult de 300 de femei. 
Mănăstirea Santa Catalina a fost acoperită de mister până în anul 1970 cînd o parte a sa a fost deschisă publicului. Deasemenea, aceasta a început să fie administrată de o companie privată. Acum în partea de nord a complexului locuiesc și călugări.

Frumusețea acestei clădiri rezidă în soliditatea și maleabilitatea sa cât și în frumusețea arhitecturală pe care i-au dat-o constructorii.ce au găsit soluții armonioase și practice la probleme apărute.
În interior, cupolele care acoperă bolțile măresc în mod considerabil spațiul și cresc senzația de cetate a edificiului.
În ciuda numeroaselor cutremure care au afectat mănpstirea, obștea de maici a luat decizia de a construi chilii individuale pentru fiecare din ele. Asta a dus la o disproporție între zonele ordonate unde se construise după un plan și altele plasate fără un plan exact. La finalul a două secole de construcții , deolări și modificări, Santa Catalina a devenit un foarte bun exemplu de arhitectură colonială din zona Arequipa.

Mare parte a mănăstirii a fost restaurată pentru a o face mai accesibilă și mai atractivă publicului  conservând cât mai bine carcacteristicile sale originale. Micile alei sunt pline de flori colorate și pereții sunt pictați cu frescă. Într-un cuvânt, avem un loc plăcut pentru a ne petrece timpul într-o ambianță deosebită.

Poarta principală a mănăstirii este decorată cu un relief al Sfintei Catalina din Siena, deoarece aceste este hramul mănăstirii. Este făcută din piatra simplă care contrastează cu culorile vesele și prietenoase din interior.

Biserica mănăstirii a fost construită în anul 1660 și reconstruită de câteva ori după planurle originale din cauza cutremurelor ce au lovit regiunea Arequipa. Altarul său principal este din argint gravat cu frumoase și delicate motive religioase ale vechilor meșteri cărora li s-a comandat opera de artă. Există un gard între altar și nava bisericii care joacă rol de iconostas cât și o frumoasă orgă.