Mănăstirea Sucevița
Ajungem la Sucevita, despre care legenda spune ca, undeva dupa inceputul sec XVI, cand acolo era atestata o mica biserica de lemn, pentru răscumpărarea a cine ştie căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcţii.
Highlightsmanastirea sucevita
Despre Mănăstirea Sucevița
Mergem spre Mănăstirea Sucevița și ne scaldam privirile cu imaginile molcoame ale dealurilor acoperite de paduri si ale muntilor. E asa de frumos acolo, pe drumul dintre Moldovita si Sucevita, ca-ti vine sa te intinzi pe pamant cu fata in sus si sa te faci una cu el. Sa nu te mai misti din locurile alea binecuvantate, si sa urmaresti trecerea timpului. Doar mergand acolo, ai sa intelegi aplecarea spre visare si filosofie a taranilor de prin aceste locuri. Cand traiesti in locuri minunate, ca cele ale Moldovei de nord, nu poti sa nu ai un spirit usor boem, fiindca peisajele si viata inceata din muntii de aici te indeamna sa fi astfel. Fireste ca ne-am oprit cateva minute bune sa facem fotografii si nu ne-am sfiit sa asezam trepiedul in mijlocul soselei, nu foarte circulate, ca sa putem sa ne pozam in liniste.
Deasemenea, trebuie sa spunem ca, dealurile de care vorbeam mai sus, se numesc Obcinele Bucovinene si cu multe milioane de ani in urma formau fundul unei mari foarte adanci unde apa punea presiune f mare pe fund. Din acest motiv in momentul in care placile tectonice incep sa se miste una spre alta si ridica fundul de mare transformandu-l in dealuri. Compozitia geologica a Obcinelor contine conglomerate, mica, sisturi si altele de acest fel. Ca urmare, apa se infiltreaza foarte usor si produce alunecari de teren.
Turistul care trece poarta manastirii este intampinat de marea fresca de pe peretele de nord, reprezentand Scara lui Ioan Scararul, cea mai vastă interpretare iconografică românească a credinţei într-o primă judecată imediat după moarte, şi una din cele mai valoroase compoziţii ale picturii medievale româneşti; aici, Vămile văzduhului nu mai dau nici o şansă păcătoşilor, acestia fiind trimisi direct in Iad. Se poate vedea paralela intre grupurile organizate de ingeri si cele asemeni unor haite ale diavolilor din iad.
Pe scara, oamenii urca spre cer, pasind pe trepte care sunt de fapt virtuti crestinesti. Daca nu le ai pe toate, nu poti ajunge in Rai, asa cum este cazul unui calugar ce cade de pe ultima treapta. In capul scarii, Iisus, cu corp de miel si fata umana, asteapta credinciosii in fata usilor de culoare rosie ale Raiului. Rosu e culoarea Portilor Ceresti peste tot, fiindca se considera ca sunt aparate de un arhanghel de foc. De langa imaginea lui Cristos, incepe o succesiune de picturi spre dreapta, unde se vede Facerea Lumii, apoi scenele cu Adam si Eva si izgonirea lor din Rai. Imaginile din Rai au fondul alb, intrucat lumina pura si alba a lui Dumnezeu umple Raiul, iar cand ies din Rai, ies printr-o poarta de culoare rosie, intrucat, va amintesc, poarta Cerului e pazita de un arhanghel de foc si de aici culoarea rosie a portilor.
Putin mai jos de aceste scene intre cele doua ferstre gotice se gaseste imaginea unor calugari ce trag de un turn, cu niste franghii, in timp ce, din partea opusa lor un alt calugar priveste. Calugarul ce priveste e Ghelasie, care a rugat niste calugari sa construiasca un turn spre slava lui Dumnezeu. Cum turnul iesise perfect, Ghelasie a considerat ca doar Creatorul e perfect si a sugerat sfintilor parinti sa incline putin turnul cat sa nu fie perfect. Frumos, nu ?
Dupa ce intram in pridvor gasim, fireste, pe peretele dinspre pronaos, marea fresca a Judecatii de Apoi, iar in stanga acesteia, pe un zid de sprijin al constructiei, gasim o fresca reprezentandu-l pe Alexandru cel Bun intampinand moastele unei sfinte. Este, de fapt, singura imagine a lui Alexandru cel Bun care a ajuns pana la noi. In pronaos, gasim de jur imprejurul peretilor o banda lata, aurie, pictata. Deasupra ei se gasesc imagini ale sfintilor crestini care formeaza Sinaxarul, sau calendarul bisericesc cu un sfant pentru fiecare zi a anului ca sa stie maicutele in ce zi a anului sunt, ce se continua si in gropnita unde exista frumoasele sarcofage de piatra ale lui Simion si Ieremia Movila.
În naos, asezarea scenelor de pictura e un pic diferita de Moldovita, pentru ca pe absidele naosului, in locul sfintilor militari, apar, de la Nord la Sud, imaginile cu Facerea Lumii. Iconostasul se vede de la o posta ca e pictat prin sec al XIX-lea, fiindca portretele apostolilor sunt curat baroce , nu au nici o treaba cu fresca bizantina de pe pereti. Pe peretele cu pictura votiva e pictat Simion Movila, iar pe partea cealalta, Ieremia, fratele sau. Pe tavanul absidei de la sud, gasim o imagine neobisnuita a lui Iisus. E imbracat intr-un costum de soldat, auriu, tine o sabie in mana si este asezat pe capatul unei cruci care se duce pana in iad ( pictat pe fond negru) Undeva in dreapta acestei conmpozitii, se vede un leu ( bestia) pe care sta calare un diavol sau antichristul ce fugaresc pe pacatosi colectandu-i pentru iad.
Afară pe partea de sud, îl găsim pe Moise luând din mâna lui Dumnezeu care iese din cer, ( am încercuit scena pe fotografie) tablele celor 10 porunci. Deasemenea, deasupra ușii de ieșire din biserică de pe partea de sud găsim o imagine a lui Iisus Hristos cu sabia adevărului ieșind din gură, ce are echivalent în fresca Răstignirii de la Catedrala Evanghelică din Sibiu.