Memfis

Memphis

Memfis a fost prima capitală a Egiptului de Jos la 20 de km sud de Gizeh. Conform legendei orașul a fost fondat de către faraonul Menes. A fost capitală a vechiului Egipt pe timpul Vechiului Regat, rămânând un oraș important pe tot parcursul istoriei antice egiptene. A ocupat o poziție strategică la gura de vărsare a Nilului. Portul său principal Peru -nefer era un oraș comerial extrem de important. Memfix era sub protecția zeului Ptah, protectorul meșterilor. Marele său templu de aici, numit Hut-Ka-Ptah a fost una din cele mai proeminente structuri ale orașului și a fost transformat în limba greacă în Ai-gi-ptos de unde vine numele modern al țării, Egipt. 

Memfis a devenit capitala Egiptului Antic pe durata a 8 dinastii consecutive pe timpul Vechiului Regat. Orașul a atins deplina dezvoltare pe timpul celei de-a șasea dinastii ca centru al venerării zeului Ptah și a intrat în declin după cea de-a 18-a dinastie, odată cu ridicarea Tebei și Noului Regat dar a fost revitalizat pe timpul perșilor înainte de a cădea iarăși pe locul doi odată cu înființarea Alexandriei. Sub Imperiul Roman, Alexandria a rămas cel mai important oraș egiptean iar Memfis al doilea. A devenit apoi o sursă de piatră pentru construcțiile care începeau să se ridice în jur.

În perioada Noului regat Memfis a devenit centru educațional pentru prințese, prinți și fii nobililor. Printre cei educați aici se numără și faraoni ai țării ca Amenhotep II și Tutmes IV. Sub faraonul Ramses al II-lea, orașul s-a dezvoltat foarte mult căpătând importanță în sfera politicii de această dată. Orașul era astfel nu doar un loc unde se făcea politica țării ci, din această cauză, un loc de înmormântare al marilor preoți, dovadă în acest sens stând o necropolă găsită în oraș. Orașul rivaliza cu Teba din punct de vedere politic și al arhitecturii. Un indicator al acestei dezvoltări, este capela lui Seti I dedicată venerării lui Ptah. Marele templu al lui Ptah era astfe, cel mai mare din tot orașul.. Era una din cele mai proeminente structuri ocupând o zonă mare din centrul orașului. Templul, a fost unul din cele trei locuri celebre de rugăciune din Egipt celelalte două fiind Marele templu al lui Ra din Heliopolis și al lui Amun din Teba.
Cele mai multe informații despre templu vin de la scriitori antici ca Herodot, care a vizitat locul pe timpul primei invazii persane, mult timp după ce Noul Regat căzuse. Herodot a spus că templul ar fi fost construit de Menes însuși și că centrul acestuia ar fi fost interzis preoților și regilor. Mărturia lui ne lasă o descriere fizică detaliată a complexului. Munca arheologilor a dezvăluit existența unui zid imens prin care se pătrundea prin câteva porți monumentale. Rămășițe din acest templu se găsesc la muzeul din Cairo dar și într-un muzeu în aer liber organizat în dreptul coloșilor lui Ramses II care marcau axa sudică a templului. deasemenea, în acest sector este un mare sfinx descoperit în sec XIX și care este datat pe vremea celei de a XVIII-a dinastii, cel mai probabil fiind sculptat pe timpul regimului faraonilor AmenhotepII sau Tutmes al IV-lea.

În timpul „ultimei perioade„ cum mai este denumită epoca în care domnesc ultimii conducători pământeni să le zic așa, situată cronologic, după dominația assiriană, urmează ocupația persană, iar în 332 î.Hr. Egiptul este ocupat de macedoneni, care în 305 î.Hr. instaurează Dinastia Ptolemeilor. Cleopatra VII se sinucide după înfrângerea trupelor sale de către romani, la Actium în 31 î.Hr.. Anul următor Egiptul devine parte a Imperiului Roman. În timpul acestei Ultime Perioade, Memfis a fost ocupat și eliberat de foarte multe ori fiind scena unor foarte sângeroase bătălii care se vor sfârși cu înființarea dinastiei Ptolemeilor de către Alexandru cel Mare.

Odată cu sosirea romanilor Memfis, ca și Teba dealtfel și-a pierdut importanța în favoarea Alexandriei. Ridicarea cultului zeului Serapis, o zeitate combinată mai potrivită mentalității noilor conducători ai Egiptului,cât și apariția Creștinismului au distrus complet vechile culte ale orașului. Pe timpul perioadelor bizantină și coptă orașul își va pierde importanța și în final va dispărea complet.

Pe timpul perioadei bizantine si Copte, orașul s-a stins încet încet. A devenit apoi carieră de piatră pentru construcțiile moderne ale vremii, inclusiv o nouă capitală a arabilor prin sec VII. Orașul Fustat ca primă capitală a arabilor ce va fi mai târziu înghițit de vecinul Cairo, al cărui vechi cartier este acum, au fost construite, cu piatră luată din templele distruse de la Memphis.

Despre ruinele templelor din Memphis cât și despre minunatele descoperiri arheologice de acolo aș vrea să scriu în cele ce vor urma.

RUINELE TEMPLULUI LUI HATHOR DIN MEMPHIS
Acest mic templu al lui Hathor, a fost descoperit la sud de marele zid al lui Hout Ka Ptah de către Abdullah al Sayed Mahmud în anii 1970 și a fost datat pe vremema faraonului Ramses al II-lea. A fost dedicat zeiței Hathor, Doamna Sicomorului și prezintă o arhitctură similară cu a templelor altare aflate în special în Karnak. Nu s-ar putea spune, judecând după proporțiile sale că este un templu principal al zeiței, dar este singurul loc de închinăciune dedicat acesteia din oraș.

Se crede că acesta altar a fost prima dată folosit pentru slujirea zeiței pe timpul principalelor festivaluri religioase. Un templu mai mare dedicat zeiței Hathor cel principal ca să zic așa, ar fi trebuit să existe în oraș dar nu a fost descoperit încă. 

Templul lui Mitra ( Sol Invictus) datat din perioada romană, a fost descoperit peterenurile de la nord de Memphis. Templul lui Astarte, descris de Herodot, a fost localizat în zona rezervată Foenicienilor, pe timpul când autorul grec a vizitat orașul. Tot Heorodot vorbește despre Templul Zeiței Neith care ar fi fost localizat la nord de Templul lui Ptah. Se crede că Memphis ar fi avut și alte temple ale zeilor care-l însoțeau pe Ptah. Unele din aceste temple sunt atestate de vechile hieroglife dar nu au fost identificate și pe teren. 

TEMPLUL LUI SEKHMET. Sekhmet era o zeiță, soția lui Ptah, și avea la rândul ei un templu. Din păcate nu a fost încă identificat deși arheologii încă-i caută ruinele. E posibil să fie așezat în interiorul pronaosului de la templul lui Ptah așa cum par să sugereze câteva descoperiri făcute printre ruineele complexului pe la sfârșitul sec al XIX-lea inclusiv un bloc de piatră care ar sugera marea poartă de intrare și o coloană purtând o inscripție în numele lui Ramses al II-lea numindu-l „cel drag lui Sekhmet”. A fost deasemenea demonstrat cu ajutorul Marelui Papirus Harris, care spune că o statuie a zeiței a fost construită în continuarea celei a lui Ptah și a fiului său zeul Nefertem, pe timpul regimului lui Ramses al III-lea și așeztă în mijlocul marelui templu.

TEMPLUL LUI APIS, a fost templul principal dedicat zeului taur Apis, considerat întruparea lui Ptah. Templul este descris în detalii de către Herodot, Strabon și Diodor din Sicilia, dar nu s-a descoperit însă locul unde se află pe teritoriul fostei capitale. Herodot spune că a fost construit pe timpul regelui Psamtik I și descrie curtea templului, ca un pronaos cu coloane și statui uriașe. Istoricul grec Strabon, a vizitat orașul cucerit de trupele romane, după victoria acestora contra reginei Cleopatra în Bătălia de la Actium. Strabon spune că existau două încăperi principale dedicate taurului și mamei sale, construite ambele lângă templul lui Ptah. La templul acesta, Apis, era și oracol mișcările sale fiind interpretate și transformate în profeții. Se credea că respirația lui poate vindeca boli și prezența sa era o binecuvântare pentru cei din jur. El, a făcut o fereastră în templu pe unde putea fi văzut, iar pe timpul sărbătorilor era purtat pe străzile orașului împodobit cu flori și bijuterii.
 
În anul 1941, arheologul Ahmed Badawy, a găsit primele rămășițe din Memphis, care purtau imaginile zeului Apis. Acestea au fost găsite într-o cameră mortuară din subsolul mareului templu al lui Ptah, construită special pentru îmbălsămarea taurului sfânt. O stelă funerară ( Mic monument comemorativ sau funerar, în formă de coloană sau de pilastru, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră și purtând de obicei inscripții sau sculpturi ) descoperită la Saqqara dovedește faptul că Nectaebo al II-lea a ordonat restaurarea acestei clădiri, lucru confirmat și de descoperirile făcute în teren. Această parte sfântă a templului a supraviețuit cel mai bine distrugerilor. O altă chestiune este aceea că majoritatea statuilor reprezentându-l pe Apis vin din camerele mortuare de la Serapeum aflat la nord vest de Saqqara. Cele mai vechi datează dn vremea lui Amenhotep III.

TEMPLUL LUI AMUN datează din vremea celei de-a 21-a dinastii egiptene. Acesta a fost construit de Siamun, la sud de templul lui Ptah. Acest templu a fost cel mai probabil dedicat Treimii Tebane, formată din Amun, soția sa Mut și fiul lor Khonsu. Era, dacă vreți, opusul Treimii de la Memphis formată din Ptah, Sekhemet și Nefertari.

Înăuntrul muzeului din Memphis, există o statuie gigantică a faraonului, sculptată în calcar, care are aproape 10 metri lungime. A fost descoperită în anul 1802, în apropierea porții de sud a templului lui Ptah, de către arheologul italian Giovanni Caviglia. Pentru că baza și picioarele sculpturii, sunt rupte de restul corpului, aceasta este întinsă pe spate. Unele din culorile originale se văd încă dar frumusețea statuii rezidă în perfecțiunea cu care au fost expuse detaliile corpului uman. faraonul poartă coroana albă a Egiptului de Sus, numită Hedjet. Coroana roșie a Egiptului de Jos se numea Deshret și când s-au unit, au dat coroana numită Pschent. Caviglia a vrut să trimită statuia, cadou Ducelui de Toscana, Leopold II mediind prin Ippolito Rosellini. Rosellini l-a avertizat pe suveran asupra dificultăților transportului unei statui atât de mari, considerând necesar să taoe statuia în bucăți. pe de altă parte, Cadiul din Egipt și Sudan, Muhammad Ali Pașa a vrut să ofere stayuia British Museum dar costurile de transport și dificultatea acestuia au făcut ca oferta să fie refuzată. Astfel, statuia a rămas pe loc în jurul ei construidu-se muzeul care o protejează astăzi. Această stauuie colosală forma pereche cu o altă statuie decorând astfel, intrarea estică a templului lui Ptah. Cealaltă a fost găsită tot de Caviglia și a fost restaurată în anul 1950 dar, spre deosebire de cea a lui Ptah, aceasta stă în picioare, înălțându-se pe 11 metri. prima dată a fost expusă în piața Bab Al-Hadid din Cairo, care a fost redenumită de atunci Piața Ramses.  La un moment dat s-a considerat că locația nu era una potrivită, astfel caă, în anul 2006 a fost relocată temporar în Giza, unde se și află, fiind supusă restaurării. O replică a statuii se află în suburbia orașuli Cairo, Heliopolis.

Din cauza vechii sale și a numărului mare de locuitori, Memphis avea câteva cimitire, împrăștiate de-a lungul văii, incluzând celebra Saqqara. Partea de oraș numită Ankh-tawy, era deja inlusă în necropola Regatului de Mijloc. Mărirea sectorului vestic a templului lui Ptah a fost decisă și dispusă de către faranii celei de-a 22-a dinastii, în încercarea de a reânvia trecuta glorie a perioadei lui Ramses. Lângă acest loc a fost descoperită o necropolă a unor înalți preoți.. Conform izvoarelor de informații, locul avea o capelă și un altar al zeiței Bastet. Deasemenea, mai existau în zonă temple de îngropăciuneale unor faraoni din perioada Noului Regat.

PALATELE REGALE care se găsesc în Memphis, au fost construite aici pentru că orașul a reprezentat centrul puterii faraonilor pentru peste 8 dinastii. Primul palat regal a fost consturit de Hor Aha, succesoer-ul lui Nermer, fondatorul primei dinastii. El a construit o cetate în Memphis, care avea zidurile albe. 

Faraonul merneptah a disous consturirea unei mari curți împrejmuite cu ziduri care găzduia un teomplu și palatul aferent. Ultimul faraon Apries, a construit un complex pe un promontoriu care privea spre oraș. A fost parte a unei serii de construcții, construite în pronaosul templului in Ultima Perioadă, care conținea un palat regal, o cetate, cazarmă și depozite de armament.

Palatele și templele erau înconjurate de diferite cartiere ale orașului, unde existau ateliere meșteșugărești, arsenale, și depozite. Deasemenea existau cartiere rezidențiale, care au fost prima dată locuită  de străini cum au fost Hitiții, Fenicienii, Perșii și în final Grecii. Orașul era situat la intersecția unor drumuri comerciale care atrăgeau aici bunuri din toată zona Mediteranei.