Brasov, Romania +40 744 693 232, +40 770 919 909
Blog vacanțe și excursii

Napoli

Italia

Am ajuns acolo, toti 4 avand in minte stereotipurile idioate pe care le are multa lume: mafioti, te omoara pe strada, gunoaie si cam atat. Iesind la o scurtă plimbare, la sosire, am vazut un peisaj mizerabil ceea ce m-a facut sa-i pun, întregului oraș, dupa o oră, stampila de “port imputit si jegos”! A doua zi am luat autobuzul turistic și mi-a explodat capul !

Highlights

castelul din napoli, catacombele, biserica gesu nuovo, manastirea santa chiara, spacca napoli, portul napoli

M-ai învins Napoli !

napoli 4

În dimineața celei de a opta zi a excursiei, am plecat din “aripa servitorilor” de la Vila Graziolli spre ultimele 3 zile de vacanta pe care urma sa le petrecem la Napoli !

Napoli,  mărturisesc ca pe mine m-a pus in fund definitiv. Am ajuns acolo, toti 4 avand in minte stereotipurile idioate pe care le are multa lume: mafioti, te omoara pe strada, gunoaie si cam atat. Ei bine, cand am intrat in oras mergand spre hotelul situat central, cum aveam sa descopar a doua zi, dar totusi in portul turistic, am parcurs strazi aflate in reparatii, gaurite si vai de mama lor chestie care, la prima vedere mi-a intarit stereotipurile cu care veneam. Am intrat in hotel, foarte fain dealtfel, si am iesit repede sa dam o tura prin zona. Asa, scurta, intrucat venea seara si, ne grabeam sa revenim la hotel sa mancam. Buun. 
Iesind am vazut acelasi peisaj mizerabil ceea ce m-a facut sa-i pun, întregului oraș, dupa o ora, stampila de “port imputit si jegos”!

Suntem în a noua zi a excursiei în Italia. Iesim dis de dimineata lânga castelul in care se dezvoltase dinastia de Anjou sa luam autobuzul turistic pe linia cea mai lunga. Urcam, plecam, si dupa 10 minute imi dau seama ce nedrept fusesem cu o seara inainte. Orasul era o adevarata “simfonie barocă” ! 

Clădirile si monumentele in stil baroc afisau in toata plinatatea lor frumusetea si majestatea acestui stil arhitectural ! Frumusetea marii, a cladirilor, a gradinilor, m-au facut sa ma dau jos din autobuz si sa-l parafrazez pe regretatul Eugen Barbu, dupa ce-l numise pe Rodion Cămătaru “Haplea in chiloti”, spunând, “M-ai invins, Napoli” !

Am urcat, confuz, in autobuzul ce pleca pe linia urmatoare si m-am pregatit de inca niste palme de la…Napoli. Dupa ce am plecat, au inceput iarasi sa defileze aceleasi cladiri si dupa ce am terminat, am marcat ca punct de revenit a doua zi, Catacombele orasului.

Am coborat si am luat-o pe jos spre ceea ce consideram și era,  centrul. Am ajuns la catedrala Nuovo Gesu care, dupa ce ca eram buimac de ceea ce vazusem, mi-a mai aplicat un pumn in plex ! Monumentală pe afara, ca si pe dinauntru, avea niste decoratiuni baroce la interior, niste coloane corintice in fata carora cu capul dat usor pe spate ma uitam pietrificat ! Toti eram pierduti in imensitatea bisericii si cascam gura la propriu la frumusetile ce decorau interiorul. 

napoli6
napoli43
castelul

Eram amețiți după cele văzute în Gesu Nuovo și Santa Chiara când, ne-am dat seama că mergeam pe  Spacca Napoli, faimoasa strada care taie perfect centrul orasului. E lata cam de 10 metri si lunga de 2000 de metri. E plina de magazine, restaurante, tarabe si terase. Acolo, la o terasa din asta ne-am asezat si pe langa faptul ca am mancat pizza am baut cea mai buna bere artizanala din Italia cred eu: Moretti Siciliana. 

Numele de Spacca Napoli se traduce prin ”Rupe Napoli” și vine de la aceea că este foarte lungă și de la înălțime pare că rupe în două acea parte a orașului.
Ne-am intors la hotel si ne-am pregatit pentru a doua zi. 

Era a noua zi a excursiei în Italia, A doua zi de dimineata am primit misiune sa ma duc sa fac niste mici cumparaturi de dimineata, in speta sa cumpar niste mici souvenir-uri pentru acasa care ne scapasera in ziua precedenta si am ajuns iar pe Spacca Napoli ! Singur la 8 dimineata era cam pustiu si cand m-am intors, ca sa nu mai merg la hotel pe drumul stiut, m-am uitat pe harta si am descoperit o scurtatura. Am apucat-o cam cu inima stransa pe strazile stramte, dar “mirosul” si experienta mi-au spus ca e bine si in 7 minute am ajuns exact in laterala hotelului. Am luat si grupul si am plecat sa vedem catacombele si sa ne mai plimbam pe Spacca Napoli. 

spacca
spCCA
spacca

Catacombele,  au fost o alta surpriza placuta fiindca nu ne asteptam sa vedem locurile in care se refugiasera primii crestini sa scape de prigoana si mai ales sa-si ingroape mortii. Daca la Pompei am vazut conducte de ceramica incastrate in peretele casei, aici am vazut aievea, mormintele de piatra ca niste cutii imense, expuse de obicei in muzee. Ghidul, profesionist adevarat ( eu si David însine, ghizi in activitate) ne-a povestit absolut totul incat nu am avut intrebari.
Catacombele Sf Genaro cum sunt numite, sunt morminte subterane paleo creștine săpate în tuff o piatră poroasă. Ele sunt aflate în partea de nord a orașului pe pantele ce duc spre Capodimonte chiar sub cartierul Rione Sanita numit câteodată „Valea Morților”. La începuturi aici se găseau trei cimitire dedicate Sfinților Gaudioso, Severus și Ianuarie. Aceste catacomb sunt diferite de cele din Roma, fiindcă pasajele de aici sunt mai spațioase ca cele din Roma.

Nivelul de jos este cel mai vechi datând din sec 3 și 4 D.Hr. El a devenit un important cimitir după înmormântarea aici a episcopului Agrippinus. Fundația Bisericii San Genaro Extra Moenia e conectata cu Catacombele Sf Ianuarie (Gennaro) cel mai mare complex de catacomb din sudul Italiei. Locul a fost închinat Sf Ianuarie în sec V D.Hr. cu coazia înmormântării aici a rămpșițelor pământești ale Episcopului Ioan IV (842-849) din sec IX. Cum zona de îngropare a crescut au apărut altare datorită creșterii credinței creștine. Un prim exemplu este Basilica lui Aggripinus datată în sec IV D.Hr.

Până în sec al XI-lea erau locul de înmormântare al episcopilor cum ar fi Quodvolteus, exilat din Cartagena și care a murit ăn anul 450 D.Hr. Între sec XIII si XVIII catacombele au fost jefuite de nenumărate ori. Restaurarea catacombelor a fost posibilă doar după ce s-au mutat scheletele în alt cimitir. În timpul celui de-al doilea război Mondial catacombele au fost utilizate de populația orașului ca loc unde să se ascundă. Catacombele au fost redeschide în 1969 de către arhiepiscopul din Napoli iar resutaurările au început in 1971.

Mormintele de aici sunt de mai multe feluri: loculi(nișe săpate în perete), arcosoli           ( adâncitură arcuită făcută într-un perete) gropi săpate în pământ, mai rar sarcofaguri făcute din tuff marmură reciclată sau piatră de la alte morminte. Loculi erau cel mai simplu stil de înmormântare găsit în catacombe. Arcosoli era create pentru familii, uneori decorate cu mosaic sau fresce. Acest tip de înmormântare este găsit uneori în Grecia. S-au găsit mai mult de 200 de lămpi cu ulei în catacomb cele mai vehci fiind făcute in Napoli prin a doua jumătate a sec al III-lea. 

catacombele
catacombe
caracombe

Biserica Gesu Nuovo

NOVO GESU

Biserica Gesu Nuovo a fost la originile sale un palat construit în 1470 pentru Robert Sanseverino Prinț de Salerno. Iezuiții construiseră deja o biserică cu acest nume în Napoli așa că aceasta a fost numită Iisus cel Nou. Intrigile politice au dus la decăderea familiei Sanseverino iar proprietatea lor a ajuns la iezuiți care au consturit o biserică cu ajutorul arhitectului Giuseppe Valeriano. Au primit și ajutor pe plan local cum a fost cel al Contelui de Maddaloni Roberta Carafa. Construcția bisericii a început la 1584. Noua biserică a primit o fațadă neobișnuită, construită pentru palat initial, făcută din proecții de ashlar (Ashlar este cea mai fină unitate de zidărie din piatră, în general cuboidă dreptunghiulară, menționată de Vitruvius ca opus isodomum, sau mai puțin trapezoidală)

Atunci când, în anul 1767, iezuiții au fost expulzați din Napoli, biserica a ajuns la Franciscani. Iezuiții s-au întors în 1821 doar ca să fie iarăși izgoniți în 1848.
Frescele bolților reprezintă scene biblice. Pe spatele fațadei se află pictată Izgonirea lui Heliodorus din Templu(1725) o capodoperă barocă a lui Francesco Solimena. Pe cele patru coloane ce susțin templul se află fresce ale celor 4 evangheliști pictați de Giovanni Lanfranco așa cum sunt multe dintre picturile de pe cupola domului ce a fost distrusă de cutremur în 1688. Atunci domul a fost repictat de Paolo de Matteis. Frescele de deasupra altarului reprezentând Viața Fecioarei Maria sunt pictate de Massimo Stanzione. Înconjurând altarul stau trei basoreliefuri de bronze pe socluri de marmură neagră reprezentând: la nord Cina din Emaus, la sud Promisiunea împărtășaniei din Capernaum, și în mijloc o reproducere după Cina cea de Taină a lui Leonardo Da Vinci.

Deasupra altarului de la nord la sud (adică de la stânga la dreapta privitorului fiindcă altarul este mereu orientat spre est) avem medalioane reprezentând pe Juliana din Leiege, Stanislaus Kostka, Thomas Aquinas, Francis Borgia, Gaetano Thiene, și Lanfranc of Canterbury
Capela Vizitei are un altar de Massimo Stanzione. Sub altar găsim o urnă de bronz conținând rămășițele Sf Josep Moscati (1880-1927) un biochemist, profesor la universitatea din Napoli și Director al Spitalului de Boli Incurabile. A fost canonizat de Ioan Paul al II-lea. Activitățile sale medicale sunt expuse în triptic-ul sculptat de Amedeo Garufi. Panoul stânga al tripticului ni-l arată pe profesor cu studenții săi, cel din mijloc pe sfânt iluminat de Sf Împărtășanie. iar pe panoul drept pe doctor oferind alinare bolnavilor săi. 
În Capela Sf Francisc Xavier altarul ni-l arată pe sfînt, având o vedenie a Fecioarei Maria. În partea superioară a altaruui avem imagini din viața sfântului.
Mai există Capela Sfintei Inimi, ce odionioară a fost dedicate Sf Treimi. Frescele de pe pereții laterali au fost pictate de Belisario Corenzio. Pictura reprezentând Sfânta Treime cu un grup de sfinți, a fost pictata de Guercino și acum se află pe o latură a Capelei Sf Ignatio.

Aș putea continua așa multă vreme fiindcă numărul capelelor și al operelor de artă adunate aici este foarte mare. Am să vă invit însă să vizitatți biserica și să vă bucurați de vederea ei împreună cu informațiile citite aici.
În fața bisericii stă statuia Preacuratei Iulia Fecioara. Este cel mai înalt și mai ornamentat monument din cele 3 coloane ale ciumei existente în Napoli. Acestea au fost consturite pentru a invoca protecția Fecioarei Maria în fața ciumei. A fost început lucrul la coloanal în sec XVI și terminate abia în 1750 după decenii de apuză la lucrare. Sculptorii care au lucrat la bogata decorațiune barocă sunt Francesco Pagani și Matteo Bottiglieri.

gesu nuovo
gesu nuovo
gesu nuovo
gesu nuovo
gesu nuovo
gesu nuovo

Mănăstirea Santa Chiara

napoli345

Ieșind de aici am descoperit ca suntem in apropierea Manastirii Santa Chiara care este un dublu complex monastic, construit între 1313 – 1340 de către regina Sancha de Majorca și soțul ei, regale Robert de Neapole care a fost deasemenea înmormântat aici. Biserica originală a fost construită în stil Gotic Provensal dar decorate prin sec al XVII-lea în stil Baroc de către Domenio Antonio Vaccaro. După ce edificiul a fost partial distrus de foc în timpul bombardamentelor americane din cel de-al doilea război Mondial, a fost readus la starea inițială după multe dispute privind restaurarea care a fost terminată în 1953.

Marea clădire rectangulară are 110,5 metri lungime și 33 metri lățime. Zidurile navei au 47,5 m înălțime iar naca însăși 82 de metri lungime. Sunt 9 capele laterale pe fiecare parte a navei , acoperișurile capelelor sunt boltite și ele suportă galleria care susține centrul navei. Deasupra galeriei sunt ferestrele. O caracteristică a bisericii este aceea că, capelele laterale sunt incluse în corpul bisericii, dându-I acesteia aparența sa rectangulară. O altă caracteristică a St Chiara este aceea că biserica nu are absidă. Absida este o nișă semicirculară care închidea nava principală a unei bazilici romane și în care se așezau scaunele judecătorilor. În arhitectura creștină este o nișă boltită, semicirculară, pătrată sau poligonală, așezată în prelungirea navei mediane, opusă intrării și rezervată altarului. Aici, altarul este așezat în mijlocul bisericii fiind flancat de corurile  călugărilor și are în spatele său, sarcofagul regelui Robert de Neapole. Zidul dintre nava bisericii și altar este destinate seprării călugărițelor de restul bisericii și are girlaje prin care acestea pot privi. Deasemenea în această zonă există o fereastră cu vitralii deasupra altarului  deasupra ei fiind o fereatră trilobată. 

Arm ai trebui să spun că această biseriă a Sf Clara este cea mai mare biserică aparținând ordinului clariselor construită vreodată și prima unde călugărițele puteau participa la Sf Liturghie. Sf Clara a fost o femeie care i-a urmat Sf Farncisc și a înființat replica ordinului Franciscan dar pentru femei.
Clopotnița este separate de restul clădirii , a fost începută în 1328 și terminate pe vremea Renașterii. 
În spatele altarului principal, există sarcofagul regelui Robert de Neapole care a fost scuptat de către Pacio și Giovanni Bertini în 1343. Pe laterala capelei sunt mormintele lui Grancis al IIlea de Bourbon și a soției sale Maria Sofia de Bavaria, ca și ale Reginei Maria Cristina de Savoya și a eroului national un jandarm Salvo D Aquisto care și-a sacrificat viața spre a salva viețile a 22 de civili pe timpul ocupației naziste. Biserica a fost folosită pentru a păstra moaștele Sf Luisa din Touluse, sora mai mare a regelui Robert de Neapole. Una dintre moaște era creierul Sf Luisa. 

În a șasea capelă pe partea stângă sunt basoreliefuri din sec al XIV-lea reprezentând Martiriul soției lui Masenzio în timp ce a șaptea capelă are mormântul lui Louis fiul lui Charles, Duce de Durazzo o altă sculptură de sec XIV a lui Pacio Bertini.
În partea dreaptă a prezbiteriului ( parte a unei biserici romano clatolice între naos și altar unde stau preoții pe timpul slujbei religioase) se găsește ușa decorate în stil Baroc a sacristiei ce are fresce din 1692. Prin sacristie se poate ajunge la corul maicilor. Corul acestora are fragmente de fresce cu povești biblice pictate de Giotto.

 

Curtea cu Majolică, dă faima acestei biserici din 1742 când, a fost transformată de către Domenio Antionio Vaccaro în stil Roccoco. Majolica este o faianță italiană cararcterizată orin smalțul metalic. Cu toate că frumusețea decorațiilor floarel nu poate fi pusă la îndoială dar seamănă mai mult cu o pergolă (Construcție ușoară din grinzi de lemn susținute de coloane sau de stâlpi, folosită în parcuri și în grădini pentru a susține plantele agățătoare decorative.) și clar nu se potrivește cu lumea introspectivă a maicilor clarise.
Oricum am vizitat o opera de artă din multe puncta d evedere și , asta a întărit sentimental pe care-l avusesem la intrare că aici voi descoperi lucruri minunate. Am mers mai departe comentând cele văzute și orientându-ne pe hartă despre cee ace am mai avea de văzut. Oh Doamne și câte erau de văzut ! 

santa chiara
santa chiara
santa chiara 3

Piazza del Pebiscito

piata plebiscitului

Piața este numită după plebiscitul care a avut loc la 2 octombrie 1863, prin care Regatul Neapolelui a devenit parte a Regatului unificat al Italiei sub stăpânirea Casei de Savoia. Situată foarte aproape de golful Napoli, ea este delimitată la est de Palatul Regal și la vest de Basilica Sfântul Francisc de Paola, cu colonade care se întind de-o parte și de alta a acesteia. Printre alte clădiri aflate în jur sunt Palatul Salerno și Palatul Prefecturii (pe latura stângă a bisericii) 

În primii ani ai secolului al XIX-lea, regele Neapolelui, Murat (cumnatul lui Napoleon), a planificat realizarea acestei piețe (precum și clădirile care urmau să o mărginească) ca un tribut adus împăratului. La scurt timp după ce Napoleon a fost trimis în cele din urmă în Insula Sfânta Elena, Bourbonii au fost restaurați pe tron, iar regele Ferdinand I a continuat construcția, dar a transformat clădirea omagială în biserica pe care o vedem astăzi și pe care a dedicat-o Sfântului Francisc din Paola, care a viețuit în secolul al XV-lea într-o mănăstire aflată pe acest loc. Biserica este asemănătoare cu Panteonul din Roma. Fațada este decorată cu un portic sprijinit pe șase coloane și doi pilaștri ionici. În interior, biserica este circulară, cu două capele laterale. Cupola are o înălțime de 53 de metri.
 
În centrul pieței, mai exact în fața basilicii, se află statuile ecvestre ale regilor Carol al VII-lea al Neapolelui (1734-1759) (realizată în anii 1816-1819 de Antonio Canova) și Ferdinand I al celor Două Sicilii (1815-1825) (monumentul datează din anii 1819-1822; calul este realizat de Antonio Canova, iar corpul regelui de Antonio Calì). 

Ocazional, piața este folosită pentru concerte în aer liber. Printre artiștii care au cântat aici se numără Elton John, Maroon 5 și Muse. În mai 2013, Bruce Springsteen & The E-Street Band au susținut un concert în această piață. 

Biserica Sfântul Francisc de Paola (în italiană Basilica reale pontificia di San Francesco di Paola) este o bazilică minoră din Napoli (regiunea Campania, sudul Italiei). Ea se află în partea de vest a Pieței Plebiscitului, piața principală a orașului.

La începutul secolului al XIX-lea, regele Joachim Murat al Neapolelui (cumnatul lui Napoleon) a planificat întreaga piață și o clădire mare cu colonade ca un tribut adus împăratului. După învingerea lui Napoleon și trimiterea sa în insula Elba, Bourbonii au fost restaurați pe tronul Regatului Neapolelui. Ferdinand I a continuat construcția - finalizată în 1816 - dar a transformat-o în biserica care se vede astăzi. El a dedicat-o Sfântului Francisc de Paola, care a viețuit în secolul al XVI-lea într-o mănăstire de pe acest loc.

Biserica este o reminiscență a Panteonului din Roma. Fațada sa are un portic sprijinit pe șase coloane și doi pilaștri ionici. În interior, biserica are o formă circulară, cu două capele laterale. Cupola are o înălțime de 53 de metri.
Interior

În interiorul bisericii se află statui ale următorilor sfinți: Sf. Ioan Gură de Aur de Gennaro Calì, Sf. Ambrozie de Tito Angelini, Sf. Luca de Antonio Calì, Sf. Matei de Carlo Finelli, Sf. Ioan Evanghelistul de Pietro Tenerani, Sf. Marcu de Giuseppe de Fabris, Sf. Augustin de Tommaso Arnaud și Sf. Atanasie de Angelo Solani.

În capela din dreapta se află următoarele piese de altar: San Nicola da Tolentino și Sf. Francisc de Paola primește un semn de milă de la un înger de Nicola Carta, Ultima împărtășanie a lui San Ferdinando di Castiglia de Pietro Benvenuti, Moartea Sfântului Iosif de Camillo Gerra, Neprihănita Zămislire și moartea lui Sant'Andrea Avellino de Tommaso de Vivo.

În fața altarului principal este o lucrare din 1641 a lui Anselmo Cangiano, transferată aici în 1835 din Biserica Sfinții Apostoli. În absidă este o pictură cu Sfântul Francisc de Paola aducând la viață un mort de Vincenzo Camuccini. În sacristie se află Neprihănita Zămislire de Gaspare Landi și Tăierea împrejur a lui Isus de Antonio Campi.

san francisco de paola
imagine jos