Caserta

Palatul regal din Caserta

Palatul Regal din Caserta vazut pe dinafara e o imensitate baroca care, in afara de masivitate nu spune mare lucru. Constructia, reprezinta, vechiul palat al regilor Regatului celor doua Sicilii. Proiectantul a fost Luigi Vanvitelli pe la mijlocul sec al XVIII-lea si l-a facut pentru regele spaniol Carol al III-lea, care sub numele de Carol al VIII-lea este cunoscut drept rege al Neapolelui si Siciliei. Constructia dureaza din 1752-1780 si o termina fiul lui Vanvitelli, Carlo. Clădirea are dimensiuni impresionante: 250 m x 190 m, 200 de săli, 34 de scări, 1970 ferestre. A fost conceput pentru a rivaliza cu palatul din Versailles și palatul regal din Madrid. Palatul dispune și de un parc impresionant cu nenumărate „piese de apă”: bazine, fântâni monumentale, cascade (între care se numără și cea a Dianei având 78 m înălțime). Palatul regal din Caserta, cu parcul, apeductul Vanvitelli șicomplexul San Leucio, au fost înscrise în anul 1997 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Am ajuns la poarta ce dadea spre gradina. De aici, se intinde cat vezi cu ochii o alee al carei capat era greu de cuprins cu privirea. Din loc in loc, pe alee, rasareau mari bazine cu apa, unele din ele mici cascade, impodobite, cu sculpturi baroce reprezentand personaje si animale mitologice. Ne-a luat cam doua ore sa parcurgem dus intors cam ¾ din parc.

Am revenit la palat extrem de obositi, dar ne-am ambitionat sa vizitam si interiorul. Intrand, marturisesc ca am ramas coplesiti. Primele Sali, din marmura roz, inalte, avand asezate discret busturi sau statui ale membrilor dinastiei regale italiene. Tavanul pictat cu ingerasi asezati pe norisori pufosi , intr-un Cer care parea ca se coborase asupra ta… Vorbind despre tavane, mare parte a lor sunt casetate pentru a mai usura din greutatea constructiei si pentru a oferi un frumos efect artistic privitorului. Fiind un palat regal, din loc in loc, avem pe perete pilastri corintici, de culoare alba ce contrasteaza minunat cu rozul marmoreean al peretilor. Picturile tavanelor sunt realizate de o maniera pe care as putea sa o numesc 3D, atat de realiste sunt. Eroii, ingerii, fiintele fantastice sunt atat de bine realizate ca, de multe ori ai senzatia ca le scapa piciorul sau mana peste marginea tavanului si sunt gata sa se pravaleasca peste tine. Senzatia de miscare pe care ti-o dau personajele este atat de reala incat, daca te concentrezi pera mult asupra lor vei incepe sa le vezi miscandu-se si o sa auzi murmurul vocilor.!
Decoratiunile , pe alocuri aurite, in functie de importanta salii, si extrem de bine realizate, incarcate de frunze , flori, ingerasi, animale fantastice sau nu, eroi aflati in lupta sau murind glorios, toate acestea sunt atat de bine echilibrate si alipite constructiei incat, poti tine o adevarata lectie de arhitectura baroca. Binanteles, corintic-ul un lipseste asa cum se cuvine la un palat regal, cat si blazoanele diferitelor case, si familii nobiliare ale vremii sunt prezente peste tot pe peretii acestui castel fabulos. Nici un banuiam in acea prima zi, ce avea sa ma astepte, in Napoli, care, este o simfonie baroca din punct de vedere arhitectural.

Un alt element foarte interesant din acest palat il constituie paturile si, desigur, dormitoarele. In primul rand, ca, la fel ca toate camerele , mai corect ar fi salile, acestui palat, si dormitoarele erau extrem de mari si de reci. Da, reci, caci cum poate fi calda o camera ai carei pereti sunt acoperiti cu marmura si ale carei dimensiuni exclud de la inceput orice idee de intimitate si caldura ? Eu cred ca m-as simti ca si cum as dormi in holul unei institutii un intr-un dormitor. Asa si paturile, erau niste obiecte extrem de stramte, neconfortabile, opere de arta dar un paturi. Pai dumneavoastra a-ti putea dormi intr-o opera de arta ? Eu nu ! Nu s-ar lipi somnul de mine neam ! Nu prea înțeleg cum dormeau și mai ales se odihneau majestățile lor acolo.