Positano

Următoarea oprire a fost în vârful dealului din Positano. Spun în vârful dealului fiindcă acolo a trebuit să lăsăm mașina. Există o afacere grozavă cu parcările aici. Fiindcă nu ai voie să intri cu mașinile până jos la plajă dacă ești turist, trebuie să o lași aproape de șosea. Asta am și făcut și am purces la a coborî tot dealul până la mare.
Noroc ca era un soare caldut si batea un vanticel, astfel incat nu ne-am incalzit prea rau.

Orasul este fermecator, un vis adevarat, trebuie sa mergi sa-l iei la picior ca sa te bucuri de farmecul locului. Vegetație peste tot, case mici construite în panta muntelui, marea la poale, îți venea să te așezi pe un chez long cu ochii pe mare, un cognac lângă tine și să nu mai pleci de acolo. Când am ajuns pe plajă am avut bucuria să privim orașul ce se întindea deasupra noastră și asta ne-a plăcut enorm fiindcă arhitectura caselor se combină exceptional cu culorile vii ale caselor dând un tot unitar extrem de pitoresc. Tot aici am mîncat și prânzul căruia i-am pus capac cu o înghetata care avea în ea toate aromele costierei amalfitane și am luat dealul pieptiș spre mașină și de acolo la Amalfi pentru ultima noapte acolo.

Clima din Positano este una blândă, mediteraneeană. Iernile sunt calde cu temperaturile minime la +6 grade, iar verile sunt lungi, călduroase și însorite beneficiind de răcoroasa briză a mării. Localitatea a fost o stațiune de vacanță din perioada Imperiului Roman lucru probat de descoperirea unei vile romane în golf. Mai multe șiruri de scări leagă părțile de sus ale satului cu cele de jos de lângă mare. 

Postiano a devenit un prosper port di sec XV în sec al XVII-lea făcând în principal comerț cu pește.
Orașul a început să atragă turiști prin anii 50 când John Steinbeck a publicat un eseu intitulat „Positano în Bazarul Harper”
Biserica Santa Maria Assunta este un obiectiv turistic al localității. Iese în evidență prin turnul acoperit cu plăci de majolică și printr-o icoană bizantină de sec XIII a unei Fecioare înnegrite de vreme. Legenda spune că icoana a fost furată din Constantinopol în timpul celei de a IV-a cruciade, când occidentalii s-au comportat ca niște barbari ce erau, devastând capitala Imperiului Bizantin, omorând creștini și furând ca niște golani. Atunci, pe mare, aproape de Positano a izbucnit o furtună iar marinarii de pe corabia ce transporta icoana au auzit o voce care striga spunând „pune-o jos, pune-o jos” Astfel, au acostat în POsitano au dus icoana pe uscat și furtuna a încetat.

Plaja principală din Positano intitulată Marina Grande se află la baza stâncii pe care se găsește orașul. Nu este singura plajă fiindcă mai există plajele Fornillo și Arienzo, dar este, sigur, cea mai celebră.
Orașul a apărut în pelicule cinematografice din care am să amaintesc „Only you” (1994) . „Sub soarele Toscanei”(2003) sau „Kath & Kimderella” (2012), fiind menționat în musc hall-ul Cinema Italiano. Deasemenea este gazda anuală a festivalului de animație „Desene animate pe plajă” unde se oferă premiul Pulcinella pentru excelență în animație. De menționat că numele Pulcinella reprezintă una din măștile și personajele aș zice, folosite în Commedia del Arte, caracterizarea acestui Pulcinella fiind aceea de trândav, pungaș, mâncău. El avea drept tovarăși pe Brighella – intrigant, deștept, viclean, răutăcios; Arlecchino – pierde-vară, naiv, vesel și mulți alții.
Viața artistică a orașului are vechime dacă ne gândim că din 1967 în 1970 cântărețul și Compozitorul Shawn Phillips a compus și a locuit aici, iar Mick Jagger și colegul său Keith Richards din formația Rolling Stones au compus aici cântecul Midnight Rambler într-o cafenea din oraș când erau în vacanță.
Franco Zeffirelli producătorul și regizorul italian a deținut în Positano Villa Treville unde a locuit vreme de 35 de ani. Villa a fost decorată de prietenul marelui regizor, Renzo Mongiardino.

Creșterea orașului de la un sat sărac de pescari la o destinație turistică celebră și foarte căutată a avut loc din cauza creșterii industriei turismului oamenii venind aici să vadă frumusețile naturale ale locului.
Încheiem spunând că peste tot cresc lămâi, portocale și măslini pe care le putem cumpăra din piață.