San Pedro de Atacama

Despre San Pedro de Atacama

San Pedro de Atacama este un orășel chilian din provincia Loa. Se află situat la 106 km de Calama și de mina de cupru de la Chuquicamata, privind către vulcanul Licancabur. San Pedro de Atacama a crescut peste secole în împrejurimile oazei Puna de Atacama. Primii săi locuitori au fost Atacamenii, care se ocupau cu împletitul coșurilor și cu vasele de ceramică produse care sunt acum foarte apreciate de către turiști. Orașul a fost parte a Boliviei până când Chile a cerut zona după Razboiul Pacificului. În anul 2002 orașelul San Pedro de Atacama avea 4969 de locuitori.
Orașul se află la altitudinea de 2400 de metri motiv pentru care vizitatorii acuză răul de altitudine cum ar fi amețeală, moleșeală,  și cefalee. Clima este foarte uscată cu temperaturi peste zi cuprinse între 25-30 de grade.

Pukara de Quitor

Pucara de Quitor, este o construcție preincașă localizată la 3 km nord de San Pedro de Atacama datată prin sec XII. este construită într-un deal stâncos terasat și transformat în cetate. Cetatea se află pe un versant al dealului situat în râpa prin care curg ape Râului San Pedro sau Grande cum i se mai spune. Și-a luat numele de la grupările indigene Ayllu din Quitor ale căror câmpuri se aflau la poalele Pucarei din Quitor, fortăreața construită în sec XII despre care vorbim aici. Cetatea cuprinde silozuri pentru mâncare, casele de locuit, bastioanele de apărare, și zidurile acoperă o suprafață de 
2,9 Ha. O mare parte din coasta dealului pe care spuneam că se află situată cetatea, are înălțimea de 80 de metri. 
Acoperișurile caselor sunt făcute într-o singură apă, plane sau foarte puțin înclinată, aceeași tehnică fiind utilizată în zona Quitor iar ca material de construcție se folosea în special paianta. Casele erau circulare sau pătrate având o singură clădire deși în unele cazuri erau două corpuri de casă una folosită ca hambar. S-au găsit cam 200 de structuri de acest fel. 

Satul Machuca

Împreună cu micul sat de aproape 20 de case, numit Machuca, are o biserică mică, cu un iconostas din flori colorate iar locuitorii săi se roagă Fecioarei pentru ploaie și apă. Deși activitatea principală a locuitorilor este creșterea lamelor,unii locuitori din Machuca se îndeletnicesc și cu activitatea turistică oferind cazare și obiecte artizanale făcute de ei. Foarte apreciată sunt frigăruile din carne de lama sau alpaca și gogosile de mari dimensiuni numite sopaipillas. Aici puteți găsi cultura localnicilor a țăranilor, ce trăiesc pe altiplanul andin izolați de vicilizație așteptînd turiști din toate colțurile lumii.

Toconao

Toconao este o localitate din regiunea Antofagasta din nordul Chile. Se află aproape de zona sărată a Deșertului Atacama într-o zonă fertilă. Numele de Toconao înseamnă loc pietros.
La numărătoarea din 2017 erau 647 de locuitori. Conform studiilor aici oamenii trăiesc de aproximativ 12000 de ani. Agricultura existentă aici este una de supraviețuire fiindcă localitatea este o oază cu oaă extrem de curată ce permite cultivarea în special a fructelor. Fructele se evidențiază prin conținutul crescut de vitamina C, care există pe terenurile sale agricole udate de râurile care vin din munți ăi se varsă în zona câmpurilor sărate din Atacama.
În fața Pieței Principale se găsește Biserica și Clopotnița din San Lucas care datează din sec XVIII. Deși au fost reconstruite după multe cutremure și incendii, conservă un farmec deosebit ambele fiind declarate monumente naționale. De ele are grijă un ordin de maici din ordinul Jesus Verbo și Victima.

Activitatea satului se bazează pe sculpturile din piatră vulcanică și miniaturi care sunt extrase dintr-o carieră proprie a comunității. Oamenii din comunitate, cultivă pământul, lucrează în minele de sare, sau în cele de litiu, iod, saltru. Toconao se remarcă prin ordinea care domnește în localitate și prin cultura transmisă din generație în generație, cât și prin grija de animale și de mediul din jurul lor. Este un sat ale cărui case sunt făcute în întregime din piatră ponce care menține foarte bine temperatura din interior indiferent de cum e afară. Pentru populația de aici, animalele sunt frații lor mai mici, apa le este soră, pământul trupul. Acest fel de educație este transmisă din tată-n fiu.
Turismul sub toate formele sale este prezent aici. Astfel, avem agroturism, etnoturism, și ecoturism, care atrag mulți turiști anual. Cultura indigenilor Lickanantai este distribuită printr-un post de radio ce emite în FM și ajunge până la distanțe de 130 de km din cauza cristalelor conținute de nisipul din jur și care propagă foarte bine undele. Calendarul sărbătorilor locale include pe San Lucas sărbătorit în luna octombire care este protectorul așezării, un carnaval prin februarie care este un prilej de bucurie pentru recolta de fructe. Deasemenea se sărbărtorește Fecioara din Carmen pe 16 iulie.

Tulor

Satul Tulor, este unul dintre siturile arheologice cele mai vechi din nodrul Chile, situat la 7,7 km sud este de San Pedro de Atacama, înntre Cordillera de la Sal și dunele de nisip. Primele descopriri din această zonă au fost făcute în anul 1956 de călugărul iezuit Gustavo Le Paige. Așezat între grupul indigenilor din Tulor, și cel din Coyo, satul, este format dintr-o serie de structuri citculare interconectate între ele care au diferite folosințe și funcțiuni în acord cu activitățile ce au loc în interior. Arhitectura sa conține multe asemănări cu cea observată în culturile pre-columbiene din Anzi.

Aici există o combinație între modul de viață milenar al locuitorilor, unul pastoral desigur și un mod de viață nou bazat pe exploatarea resurselor existente. Apele râului San Pedro care trecea prin zonă au permis dezvoltarea agriculturii transformând nomazii păstori în agricultori sedentari și ducând până la urmă la o stratificare socială. Comerțul intens și trocul sunt reliefate de numărul mare de resturi găsite pe acest sit, din care enumerăm: podoabe fabricate folosind scoici din Pacific, ceramică, cât și numeroase alte obiecte din lemn, os,piele și textile, care demonstrează marea mobilitate a acestor popupații ce au avut un important rol intermediar între culturile din acest sector. De aceea la începutul erei creștine, acest sat a constituit o importantă placă turnantă pentru schmbul de mărfuri care avea loc prin intermediul caravanelor da Lama, ce călătoreau prin zona Altipano, Puna, Deșertul Atacama, și coasta oceanului). ceramica găsită aici, era folosită pentr nevoile zilnice de aprepara și păstra alimentele sau lichidele.

Înaintarea dunelor de nisip, împreună cu efectele ploilor și vântului, au fost elemente care au conservat bine situl ascunzându-l de oameni. Astăzi, Satul Tulor este o destinație obligatorie în Chile.

Valle de la Luna

Valle de la Luna , pe românește Valea Lunii este un loc deșertic ,i punct de atracție turistică, din Deșertul Atacama, la 13 km de San Pedro de Atacama și la 110 km SE de Calama. În anul 1982 a fost declarată Rezervație Naturală. Împreuna cu așa numita Valle de la Muerte sau Valea Morții, este singura așezare din zona care înconjoară muntele Orbate fiind așezată într-o depresiune de aproximativ 440 Km2 în deșertul sărat Atacama înconjurată de creste muntoase cu o înălțime de 500 de metri.
Studiile geologice arată că a existat un lac sau o mare interioară foarte mare în zona El Tambo între Toconao și Paine pe la sfârșitul Epocii Terțiare (Terțiarul este un termen folosit anterior pentru o perioadă geologică care s-a întins de acum circa 65 milioane ani până acum 2,58 milioane de ani în urmă, perioadă de timp între Mezozoic și Cuaternar )formată în bazinul hidrografic al vulcanului Licancabur ale cărui depuneri aluvionare și dezposite de resturi au format baza Cordillera de la Sal. Ceste aluviuni și resturi s-au depozitat de-a lungul unei falii , rupturi tectonice a scoarței terestre,  formându-se roci sedimentare de origine paleozoică. ( Paleozoicul din grecescul palaios, "vechi" și zoe, "viață" este cea mai veche din cele 3 ere geologice ale eonului Fanerozoic, și a început acum 541 milioane de ani în urmă și s-a terminat acum 252.17 milioane de ani. 

Toate aceste formațiuni geologice au fost erodate milioane de ani, de ape și vânt până au ajuns să arate cum le vedem acum: crestele cu vârfuri, goluri, movile de culori gri și ocru, care îi conferă acest aspect lunar caracteristic. Valea Lunii este un loc caracterizat de pante abrupte, frumusețea culorilor sale, liniștea absolută și lipsa de umiditate, flora și faună, fiind găsite doar câteva exemplare de șopârlă de Fabián.