Santiago de Chile

Despre Santiago de Chile

Santiago, denumit și Santiago de Chile este capitala statului chilian. Este situat pe malul râului Mapocho și a fost fondat de către conquistador-ul Pedro de Valvidia în sec al XVI-lea. În zilele noastreeste centrul economic și administrativ al țării având cel mai mare număr de locuitori 7,5 milioane. Orașul găzduiește principalele organisme publice Palatul Guvernului, Palatul de Justiție, și o serie de organisme internaționale, comercial, culturale și financiare ale țării cu excpeția Congresului Național, al Armatei, Serviciul Național de Pescuit, Ministerul Culturii , Ministerul Culturii, Artei și Patrimoniului care se află la Valparaiso. Deși apare ca un oraș compact, Santiago nu este în realitate o singură unitate administrativă, ci parte dintr-un teritoriu comun de 43 de localități. conectate toate la infrastructura națională.

Biserica Veracruz

Biserica Veracruz, este o biserică catolică, situat în cartierul Lastarria din centrul orașului Santiago de Chile. A fost declarat monument istoric din anul 1983 iar planuriile de arhtectură au fost desenate de arhitectul Claude Brunet de Baines, fondatorul Școlii de Arhitectură de la Universitatea din Chile. La începutul sec al XIX-lea pe Calea Mesia, actuala stradă Jose Victorino Lastarria, se găsea casa familiei Barril, originară din Valdivia. Poate din această cauză, a fost emisă ideea greșită că casa i-ar fi aparținut cuceritorului Pedro Valvidia de aceea a să fie numită Palatul Pedro Valvidia. Până în anul 1847 Salvador de Tavira, însărcinat cu negocierile cu Spania, a propus conservarea locului unde se presupunea că ar fi fost casa primului guvernator spaiol al țării, cu o biserică. iar propunerea a fost primită cu entuziasm de toți cei implicați. Lucrările necesare pentru materilaizarea ideii de a construi o biserică dedicată fondatorului orașului, pe locul unde se preupunea că ar fi locuit au început în anul 1852, sub coordonarea arhitectului Brunet de Baines. la moarta sa în anul 1855, construcția s-a continuat sub conducerea arhitectului fermin Bivaceta. A fost inaugurată pe timpul Sărbătorii Patriei. 

Biserica, a primit numele de Veracruz ( Adevărata Cruce) în amintirea răspîndirii pe continent a creștinismului deși primul altar din America de Sud fusese ridicat de Vinerea Mare când are loc o slujbă specială a lemnului sfânt din care a fot făcută crucea lui Iisus. Aproape de altarul principal al acestei biserici există o cutie de moaște care are printre altele bucăți din Sf Cruce care, potrivit tradiției creștine, a fost găsită la Ierusalim de către împărăteasa Elena sărbătorită de catolici la 18 august și de ortodoxi la 21 mai. Fragmente mai importante din această cruce se găsesc la Basilica Sf Cruci din Ierusalim aflată la Roma.

Biserica este construită în stil neoclasic, cu o singură navă ce are acoperiș în două ape. Motivul arcului de triumf apare pe fațada sa. Portalul de intrare iese în evidență prin coloanele dorice ce marchează intrarea; marele arc boltit de deasupra lor și frontonul triunghiular ce finalizează intrarea. Deasupra podului aflat peste intrare se înașță o plantă de rogoz a cărei fereastră biforă lasă să se vadă cele două clopote.

Interiorul bisericii este foarte simplu, în tonuri de roșu închis. Nava se termină cu o semicupolă peste ea. În arcul superior al acoperișului, pe tavan se găsesc inițialele lui pedro de Valvidia P și V. Sub acest arc o fereastră din vitralii ne arată un porumbel alb cu un nimb de lumină simbolizând pe Sf Duh. Agățat de tavanul cupolei, chiar deasupra altarului se găsește un Hristos pe care regele Spaniei l-a donat mercenarilor în sec al XV-lea. Aproape de altar , în zona unde se păstrează obiectele de cult, sunt doi îngeri iar lângă ei două pietre de mormânt. Pe partea stângă a altarului se găsește o imagine  Fecioarei din Carmen și la dreapta acestuia o imagine a Sf Iosif. Mai găsim aici o imagine și moaște de la fondatorul ordinului opus Dei și a Societății Preoțești A Sfintei Cruci care aa dministrat parohia Vera Cruz până în anul 2017.
Pe data de 29 iunie 1983 a fost declarată Monument Istoric.

Dealul Santa Lucia

Dealul Santa Lucia, este un parc orășenesc așezat în centrul orașului Santiago de Chile. Dealul are o altitudine de 629 de metri peste nivelul mării și o înălțime de 69 metri. Suprafața acestuia numără 65300 mp. Orașul poartă numele Sfintei Lucia, sărbătorite pe data de 13 februarie, fiindcă atunci, în acea zi a anului 1541 Pedro de Valvidia a fundat localitatea. Orașul Santiago de Chile se află pe locul unui important centru administratov și de ceremonii al Imperiului Incaș. Existase un centrul al orașului mai jos de actualul centru istoric, de unde plecau drumurile incașilor spre direcții diferite  transportând bunurile agricole produse aici sau cele extrase din minele de argint și aur.
   
Când conquistadorii au ajuns în Valea Râului Mapocho, au folosit acest colț de stâncă drept punct de observație. După ce Valvidia a fondat orașul, în estul acestuia s-au înființat priele mori din Chile cât și primele culturi viticole aparținând lui Rodrigo de Araya. La est de dealul Santa Lucia, s-au făcut două mari moșii. Una în anul 1546, care va aparține lui Bartolome Flores, și alta în 1557 aparținând lui Juan de Gomez. 

Pe timpul Reconquistei (1814 - 1817), este vremea când dealul capătă o importanță militară deosebită ca punct de refugiu militar construindu-se aici două puncte fortificate importante: bateria de tunuri Marco, apoi Castelul Gonzalez pe locul unde acum se găsește Piața Caupolican și în final Bateria de Tunuri Santa Lucia împreună cu Castelul Hidalgo numit așa duopă curajosul căpitan Manuel Hidalgo mort în bătălia de la Cacabuco. Din aceste fortificații au supraviețuit, sectoarele de arhitectură militară cu guri de tragere și bovindouri. Astfel , dealul nu era decât o grămadă de pitre, aridă cu cele două fortificații prărăsite pe ea. Cu ocazia unei expediții a Armatei Statelor Unite ale Americii, din ordnul locotenentului James T Gillis se pun bazele unui observator astronomic pe Dealul Santa Lucia pe partea sa de nord. Observatorul Astronomic National a fost inaugurat în anul 1852 devenind unul din primele observatoare astronomice din America și poate cel mai activ din sec XIX. 

Între 1872 - 1874 intendentul de atunci, Benjamin Vicuna Mackenna, va condue proiectul de transformare a dealului construind aici fântâni arteziene, iazuri, terase, drumuri pentru trăsuri, grădini, un schit, locuri de belvedere, un museu organizat în interiorul Castelului Hidalgo, și construcții potrivite unui parc orășenesc inspirate din peisagismul francez care predomina în epocă. Deși transformările acestea ale dealului dintr-unul golaș într-unul verde se vor dezvolta și consolida în anii următori, piatra de temelie a fost pusă de Vicuna Mackenna. Acest domn a plantat aici un arbore nativ care se numește Palmier Chilian și l-a pus în partea de est a dealului. În sec XX cu prilejul festivităților ocazionate de centenarul independenței chiliene, s-au construit pe deal noi opere impoerante, cea mai celebră fiind dsigur, accesul pe deal prin zona Alameda din 1903. Între anii 1902 -1910 pe una din coastele dealului circula un tren electric care permitea accesul la ceea ce cunoaștem astăzi ca terasa Caupolican și era atunci teatrul Santa Lucia.

O altă transofrmare importantă s-a întâmplat în deceniul 3 al sec XX. După expropierea clădirior din cartierul de vest al dealului s-a constrit aici o grădină, și se lărgește strada. Apoi , în 1939, se expropriază partea de sud și până în 1940 se construiește actualul punct de belvedere pe vârful cel mai înalt al dealului. În anul 1945 se construiește Grădina Japoneză în zona de est a dealului cu ajutorul ambasadei japoneze la Santiago de Chile.

O lungă tradiție din anul 1825spunea că orele prânzului erau anunțate trăgându-se o salvă de tun de pe deal. Desigur cu excepția momentelor când, pentru motive bine întemeiate nu se făcea acest lucru. Desigur acest lucru a început să fie deranjant pentru localnici astfel încât au fost depuse numeroase reclamații, care, în 1996 au dus la întreruperea pentru 4 luni a salvelor de tun. Acestea au fost oprite de tot pentru că după cutremurul din 2010 undele sonore ale zgomotului produs de tunuri puteau produce pagube la structura de rezistență a astelului Hidalgo.

În anii de început ai sec XXI s-au făcut lucrări de reamplasare a sistemului de iluminat public, restaurarea rețelelor de protecție a dealului cât și scoaterea Castelului Hidalgo din abandonarea în care fusese lăsat și transformarea sa într-un centru de evenimente al orașului. Dealul Santa Lucia este declarat Monument Național din anul 1983.

Parcul O Higgins

Parcul O'Higgins fostul parc Cousino, este un parc orășenesc situat în Santiago de Chile și-și trage numele de la unul din părinții statului chilian, O`Higgins.
Înainte de anul 1870, această zonă a orașului, se numea La Pampilla. Era un loc împădurit, folosit pentru plimbări călare și pentru sărbătoarea independenței statului, ocazie cu care clasele bogate se amestecau su săracii. terenul propriu zis era situat între străzile actuale San Ignacio și Santa Rosa. Un adevărat Camp al lui Marte um ami era denumit. Acesta, a fost restaurat prin 1870 de Luis Cousino, cu ajutorul peisagistului francez, Guillermo renner, Astfel , parcul a fost inaugurat oficial îna nul 1873. Parcul Cousino a fost rebotezat în Parcul O`Higgins în anul 1972. 

În anul 1956, Mario recordon, a proiectat cel mai mare stadion acoperit din Chile, în Parcul O`Higgins. Inginerul Santiago Arias, a făcut calculele de strcutură dar s-au pus doar fundațiile și zidurile care au rezistat până în anul 1999. Prin doua eforturi naționale succesive din 2004 și o alta din 2006 au dus la inaugurarea celui mai mare stadon multifuncțional din America de Sud denumit acum Movistar Arena.

În anul 1987, pe timpul vizitei Papei Ioan Paul al Doilea, s-au produs grave turbulențe pe durata ceremoniei de trecere în rândul sfinților a maicii teresa a Anzilor. Dura represiune a poliției a făcut ca pentru minute bune, slujba să nu poată continua.Papa a terminat această slujbă spunând „dragostea e mai puternica” ceea ce a fost considerat un semnal  pentru reconcilierea în țară.

Pe 19 decembrie 1926, Parcul Cousino a fost folosit pentru Solemna Încoronare a Fecioarei de Carmen, oficiată de nunțiul papal, Benedetto Aloisi masalla. IMaginea fecioarei folosită cu această ocazie nu a fost cea coolonială care se păstrează în templul Votiv de la Maipu ci una adusă din Franța care astăzi se află în Catedrala din Santiago de unde este scoasă pentru a fi purtată pe străzile orașului în ultima duminică din septembrie a fiecărui an.

Deasemenea a avut loc aici în anul 2000 Congresul Euharistic Național, iar în anul 2011  s-a sărbătorit aici festivalul Lollapalooza fiind prima dată când se ținea în afara granițelor Statelor Unite ale Americii participnd aproximativ 120000 de persoane. Parcul este un adevărat plămâ verde al orașului dispunând de tot felul de instalații pentru relaxare și sport inclusiv Fantasilanda principalul Parc de Distracții al țării.

În sectorul parcului numit El Pueblito există restaurante cu mâncare tradițională și ringuri de dans. În fiecare an pe data de 19 septembrie are loc pe Esplanada parcului o Paradă Militară în fața autorităților statale și a mii de spectatori.

Palacio de la Moneda

Palacio de la Moneda din Santiago de Chile, a fost inițial proiectat pentru a găzdui Casa Monezilor din perioada ocupației spaniole. Clădirea nu a funcționat propriu zis ca o monetărie fiindcă Regele Carol al III-lea al Spaniei, a decis să o folosească în folosul administrației sale. Guvernatorul zonei , în numele regelui a preluat clădirea în anul 1772. Apoi, clădirea este transferată în posesia colegiului iezuit, care nu avea un sediu dar nu au stat multă vreme aici fiindcă compartimentarea clădirii nu era potrivită scopurilor lor academice. 

În acea vreme se dorea constuirea marii catedrale din Santiago așa că din Spania a venit un arhitect născut la Roma în 1752  și școlit pe la Milano și Barcelona pe numele său Joaquin Toesca y Ricci.
După ce a terminat catedrala , episcopul chilian care o comandase s-a declarat atât de mulțumit încât l- rugat să facă niște planuri pentru construcția unui nou Palat de la Moneda. Planurile au fst gata în 1782 și construcția a început dar din păcate apele subterane din locația aleasă au paralizat construcția astfel încât au fost nevoiți să găsească un alt loc pentru ea. Abia peste doia ani în 1786 au început construcțiile pe noua locație cedată municipalității de către Colegiul Carolinelor, Materialele de construcții au fost aduse după cum urmează: oxid de calciu de la Polpaico, nisip din râul Maipo, pietre de la carieră din dealul San Cristobal, lemn de stejar și chiparos din pădurile valdiviene, lăcătușeria și obiectele forjate de la Vizcaya. Cărămizile coapte în cuptoare la Santiago pentru construcția de, colțuri, podele, mulaje și pereții solizi cu o grosime de peste un metru. Grilajele solide ca ale unui castel medieval ca să protejeze economiile oamenilor și ale statului su fost montate după proiectul lui Toesca. 

Pe timpul guvernului Ambrosio O'Higgins acesta a considerat că clădirea a depășit cu mult destinația sa inițială dar arhitectul a adus pe cheltuiala sa din Spania restul materialelor ca să finalizeze opera, pe care însă nu a apucat să o vadă gata fiindcă a murit la vârsta de 47 de ani în 1799. În locul său a fost numit Agustin Cavllero care a urmat planurile lui Toesca însă nu a apucat să termine fiindcă a fost trimis de rege să construiască în Panama. După 25 de ani de lucrări La Moneda a fost inaugurată în anul 1805 de către guvernatorul Luis Munos Guzman. 

Prin 1817, conducerea statului Chile a realizat că modestul și vechiul Palat al Guvernatorilor, cu o istorie de peste 300 de ani, aflat unde este acum Poșta Centrală din Santiago pe partea de nord a Plaza de Armas nu mai era propice au decis în anul 1845 să mute sediul guvernului și al conducătorului statului în Palatul de la Moneda mai propice unei asemenea funcții.

În timpul loviturii de stat din Chile din anul 1973, a fost asediat cu lovituri de tun, și de rachete aer-sol trase de pe avioane Hawker Hunter, care l-au avariat foarte grav distrugând definitiv tezaurele strânse de guvern cum snt spre exemplu Actul original al Independenței din 1818 sau târnăcopul original al lui Higgins. A fost reconstruit totul dar cu această ocazie s-au adus importante modificări clădirii riginale care a și fost lărgită adăugându-se noi camere. Deasemenea , el a fost vopsit cu alb dar din cauza poluării acesta s-a înnegript pentru a fi din nou revopsit cu tehnici mai moderne care pemir curățarea mai ușoară a pereților.

Plaza de las Armas

Plaza de las Armas, sau Piața Armelor pe românește este piața principală din Santiago de Chile. Istoricii spun că un pic mai jos de actuala Piață a Armelor considerată centru istoric al orașului a existat un centru incaș de comerț de unde porneau drumuri incașe în mai multe direcții. Acest centru urban se numea Tawantinsuyu și dezvoltarea sa a fost bazată pe hidroagricultură și pe extracția de aur și argint. Această infrastructură rutieră a fost folosită de cuceritorul spaniol Pedro Valvidia pentru a fonda noul oraș Santiago. 

Acest Pedro Valvidia, a desenat viitorul orașului sub forma unei table de joc pentru „dame”. Astfel, exista o piață centrală în jurul căreia aveau să fie construite clădirile administrative. În jurul pieței au fost create pițe agro alimentare iar în centrul pieței exista o spânzurătoare pentru a executa condamnații și a demonstra puterea justiției regale. Prin anul 1859 a fost abandonată ideea pieței ca u spațiu plat, gol fără nimic pe el și au început a se aplica principiile arhitectonice europene astfel că piața a fost decorată cu grădini și arbori. Apoi, în anul 1896 peisagistul francez Guillermo Renner a proiectat o grădină cu lagune și meandre. 

Alături de piață, în colțul de nord se găsește Catedrala Santiago. Peste drum de latura de nord a pieței se găsesc clădiri administratove din perioada colonială. Către estul pieței, se găsește Poșta Centrală, Muzeul de Istorie Națională și Primăria. În cadrul Poștei Centrale a fostodinioară sediul administrației naționale chiliene până la mutarea acesteia în Palatul de la Moneda. Muzeul Național de Istorie, se găsește pe locul unde exista Palatul de Audiențe Regale care era Tribunalul Regal și care fusese construit între 1804-1807. Actualul muzeu a fost deschis în anul 1982. Clădirea Primăriei ocupă locul unde fusese construit un sediu pentru Consiliul Local al orașului și închisoarea locală. datând din 1578 respectiv 1647. Închisoarea a fost distrusă și reconstruită de două ori actuala formă datând din 1891. 

În jurul pieței se găsesc diverse localuri comerciale, cum e spre exemplul centrul comercial Portal Fernandez Concha aflat pe partea de sud a pieței. Centrul Comercial a fost construit în anul 1869 și reunește localuri care servesc mâncare chliană dar și internațională cât și magazine cu articole diverse.

Piața Mulato Gil y Castro

Plaza Mulato Gil de Castro se află în cartierul Lastarria situat între Piața Italia, Parcul Forestier și Dealul Santa Lucia în plin centru al capitalei Santiago de Chile. Această piață se află lângă uncentru cutlural construit prin 198 iar în apropierea sa se află o mulțime de cafenele, librării, muzee, galerii, centre culturale teatre și baruri. Acest cartier a apărut ca multe altele din Santiago, în apropierea unei biserici. În acest caz vorbim despre Biserica Veracruz. S-au construit conace boierești prin toată zona de către aristocrația vremii. Printre casele aflate aici găsim casa pictorului chilian Gil y Castro
care a fost conservată laolată cu multe alte case din epoca colonială. Prin anii 90 cartierul a fost remodelat fără a i se știrbi ceva din viața boemă de până atunci.