Sibiu

Cele trei piețe

Totusi, le-am putut spune ca, in Piata Mare, Palatul Bruckental s-a construit pe locul unde existau niste case de mestesugari, iar langa el, in casa aceea albastra, a functionat o vreme Cartierul General al armatei austriece.

Pe latura de nord a pietei exista Biserica Romano-Catolica si, la vestul ei, actuala Primarie, ce initial a fost construita ca institutie bancara. Pe latura de sud a pietei gasim o casa in fata careia sunt 3 copacei, iar ferestrele sunt incadrate de fresce reprezentand lei. A apartinut unuia din primarii Sibiului si e cunoscuta drept Casa Haller. De aici, trecand pe sub Turnul Sfatului, parte din a doua linie de fortificatii a orasului, ajungem in Piata Mica.

Daca sunteti obositi, le-am zis clientilor mei, putem manca la Crama Sibiana, unul din cele mai bune restaurante din oras, sau putem continua. Am continuat in Piata Mica. Aici, drept inainte, se poate vedea o casa mare, de culoare verzuie, avand pe frontispiciu stema Sibiului, care se gaseste si pe toate capacele de canal ale orasului. Stiti care e semnificatia stemei? Doi cavaleri cu sabii au construit un oras cu ziduri ( cele 3 linii) , inconjurat de lacuri pe care cresteau flori de nufar ( 3 la numar in stema ) si care nu platea taxe coroanei maghiare.  Găsiți respectiva stemă pe toate gurile de canal din centrul orașului.

Casa respectiva a fost sediul central al Breslei Macelarilor, si se afla langa Podul Minciunilor.  Podul, este primul din fontă construit in Romania si, pentru ca, la inceputuri, lemnaria de pe el scartaia din toate incheieturile de parca s-ar fi prabusit in orice clipa, a iesit legenda ca daca spui minciuni pe el, podul se va prabusi deândata.

De aici, traversand podul, continuam în Piața Huet, spre Pasajul Scarilor ce facea legatura intre orasul de sus si cel de jos, pornind de langa Casa Calfelor, in fata careia se gaseste un trunchi gros de lemn in care sunt infipte obiecte de metal. Obiceiul era ca dupa incheierea stagiului de pregatire  de doi ani, calfa pleca prin alte locuri sa-si exerseze abilitatile si batea in acel trunchi un obiect de metal, facut de el, spre aducere aminte. 

Catedrala Evanghelică

Catedrala evanghelică din Sibiu (în germană Evangelische Stadtpfarrkirche) este una dintre cele mai frumoase și impresionante clădiri gotice din Transilvania. Este catedrala Bisericii Evanghelice C.A. și biserica parorhială a comunității din Sibiu având în parorhie cea mai mare comunitate de credincioși luterani din România. Forma actuală este cea de după renovarea din 1520, pe structura vechii bazilici romanice din secolul al XII-lea. În fața bisericii se găsește statuia episcopului Georg Daniel Teutsch (1817-1893), ridicată în 1899. Interiorul bisericii este în stil gotic, cu bolți arcuite și pietre funerare pe pereții din nord. Biserica se află situată în Piața Huet f.n.

Clădirea este dominată de turnul pe 7 nivele, cu patru turnulețe pe colțul acoperișului, semn că orașul avea drept de condamnare (în latină ius gladii, literal „dreptul sabiei”). Cu o lungime de aproximativ 74 m, biserica se află pe locul al treilea în România, după Biserica Neagră din Brașov și Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia. Corul catedralei este la balcon pe latura de sud și cuprinde o orgă în stil baroc realizată de un meșter slovac în 1671, care a înlocuit prima orgă adusă la Sibiu în 1585. În 1914 a fost instalată marea orgă a bisericii, cea mai mare orgă din sud-estul Europei, iar în 1997 a fost complet renovată.
Biserica este un amplu edificiu în stil gotic, cu planul format dintr-un cor poligonal compus din trei travee, flancat la nord de o sacristie; urmează spre vest un transept, apoi nava centrală și cele două laterale; în vest a fost construit turnul masiv, înglobat în cele din urmă într-un nartex format, la rândul său, din trei nave.

Partea cea mai veche a edificiului, așa cum reiese și dintr-un document din 1371, era corul, dar foarte probabil se definitivase și planul bazilical al bisericii, inclusiv transeptul. Tot atunci începuse construcția turnului, ridicat doar până la înălțimea etajelor inferioare. În acel moment, biserica cu hramul Sf. Maria se prezenta ca o bazilică cu transept și sacristie, navele laterale având doar jumătate din lățimea navei principale.
După câteva decenii în care, din motive mai puțin cunoscute, activitatea de pe șantierul bisericii fusese întreruptă, după 1424 au fost reluate lucrările. În această etapă au fost înălțați pereții navei centrale cu 2,60 metri, iar navele laterale au fost lărgite. Traveele dreptunghiulare ale navei au primit bolți în cruce pe ogive, ca și cele ale colateralelor, unde au fost refolosite vechile chei de boltă. În 1448 a început amplificarea spre vest a bisericii, prin construcția nartexului amintit mai sus, care a primit denumirea cunoscută azi - ferula.

Aspectul bisericii a fost modificat pe latura sudică după 1474, când s-a hotărât transformarea bazilicii într-o biserică-hală. S-a supraînălțat astfel peretele exterior sudic, iar în interior, prin transformarea structurii zidului, s-a format o tribună laterală prevăzută cu boltă stelată. Tribuna a fost prelungită și deasupra navei sudice a ferulei, precum și deasupra transeptului, dar aici a fost apoi înlăturată. În 1494 a fost terminat turnul bisericii, supraînălțat cu încă două etaje. Alte lucrări mai puțin ample au constat din construirea celor două pridvoare situate pe laturile de sud și nord, ambele adăpostind câte un portal cu ancadramente gotice bogat profilate. Deasupra portalului sudic a fost construită o capelă, iar în 1520 a fost ridicat turnulețul cu scara spiralată de pe aceeași fațadă, încheindu-se definitiv lucrările. În anul 1867 biserica a devenit catedrală, după transferarea scaunului episcopatului luteran săsesc de la Biertan la Sibiu.