Sighișoara
Sighișoara este cunoscută pentru că este unul din puținele orașe medievale europene fortificate încă locuit. mai este cunoscută pentru casele și fortificațiile perfect conservate și desigur, pentru aceea, că Vlad Țepeș s-a născut aici.
Highlightscasa lui vlad țepes, turnul cu ceas, biserica din deal, casa cu cerb,
Turnul cu ceas
Turn cu Ceas. Ne-am urcat pana in varf, oprindu-ne pe fiecare etaj pentru a vedea expozitiile de ceramica, atat de factura locala, cat si din alte zone ale Transilvaniei, cele de obiecte de uz casnic, medical sau farmaceutic, obiectele breslelor si tot asa pana in varf, unde se poate vedea uriasul mecanism care pune in functiune orologiul ce anunta si anunta inca cetatii trecerea timpului.
Vizitand turnul, e bine sa va opriti la primul etaj sa vedeti macheta cetatii , apoi, instrumentele medicale de la acelasi nivel. Veti urca printr-o scara melcata spre etajul urmator unde, daca usa (deasupra o sa vedeti sculptat in zid imaginea unui turn si cuvintele latinesti “Numele Domnului este turnul cel mai puternic”) de langa scara e deschisa, urcati sa vedeti podoabe minunate faurite de mesterii locali, cat si un dulap baroc decorat pe usi cu imagini pictate ale celor 4 anotimpuri, iar pe colturi 4 imagini reprezentand scena Pacatului Originar savarsit de Adam si Eva cat si, desigur, scena izgonirii din Rai. De aici mergem la etajul 4 unde gasim o sala amenajata cu exponate produse de breslele sighisorene. Fiecare breasla avand langa obiectele specifice o imagine a turnului pe care il avea in responsabilitate.
În exterior turnul are sistemul de păpuși, al ceasului. Acesta, pe partea dinspre orasul de jos, prezinta la primul nivel 7 papusi reprezentand 7 zeitati romane, legate fiecare de cate o zi a saptamanii, care se roteau pe un disc de lemn in fiecare miez de noapte, schimbandu-se odata cu ziua, iar pe nivelul al doilea, un tobosar care batea fiecare 15 minute si un calau ce anunta raufacatorii ca in Sighisoara se pronunta pedeapsa cu moartea, lucru intarit si de prezenta celor 4 turnulete asezate in jurul turnului principal, care insemnau acelasi lucru.
Pe partea dinspre cetate, regasim alte papusi, tot pe doua niveluri, dispuse astfel: pe primul nivel, in stanga, zeita Dreptatii cu o sabie in mana si, in dreapta, zeita Justitiei cu binecunoscuta balanta. Ele sunt flancate de doi ingerasi mobili. Cel din dreapta este alb, si iese din locasul sau la orele 6 ale diminetii, ca sa anunte ca incepe ziua de lucru si intra la loc la 6 ale dupa amiezii, cand iesea din locul sau ingerasul din stanga, mai inchis la culoare, si cu doua lumanari in mana, anuntand venirea serii si a noptii. Pe nivelul de jos, zeita Pacii, cu o ramura de maslin, si tobosarul pereche al celuilalt, care batea fiecare 15 minute.
Vorbind despre bresle, putem aminti faptul ca ,ascensiunea în cadrul breslelor, precum şi pătrunderea în breaslă, nu erau deloc simple, necesitând ani lungi şi grei de pregătire, privaţiuni şi umilinţe. Incă din fragedă copilărie fiii de meşter erau educaţi spre a prelua atelierul tatălui, fiind obişnuiţi cu atelierul şi cu munca în cadrul meşteşugului. Statutele nu vorbesc clar despre vârsta la care un tânăr intra în ucenicie, ele specificând de obicei că trebuie să fie mărişor, probabil vârsta aceasta fiind de 10-12 ani Inainte de a fi primit în ucenicie un astfel de tânăr trebuia să facă în atelierul meşterului un timp de probă (2-3 săptămâni), pentru testarea aptitudinilor candidatului. Nici un meşter nu avea dreptul să ţină un ucenic neangajat peste timpul stabilit de probă sub pedeapsa achitării unei amenzi în valoare de 1 florin şi a 2 litre de ceară plătite pentru lada breslei.
Aceşti ani de ucenicie nu erau aşa de uşori, fapt ce îl putem deduce din prevederile statutare, care spun că pe perioada celor patru ani de ucenicie, ucenicul putea fi folosit şi pentru munci extraprofesionale circa 2 ore pe zi. Deci, ucenicul era un fel de slugă în casa stăpânului său, pe care trebuia să-l slujească cu cinste: să taie lemne, să aducă apa, să-i spele meşterului picioarele în fiecare sâmbătă.
După terminarea ucenicie, i se elibera ucenicului un certificat de învăţare a meşteşugului, plătind o taxă de 25 denari. Pe baza acestui certificat ucenicul eliberat putea fi angajat calfă. O dată recunoscută calfa avea două posibilităţi: să rămână la meşterul de la care a învăţat meseria sau să ia drumul pribegiei, să-şi facă timpul de călătorie (Wanderjahre) în oraşele unde meşteşugul respectiv era mai dezvoltat, în scopul de a-şi însuşi mai bine meseria. Timpul obligatoriu de călătorie era de 2-4 ani, fiind scutite doar calfele bolnave sau cele care după moartea părinţilor preluau atelierul.
In Sibiu , aceasta traditie inca se pastreaza, existand in dosul Catedralei Evanghelice, Casa Calfelor, unde mesteri din Germania dar si din alte tari vin in aceasta calatorie initiatica, existand chiar un stalp de lemn in care sunt infipte obiecte de metal, inviindu-se astfel traditia ca la plecarea din localitate, tanarul las aun obiect facut de el in acel stalp pentru ca in perioada in care era plecat sa nu fie uitat de comunitate. Cateodata aceste calfe se stabileau intr-unul din orasele prin care treceau. E si cazul unui german , care s-a stabilit in satul Richis de langa Biertan unde acum lucreaza ca tamplar si renoveaza mobile veche.
După întoarcerea din călătorie calfele se prezentau la examenul de meşter, dar erau obligate să prezinte: certificat de naştere, pentru a se certifica că este născut din căsătorie legitimă, certificat de ucenicie, certificat de moralitate, certificat de călătorie. Conform acestor dovezi calfa era declarată cetăţean al oraşului şi se pute a prezenta la examenul propriu-zis, care consta dintr-o probă practică, o lucrare de măiestrie sau capodoperă. Lucrarea trebuia executată prin propriile puteri ale calfei, fără nici un ajutor străin. La fierari era ceva mai lejer, meşterul care supraveghea lucrarea putea să ajute calfei la baterea fierului cu ciocanul, dar era interzis să-i dea vreo indicaţie sub pedeapsa amenzii de 2 florini. Lucrarea isprăvită era prezentată breslei, care alegea o comisie de examinare, ce aproba sau respingea lucrarea; în ultimul caz calfa primea o prelungire a termenului, dar plătea între 50 de denari şi 1 florin pentru fiecare săptămână de întârziere.
Pentru a deveni membru al breslei, candidatul mai trebuia să indeplinească o condiţie: să se căsătorească. Acest lucru era obligatoriu din două motive: pe de o parte, pentru a asigura tihna familiei meşterilor şi moralitatea breslei, iar pe de altă parte, pentru ca meşterii să-şi poată căsătorii fiicele.
Unul din cei mai celebri meșteri români care făurește aremel dacilor este Emanuel Bezeriță
Biserica din Deal
Am urcat apoi pe scara acoperita pana la Biserica din Deal, unde am avut bucuria sa putem vedea minunatiile ascunse aici. Biserica este construita undeva la 1453 si poarta hramul Sf. Nicolae. A fost construita ca mai toate bisericile gotice din Transilvania pe ruina unei foste basilici romanice. Turnul este situat deasupra intrarii, spre partea de vest. Cand am intrat in biserica, ne-am dus mai intai catre sud. Aici, pe unul din pilonii de sustinere, scoasa de sub tencuiala ce a acoperit-o aproape 600 de ani, ni s-a infatisat o fresca deosebita si unica in Europa.
O reprezentare a Sfintei Treimi, sub forma unui bărbat cu trei fețe: cea centrala, a lui D-zeu, in dreapta, Iisus si in stanga, Duhul Sfant. Personajul este incadrat de profetul Abraham si de Arhanghelul Mihail. Trecand mai departe am ajuns in fata unui triptic al Sfantului Martin, de pe la 1462, in care sfantul e reprezentat alaturi de Dominic, fondatorul ordinului Dominicanilor (ce detinea manastirea de langa Turnul cu Ceas, din care azi a ramas doar Biserica Manastirii), si un sustinator al Inchizitiei. Pentru ca Dominicanii erau denumiti si “Dominus Canis” (Cainii Domnului), in pictura centrala a tripticului apare un caine. Caine pe care l-am invitat pe Scott sa-l gaseasca. El l-a gasit. Tu, cititorule, l-ai gasit ?
Ultimul obiectiv important din biserica este pictura centrala a altarului. E destul de banala la prima vedere, insa, cum veti vedea, nu e chiar asa. Personajul central este Sfanta Ana, mama Fecioarei Maria, care tine in brate doi copii: in stanga sa o tine pe Maria, cu trup de copil si fata de femeie matura si in dreapta pe copilul Iisus. In spatele Sfintei Ana gasim patru barbati. De la stanga la dreapta, primii 3 sunt primii sai soti, iar al 4-lea este Iosif, tatal Mariei. (nu va mirati, e o tema veche de pictura medievala, disparuta intre timp din iconografie). In dreapta si in stanga Sf. Ana se regasesc surorile sale cu sotii lor si copiii, iar in coltul din dreapta jos al tabloului este un barbat cu o mantie alba, nimeni altul decat pictorul tabloului. Asa, si ? – veti zice. Abia acum vine frumusetea simbolului acestui tablou: daca uniti capetele barbatilor, veti obtine un cerc, simbol al perfectiunii si continuitatii. Bine. Acum, uniti capetele femeilor si veti obtine un triunghi, simbol al Sfintei Treimi. La final, daca incadrati un cerc intr-un triunghi, o sa obtineti ochiul atoatevazator al lui Dumnezeu ! Frumos, nu ?
Biserica Mănăstirii
Biserica Manastirii ( Dominicane ). Aceasta, este situata langa Turnul cu Ceas, vis-a-vis de casa unde s-a nascut Vlad Tepes. Biserica apare atestata documentar pentru prima data intr-o indulgenta a Papei VIII din 1298. Dupa Marea Invazie Mongola din 1241, care a distrus temeinic si orasul cetate Sighisoara, multe proprietati au ramas ale nimanui, detinatorii lor pierind in atacul mongol. Asta a fost si soarta unei suprafete de teren din vecinatatea Turnului cu Ceas, pe care regele Ungariei, o doneaza ordinului calugarilor Dominicani. Acestia construiesc pe respectivul loc o manastire, si incep sa-si deruleze activitatea. De retinut ca ordinul Dominican era un ordin de calugari cersetori, deoarece nu puteau sa-si stranga averi depunand juramant de saracie in acest sens. Cand primesc de la Papa permisiunea de a strange averi, incep sa curga donatiile in sate, iazuri, mori, stupi de albine, paduri, livezi si multe altele, astfel ca, intre 1483-1515, se amplifica bisericuta gotica initiala la forma unei biserici hala, cu trei nave si dimensiunile actuale.
Dupa 1550, cand reforma lutherana patrunde in Transilvania, calugarii de aici sunt obligati sa paraseasca manastirea, care este preluata de catre Sfatul Orasului, ce o foloseste ca scoala sau chiar cladire a sfatului, pana cand, in sec XIX, este demolata spre a face loc actualei cladiri a primariei.
In interior, biserica gotica este decorata in stil baroc. Se pastreaza aici o cristelnita din bronz turnata la 1440, precum si altarul pictat in 1680. In Cina cea de Taina reprezentata aici, figurile lui Iisus si ale Apostolilor sunt cele ale primarului si ale mebrilor sfatului orasenesc din acea vreme. Altarul este pazit de sculpturile apostolilor Petru si Pavel, iar la partea superioara Cristos tine in mana steagul biruintei asupra mortii. Deasemenea, una din cheile de bolta din fata altarului are imaginea unui cap ce poate fi al lui Iisus. Mai gasim in biserica o colectie importanta de 39 de covoare turcesti, iar catre iesire, pe partea de nord, o usa cu ancadrament de piatra ce facea in trecut legatura cu cladirea manastirii.