Tivoli

Vila lui Hadrian

Despre Villa lui Hadrian ce să va spun ? Deși aveam experiența cu Vila lui Tiberius de la Capri, reflexele mele de câine al lui Pavlov au funcționat perfect și i-au comandat creierașului meu că e tot așa o viluță un pic mai mare.  
Aiurea ! Am gasit un palat imens, hectare intregi acoperite cu vegetatie, cu foste bazine de apa, piscine, foste palate din care mai ramasese doar structura de rezistenta, coloanele si pardoselile. A fost o altă lectie de arhitectură pe viu, după Pompeii și Assisi. 

Nici nu mai știam să vorbesc. Ce-mi mersese gura și comentasem în excursiile celelalte comentând cu spirit critic ceea ce vedeam, și pe atâta tăceam acum. Nici nu aveai ce să zici fiindcă totul era copleșitor. Am să încerc să vă spun două vorbe despre istoricul vilei .
Așa zisa vilă, de fapt ditai pălățoiul, a fost construită prin anul 130 D.Hr. fiindcă lui Hadrian nu-I mai păcea Palatul din Roma. Fiindcă era obiceiul ca împăratul să-și construiască reședințe în afara Romei nu a fost o problem să se pornească la edificarea acestei construcșii immense. Oricum, Vilele erau gândite să aibă în împrejurimi terenuri cultivabile pentru a se putea suține cu mâncarea proprie fără să fie nevoie să o aducă din altă parte. Așa că , mai ales în ultimii ani ai domniei sale, Hadrian a condus Roma și impreiul de la această vilă. A urmat exemplul lui Tiberius, iar Carol I regale României l-a urmat pe al lor conducând România de la Peleș din Sinaia, o lungă perioadă de vreme.

După moartea lui Hadrian, această vilă a avut numeroși proprietari : Marcus Aurelius, Lucius Verus, Spetimius Severus, Caracalla și Zenovia regina din Palmyra.
În perioada de declin a Imperiului Roman, prin sec IV proprietatea împăraților a căzut în ruină. Astfel, villa a fost folosită ca deposit pe timpul distructivelor războaie cu Goții (535-554) dintre Ortogoți și Bizantini. 
În sec XVI Cardinalul Ippolito al II-lea a luat marmură și statuete rămamase aici ca să-și decoreze propria sa vilă, numită Villa D Este aflată în apropiere. Aveam să mergem aici imediat dupa terminarea vizitei. Trebuie să veniți aici să vedeți totul cu ochii voștri fiindcă este ceva „împărătesc” pe bună dreptate.

Vila d` Este

Am plecat de aici sa vedem la Tivoli  Vila d`Este unde, cardinalul pomenit mai sus si-a amenajat o casa superba, care, pe interior, ia bataie de la Peles oricând !
Unde pierde insa Peles-ul la scor de maidan este la capitolul gradina. Cuvantul de ordine la gradina din Vila d`Este este “apă” fiindca tot acel spatiu imens, este amenajat cu fantani arteziene, bazine cu apa si canale pe unde se scurge apa.
Să vă spun două vorbe despre vilă, istoria și evoluția ei în timp, fiindcă și aici e de văzut. Grădinile trebuie să le vedeți. Ele nu au simboluri ca bisericile sau tablourile. Ele sunt vii, răcoroase, maiestuoase și trebuie văzute la fața locului.

Cardinalul Ippolito al -II-lea era al doilea fiu al ducelui de Ferrara și nepot la Papei Alexandru VI. Familia Este au fost lorzi de Ferrara din 1393 și s-au făcut cunoscuți ca protectori ai artelor și susținători ai Renașterii. Ca al doilea fiu, Ippolito a fost destinat unei cariere în cadrul bisericii. El a fost numit arhiepiscop de Milano la vârsta de 10 ani, iar la 27 de ani a fost trimis la curtea franceză a lui Francisc I ca sfătuitor al regelui. La 30 de ani devine cardinal. Din cauza conexiunilor sale devine unul din cei mai puternici cardinali și venitul său anual se ridică la 120000 de scuzi. Este un protector al artelor, sculptorul Benvenuto Cellini și muzicianul Pierluigi Palestrina sau poetul Torquato Tasso devin protejații săi. Deși avea un venit imens era mereu fără bani. A încercat cu toate relațiile sașe să ajungă papă și li-s adepus de cinci ori candidatura fără a fi ales vreodată. Construcția vilei fusese programată pentru anul 1550, dar misiunile diplomatice , exilul în care a fost trimis de Papap Paul Iv, reabilitarea de catre Pius IV și reântoarcerea acasă au făcut ca această construcție să nu înceapă decât în 1560. Construcția a dus la demolarea de case particulare, de clădiri publice și de drumuri. La 8 ani de la începeprea proiectului existau 12 procese împotriva lui pentru a opri construcția dar nimic nu l-a putut opri.Pământul excavat între 1563-1565 a fost folosit pentru construirea de terase. Râul Aniene ce curge prin apropierea fost deviat ca să furnizeze apa pentru complexul sistem de piscine, jeturi de apă, canale, fântâni, cascade și jocuri acvatice. Pantele foarte abrupte ale grădinii având mai mult de 45 de metri din vârf până la bază au reprezentat o oportunitate deosebite pentru planurile cardinalului. Au fost săpate canale și au fost trași 200 m de conducte subterane care să transporte apa din muntele artificial până sub fântâna ovală și spre restul grădinii. Urmând principiile estetice ale Renașterii, fântâna a fost împărțită în compartimente având fiecare 30 de metri așezate de-a lungul unui median longitudinal.