Parcul Național Torres del Paine

Despre Parcul Național

Parcul Național Torres del Paine este una din zonele împădurite protejate cele mai importante din Chile. Se găsește așezat între lanțul muntos al Anzilor și Stepa Patagoniei în localitatea Torres del Paine. Are o suprafață de 227,298 de hectare include lanțul muntos Paine cu toate vârfurile sale. În interiorul parcului se găsește o mare varietate de repere geografice naturale cum sunt văile, râul Paine lacurile grey, Pehoe , Nordeskold și Sarmiento, sau ghețarii Grey, Pingo și Tindal aparținând de câmpul de gheață sud patagonian. 

Cunoscut pe plan internațional pentru frumusețea sa deosebită, parcul primește anual 280000 de vizitatori, majoritatea lor străini. Rezervația Naturală este cea de-a treia arie protejată din Chile

Deținător al unei vechi istorii acest teritoriu a fost locuit pentru prima dată de populația indigenă  Aonkienk sau Tehuelches care sunt aici d emai mult de 3500 de ani lăsând în urmă numeroase vestigii ce s-au găsit prin oarcul național. Acest loc a fost grav afectat de colonizarea europenilor începând cu anul 1870. La începutul anului 1900 zona a fost obiect al unei intense colonizări pentru exploatarea lemnului. Această situație a durat până în anul 1959 când s-a stabilit o primă arie protejată care apoi s-a extins rapid până a atins dimensiunile actuale.

Parcul național dispune de o întinsă rețea de drenaje formată din numeroase, râuri, pârâuri, lacuri, lagune și cascade care se formează în câmpia de gheață a Patagoniei de Sud și se scurg către din zona Ultimei Speranțe care scaldă coastele țării în dreptul localității Puerto Natales. Cursurile de apă prezintă un profil longitudinal acceidentat cu schimbări bruște de direcție generând astfeș cascade.

Câmpul Sudic de Gheață, ocupă toată zona vestică a parcului. El alimentează 4 ghețari principali care se întind de la nord la sud și se numesc, Dickson, Grey, Zapata și Tyndall. Cel mai mare dintre ei este ghețarul grey. Partea sa din față se desparte în două brațe care au creat o peninsulă de gheață denumită Isla sau Nunatak. Brațul estic are 1,2 km iar cel vestic are o lățime de aproape 3,6 km.
Lungimea ghețarului de la formare până în parc este de 15 km.

Limitat la terenuri plate și la platouri montane, mare parte a acestui parc prezintă lucrări de formare a lacurilor de acumulare. Expus la vântul intens, teritoriul său se extinde în principal pe o fâșie mai mult sau mai puțin continuă de lățime variabilă, pe platouri, la înălțimi mici la marginea vestică a masivului și la nord de lacul Sarmiento. Mai la nord, între Laguna Amarga și Laguna Azul, se amestecă cu stepa patagonică. 
Specia dominantă de plante este Mulinum spinosum (mata barrosa) asociată cu speciile Anarthrophyllum desideratum, Discaria serratifolia, Nardophyllum obtusifolium și Baccharis magellanica. Acoperirea erbacee este bogată în specii precum Acaena integerrima, Collomia biflora, Festuca gracillima, Festuca magellanica etc. Este unul dintre cele mai importante ecosisteme paramo-andine din Chile și unul dintre cele șase mai importante din lume. În pădurea de foioase Magelanică, predomină copacii din genul Nothofagus, fagul fals sau fagul sudic, cum ar fi ñirre (Nothofagus antarctica) și Lenga (Nothofagus pumilio).

Stepa patagonică, supusă unei mari lipse de apă, prezintă plante adaptate secetei, evidențiind ierburile ierboase și arbuști ascuțiți, spinoși, cu acoperire redusă. Unele dintre speciile prezente în Stepa Patagoniană sunt Hyalis argentea, Poa ligularis, Jarava humilis, Senecio filaginoides, Grindelia chiloensis, Chuquiraga avellanedae, Chuquiraga erinacea (subspecie hystrix), Lycium chilense, Acantholippia seriphioides, Mulinum. Condalia microphylla, Prosopis alpataco, Prosopidastrum Globosum, Atriplex lampa, Suaeda divaricatav și Ephedra ochreata.

Caracterizat prin uscăciune, vânturi puternice și frig, acest biom se caracterizează printr-o vegetație slabă și o acoperire slabă, cu ierburi și unele arbuști spinoși, adaptați deficitelor de apă, vânturilor reci și puternice. 

Fauna parcului este foarte variată, deoarece are o mare cantitate de faună originară din Chile. Cele mai ușor de observat sunt guanacurile, cele care călătoresc în efective mari; Există, de asemenea, vulpe culpeo și chilla, armadillos, chingues, huemule, care trăiesc în principal în pădurile parcului, piches, reheas, condori, vulturi, o mare varietate de rațe, taguas, lebede cu gât negru, tucuqueres, regiști, chunchos, pimpollos, pumas, care sunt foarte protejate în zonă și güiñas, care sunt mult mai rare