Westminster Abbey

Westminster Abbey

O capodoperă arhitecturală. Asta este Biserica Westminster. Aici găsim adunate personalități ale culturii, științei și politicii mondiale. Aș putea enumera altarul Sf Eduard Mărturisitorul, mormintele regilor și reginelor ca și monumentele nenumărate ale celor pomeniți mai sus sau faptul că toate încoronările din ultima o mie de ani au avut loc aici.
Astăzi biserica este funcțională serviciul religios desfășurându-se nestingherit continuând să găzduiască marile venimente din viața națiunii britanice. biserica este o operă arhitecturală de geniu, rezultatul unui proces dezvoltat de-a lungul secolelor.

Ân anul 1040, Regele Eduard, cunoscut în prezent ca Sf Eduard Mărturisitorul și-a stabilit aici palatul regal. Pe vremea aceea acest mal al Tamisei era cunoscut sub numele de Insula Thorney iar în apropierea palatului se afla o Mănăstire Benedictină construită prin anul 960 de către regele Edgar și Sf Dunstan. Această mănăstire a fost mărită și reânzestrată cu odoare și proprietăți, construindu-se o nouă biserică de piatră mai mare ca precedenta în cinstea Sf Apostol Petru. Biserica a fost denumită catedrala (minster) de vest (west) într-un cuvânt Westminster, ca să fie deosebită de Catedrala Sf Paul numită (catedrala de est) din centrul orașului Londra. Din păcate la momentul sfințirii catedralei pe data de 28 Decembrie 1065, regele nu a putut participa fiindcă era foarte bolnav el murind câteva zile mai târziu. Resturile sale pământești au fost îngropate în fața altarului principal al bisericii. 
Singurele rămășițe ale mănpstirii lui Eduard ce pot fi văzute astăzi se află în subsolul bisericii și în sacristie. Actuala criptă a fost inițial parte a chiliilor călugărilor. Printre multele ceremonii care au avut loc aici în această perioadă de început a bisericii menționăm încoronarea lui William Cuceritorul care a avut loc în ziua de Crăciun a anului 1066 cât și transferarea rămășițelor pământești ale ctitorului Eduard după canonizarea sa în anul 1161.

Biserica mănăstirii lui Eduard a rezistat 200 de ani până la mijlocul sec al XIII-lea, când Regele Henry III, a decis să o reconstruiască în stil gotic. ne aflam atunci în epoca de aur a catedralelor: în Franța se construiau catedralele de la Amiens, Evreux și Chartres iar în Marea Britanie se ridicau catedrale la canterbury, Winchester și Salisbury ca să pomenim doar pe câteva din ele. Din porunca Regelui Angliei, Westminster Abbey a devenit nu doar o biserică și o mănăstire foarte importantă dar și un loc de încoronare și îngropăciune al monarhilor britanici. Biserica a fost sfințită pe data de 13 Octombrie 1269. Din nefericire, regele moare înainte ca nava să fie terminată astfel încât, vechea structură a stat atașată de construcția gotică pentru mulți ani.

Fiecare rege de la William Cuceritorul încoace, a fost încoronat în această biserică, cu excepția regilor Eduad al V-lea și a lui Eduard al VII-lea ( care a și abdicat) care nu au fost niciodată încoronați. Vechiul Scaun al Încoronării poate fi văzut și astăzi în Biserică.

Regele Henry al-III-lea și-a dorit să mute trupul Sfântului Eduar Mărturisitorul într-un mormânt mai impunător în fața altaruluiu principal din noua biserică. Acest altar este înconjurat de mormintele unor regi din perioada Evului Mediu și ale soțiilor lor dintre care enumăr pe: Henry al III-lea, Eduard I și Eleonora de Castilia, Eduard al-III-lea și Philippa de Hainault, Richard al-II-lea cu soția sa Ana de Boemia și Henry al-V-lea.

În interiorul bisericii și al mănăstirii, sunt în jur de 3300 de morminte și foarte multe monumente funerare. Biserica adăpostește peste 600 de monumente funerare și plăci comemorative fiind cea mai importantă colecție de monumente sculptate din întreaga țară. Aici găsim mormântul Soldatului Necunoscut aflat aproape de intrarea de vest a bisericii lo de pelerinaj atât pentru britanici cât și pentru vizitatorii de rang înalt ai Marii Britanii.

O parte remarcabilă a bisericii, o constituie capela Glorioasei Fecioare construită de Regele Henry al-VII-lea fondatorul Dinastiei Tudor. Această capelă este construită cu bolți evantai caracteristice stilului ce este îndeobște cunoscut sub numele de Tudor. Sfințirea acestei capele are loc pe 19 februarie 1516. De atunci și până în anul 1725 această capelă a fost asociată decernării „Prea Onorabilului Ordin al Băii” (The Most Honourable Order of the Bath) care se acordă mai ales militarilor sau funcționarilor înalți de stat pentru merite deosebite. Pentru acest motiv vom găsi pepereții sălii, drapele cu imaginea celui mai înalt grad al acestui ordin, Marea Cruce În Grad de Cavaler.
Din vitraliile originale ale construcției medievale, puține au supraviețuit. Câteva din ele se pot vedea Galeria Jubiliară de Diamant a Reginei. Marea fereastră de la vest și rozasa de pe transeptul de nord sunt datate de la începutul sec al XVIII-lea

Istoria acestui ansamblu monastic nu s-a oprit la momentul desființării mănpstirii medievale, ce a avut loc pe data de 16 ianuarie 1540. În același an, Regele Henry al-VII-lea, a ridicat Westminster Abbey la rang de catedrală episcopală. Regina Elisabeta I, al cărei trup este înmormântat în zona de nord a capelei ridicate de Henry al-VII-lea, a reînființat Mănăstirea pe data de 21 mai 1560 ca Biserică de Colegiu aflată sub comanda directă a suveranului. Aici au venit să studieze aproape 40 de copii și s-au reluat slujbele zilnice.

Până astăzi, există un program zilnic de slujbe, alături de slujbele speciale organizate cu ocazii speciale cum ar fi Victoria Marii Britanii în 1940, pentru judecători sau pentru a marca Ziua Commonwealth Day.

În 1965-1966, s-au sărbătorit 900 de ani de la construcția bisericii Regelui Eduard.