Westminster Hall

Westminster Hall

Palatul Westminster , servește ca loc de întâlnire pentru Camera Comunelor și pentru Camera Lorzilor, cele două camere care compun Parlamentul Marii Britanii. Cunoscut îndeobște drept Casa Parlamentului, clădirea se află pe malul de nord al râului Tamisa în cartierul Westminster din centrul Londrei.
Numele său vine de la Biserica Westminster din apropiere, se referă la câteva structuri istorice, în mod special la Vechiul Palat, un complex datând din Evul Mediu distrus de un incendiu în anul 1834. Palatul se află în proprietatea monarhului și în cazul unor ceremonii specifice își reia destinația inițială de reședință regală.Comisiile aparținând ambelor camere administrează clădirea și raportează președinținților celor două camere.

Primul palat regal construit aici datează din sec al XI-lea aici fiind prima reședință a regilor britanici până la incendiul ce a distrus apartamentele regale în anul 1512. Din cauza acestui eveniment s-a construit în apropiere Palatul Whitehall. Parlamentul Angliei se întâlnește aici din sec al XIII-lea, tot în acest loc fiind și sediul Curții Regale de Justiție ce funcționează în interiorul și împrejurul palatului. Incendiul din anul 1834 a avariat grav palatul ce a trebuit reconstruit aproape în întregime, singurele structur din epoca Evului Mediu care au rezistat fiind Westminster Hall, Mănăstirea Sf. Ștefan, Capela Fecioarei Maria și Turnul Bijuteriilor.

Competiția pentru obținerea contractului de reconstrucție a palatului a fost câștigată de către arhitectul Charles Barry ce a prezentat o clădire în stilul Renașterii Gotice ce era inspirat din stilul arhitectural numit Gotic Perpendicular Englez și apărut în sec XIV-XVI. Rămășițele vechiului palat( cu excepția Turnului Bijuteriilor ce a rămas la o parte, au fost încorporate în noul palat care conține peste 1100 de camere , organizate simetric de jur împrejurul a două curți, ce a re o suprafață de 112,476 metri pătrați. fațada palatului dinspre Râul Tamisa are o lungime de 300 de metri. Construcția a început în anul 1840 și a durat 30 de ani iar acum, numele său este similar Parlamentului Englez, iar Turnul Elizabeta datorită clopotului său principal numit Big Ben, a devenit un simbol al Londrei.

Întorcându-ne la vechiul palat trebuie spus că locul pe care fusese construit a a vut o importanță strategică deosebită pe timpul Evului Mediu când a fost folosit ca principala reședință a Regilor Angliei. Vechiul palat a fost un complex rezidențial separat la est de Râul Tamisa printr-o mulțime de grădini. Oricum, partea cea mai mare a clădirii se află construită în paralel cu râul existând câteva clădiri anexate pe partea sa de est. La sud de toate acestea și perpendicular pe clădirea principală este clădirea din Evul Mediu a Camerei Comunelor. Mai la sud de aceasta se află Curtea Cererilor cu o extensie estică și la finalul complexului este Camera Lorzilor. Pe timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, Palatul Westminster a fost lovit de bombe care au produs pagube însemnate. Reconstrucția a durat până în anul 1950. 

Palatul Westminster are 3 turnuri principale. 
Cel mai gros și mai înalt dintre ele este Turnul Victoria aflat în partea de sud vest a clădirii parlamentului. La origine s-a numit Turnul Regelui iar acum, la baza sa se află Intrarea Suveranității folsită de monarh pentru a intra în palat ori de câte ori vine să deschidă lucrările Parlamentului. Corpul principal al turnului găzduiește Arhivele Parlamentului însumând 3 milioane de documente stivuite pe rafturi de oțel cu o lungime de 8.8 km ce acoperă 12 etaje. Aici găsim copii ale actelor Parlamentului începând cu anul 1497 și manuscrise importante ca Cartea Drepturilor Omului. Deasupra turnului flutură Drapelul Regal ( steagul personal al monarhului) atunci când suveranul este prezent în Palat. În celelalte zile flutură drapelul Uniunii.

Pe partea de nord a palatului se găsește cel mai celebru dintre turnurile sale, Turnul Elisabetei, cunoscut în mod obișnuit ca Big Ben. Are 96 de metri înălțime fiind un pic mai mic ca Turnul Victoria dar mult mai suplu. La început a fost denumit Turnul cu Ceas ( numele Turnul Elisabetei i-a fost oferit în anul 2012 când s-a sărbătorit Jubileul de Diamant al reginei Elisabeta a II-a) fiindcă găzduia Marele Ceas de la Westminster construit de Edward John Dent după desenele unui orogol amator, pe numele său Edmund Beckett Denison. ceasul avea o precizie considerată a fi imposibil de atins în sec al XIX-lea. Deasupra ceasului există 5 clopote. Cele 4 clopote de pe colțurile turnului bat sferturile de oră iar cel de pe centru bate orele. Acest clopot a dezvoltat după turnare o fisură care-i conferă un sunet distinctic. El este al treilea cel mai greu clopot din Anglia cântărind 13,8 tone. În vârful turnului există o lumină care se aprinde ori de câte ori camerele Parlamentului rămân să lucreze după program și a fost instalată la cererea Reginei Victoria.

Cel mai scurt dintre turnurile Palatului cu doar 91 de metri, este Turnul Central având formă octogonală se află chiar la mijlocul clădirii deasupra holului central. El a fost adăugat la insistențele Dr. Davis Boswell Reid care era însărcinat cu ventilarea noii clădiri a Parlamentului. Ca să poată construi, turnul a fost nevoit să coboare tavanul holului central reducând astfel și mărimea ferestrelor. Turnul a fost o ocazie de îmbunătăți imaginea exterioară a Palatului și astfel s-a ales forma rotundă care să echilibreze masivitatea turnurilor de nord și sud.

De-a lungul istoriei multe tradiții și reguli referitoare la comportamentul în interiorul Palatului, au fost adoptate. Urmare a acestei reguli deputații au început să prizeze tabac pe care-l țineau ușierii în niște cutii pe care le țineau în acest scop. Deasemenea era interzis mâncatul și băutul în interior.

Îmbrăcămintea este supusă unui cod vestimentar potrivit cu astfel de instituție, nefiind în nici un cas permise tricourile cu sloganuri inscripționate pe ele. Purtatul pălăriilor este interzis iar membrii nu pot purta decorații militare sau insigne. Desemenea parlamentarii nu pot sta cu mâinile în buzunare. Accesul animalelor nu este permis în clădirea Palatului Parlamentului cu excepția câinilor care ghidează orbii a cailor și a câinilor aprținând forțelor de ordine.

Discursurile nu se pot citi pe parcursul dezbaterilor din Camera Comunelor, așa cum nu se pot citi ziare și nu permit aplauzele decât în cazuri excepționale.