Egipt

Geografie

Egiptul este o țară arabă din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, limitată la nord de Marea Mediterană, la est de Fâșia Gaza, de Israel, de Golful Aqaba (prin intermediul căruia are contact cu Iordania și cu Arabia Saudită) și de Marea Roșie, la sud de Sudan iar la vest de Libia. Capitala sa este Cairo. Are o întindere de aproximativ 1.000.000 km², fiind pe poziția a 30-a ca întindere și o populație de circa 86.000.000 de locuitori (estimată în 2014), rezultând o densitate de circa 86 locuitori /km². 

Egiptul (Herodot îl denumea „un dar al\ darul Nilului") este situat în partea de nord-est a continentului african, în fertila vale a Nilului („pământ negru”), lungă de circa 1000 km și lată de 10-20 km, mărginită la vest și la est de pustiuri („pământ roșu”). Suprafața pământului cultivabil în valea Nilului varia între 25-50 km lățime, în regiunea dinspre Marea Mediterană, iar spre sud-est era mult mai îngustă. La est și vest munți stâncoși și deșerturi imense mărginesc Egiptul și, de fapt, îl și izolează de restul lumii antice. 

Spre deosebire de aceste deșerturi, pământul din valea Nilului este extrem de bogat, datorită aluviunilor aduse în timpul revărsărilor periodice ale marelui râu. Începând din luna iunie, fluviul Nil se umflă datorită zăpezilor din munții Abisiniei și din cauza ploilor din regiunile ecuatoriale. Până în luna septembrie, Nilul se revarsă acoperind întreaga suprafață cu nămolul vegetal bogat în îngrășăminte naturale. De aceea populația capta o parte a apelor revărsate pentru a le folosi la irigarea pământului în perioada de secetă. Egiptul are și alte bogății naturale. În munții aflați la est și vest de Nil existau variate soiuri de piatră (calcar, granit, diorit, bazalt, porfir etc), la fel aramă (în Peninsula Sinai), aur (Nubia). 

Istorie

Primul regat unit a fost fondat de regele Menes, pe la 3200 î.Hr., fiind stăpânit de numeroase dinastii aproape trei milenii. Sub conducerile faraonilor Tutmes și Ramses, prin cucerirea Africii și Asiei, Egiptul devine un imperiu. Ultima dinastie nativă, a căzut sub dominația persanilor, în 595 î.Hr. și cucerit apoi de Alexandru cel Mare în 320 î.Hr. Arabii au cucerit Alexandria în 642 și în 647, completând astfel cucerirea musulmană a Egiptului și sfârșind 975 de ani de dominație greco-romană asupra Egiptului. 

Egiptul a intrat în componența imperiului turc în anul 1517, și a făcut parte din acest imperiu pănă la inceputul primului război mondial în anul 1914. Dominația otomană poate fi împărțită în câteva epoci, cum urmează: 1. Instaurarea dominației otomane, 2. Dinastia Muhammad Ali Pasha, care a durat din 1805 până la 1867 3.Hedivatul Egiptului (1867-1914) 4. Sultanatul Egiptului (1914-1922), 5. Regatul Egiptului (1922-1953). Epoca hedivatului Egiptului este caracterizată prin încercarea unor altor puteri, și, în primul rînd, ale Imperului Rus de a pune stâpânire pe Egipt 

Egiptul este republică din 18 iunie 1953. Hosni Mubarak a devenit președintele republicii în 14 octombrie 1981, urmându-i în funcție lui Anwar Sadat. Mubarak a îndeplinit cinci mandate în fruntea țării, ca lider al Partidului Național Democrat, îndepărtat de la putere în 2011. Sub conducerea lui Mubarak, Egiptul a fost administrat după reformele din 2005 sub un sistem prezidențial multipartit, unde puterea executivă era împărțită între președinte și prim-ministru. Alegeri prezidențiale și parlamentare erau organizate în mod frecvent, ultimele fiind ținute în 2005, dar, ca în toate regimurile autoritare, ele erau formale, regimul politic fiind o dictatură a unui singur partid. Formațiunile politice aveau dreptul să propună candidați în alegeri doar în măsura în care erau recunoscuți de puterea politică, fapt care excludea atât reformatorii modernizatori și seculariști, cât și partidele islamiste.

Economie & altele

Economia Egiptului este dependentă în principal de turism, exporturile de petrol și de cele peste cinci milioane de egipteni care lucrează în străinătate,[9][10] preponderent în Arabia Saudită, Golful Persic și Europa. O sursă importantă de venituri este ajutorul financiar acordat de S.U.A. în mod permanent după încheierea păcii între Egipt și Israel. Activitatea principală a populației este agricultura. Prima sursă de venituri a țării este turismul (așa-numita "pensie a lui Ramses"), care aduce opt miliarde de dolari anual. De aceea, autoritățile duc campanii susținute pentru a explica populației importanța turismului și, astfel, a descuraja terorismul islamic, care a afectat în ultimii ani această activitate economică vitală. O altă sursă de venituri este așa-numita "pensie a lui Ferdinand", adică banii obținuți pentru permisiunea de trecere a vaselor comerciale prin Canalul Suez (francezul Ferdinand de Lesseps este cel care a construit canalul) - aproximativ două miliarde de dolari anual. Și încă o sursă importantă de venituri este și așa-numita "pensie a lui David", referire la ajutorul financiar pe care Statele Unite îl acordă anual țării, ca urmare a încheierii păcii la Camp David în 1978 - alte două miliarde de dolari anual, deși ajutorul american depășește cel mai adesea această cifră.

Construirea barajului de la Aswan, în 1971, și a lacului Nasser, rezultat în urma acestuia, au alterat poziția Nilului în agricultura și ecologia Egiptului. O populație în continuă creștere (cea mai mare din lumea arabă), teren arabil limitat și dependența de Nil determină suprataxarea resurselor și stres social. 

Egiptul are o populație de aproximativ 78,5 milioane de persoane. Majoritatea populației este concentrată de-a lungul Nilului, fiind în proporție de 80% de religie islamică, restul fiind creștini (în principal copți)- 17%

Mai mult de jumătate din studenții universităților egiptene sunt femei.Deoarece pe bărbați nu ii preocupa educația. 

Fauna Egiptului este concentrată aproape în exclusivitate în valea și delta Nilului și în oaze. Cuprinde puține specii de mamifere – gazele, hiene, șacali, manguste egiptene, șopârle, șerpi veninoși, numeroase păsări.