Peru
Peru este una din țările Americii de Sud despre care, noi, ca europeni știm puține. Așa cum puține știu și ei despre noi. O veche civilizație, un teritoriu ce găzduiește o floră și o faună diferite de cele europene și cu atât mai atrăgătoare din această cauză. O destinație de călătorie perfectă pentru orice om dornic să-și lărgească orizontul.
Highlights
Atracții turistice
Geografia
Peru se găsește în zona intertropicală din America De Sud, cuprinsă între Linia Ecuatorului și Tropicul Racului. Acoperă o zonă de 1,285,215 km², ceea ce o transformă în a 20-a țară ca mărime din lume și a treia din America de Sud. vecinii Ecuadorului sunt: la Nord Ecuador și Columbia, la est Brazilia, la sud est cu Bolivia și la sud cu Chile, iar la vest cu Oceanul Pacific.
teritorul peruan a fost creat de interacțiunea a două plăci tectonice : cea sudamericană și cea Nazca. Astfel , placa Nazca se subduce sub cea Sudamericană cu o viteză de 7-8 cm pe an. rezultatul acestei subducții anualeeste o mare ruptură Peru-Chile și o înălțarea munților Anzi. Lanțul andin a suferit un important proces de eroziune a vânturilor și a apei., ceea ce a dus la un relief destul de abrupt. La est de lanțul muntos, s-au depozitat sedimente produse de eroziunea andină acolo unde exista o mare zonă maritimă. Acolo s-a dezvoltat o câmpie amazonică.
Legat de relief trebuie spus că în Peru există un deșert în nordul țării și vârful nins Huascaran din lanțul muntos andin, punctul ce mai înalt din Peru. Lanțul muntos al Anzilor împarte țara în trei regiuni geografice majore: coasta, munții și jungla. Coasta peruană este o bandă deșertică care merge paralel cu litoralul lățimea sa maximă fiind de 140 de km. Munții sunt împărțiți pe lanțuri muntoase. Acești munți sunt aliniați pe lanțuri paralele: astfel, trei lanțuri se găsesc la nord, trei în centru și două în sud. Anzii din nord se întâlnesc cu cei din centru în zona Pasco, iar cei din centru se întâlnesc cu cei din sud în zona Vilcanota. Anzii din nord sunt mai mici de înălțime, și mai umezi ca cei din centru și dețin vârful cel mai mic din anzi, Porculla cu doar 2145 m. Anzii centrali sunt mai înalți și abrupți, aici găsindu-se cel mai înalt vârf din țară, Huascaran cu o înășțime de 6768 de metri. Anzii din sud sunt caracterizați de o grosime mai mare ca a celor din nord și entru motiv pentru care aici găsim meseta sau platoul Collao cunoscut și ca „altiplano” sau platoul înalt al Anzilor.
Câmpia, așezată spre estul țării, este o regiune întinsă, acoperită de vegetație. Constituie cam 60% din suprafața țării, și se găsește în două zone distincte: câmpia înaltă și câmpia joasă.
Câmpia înaltă se găsește în toată zona estică a Anzilor. Înălțimea sa variază între 800 și 3500 de metri. Releiful acestei zone este variat ținând cont de diferențele de înălțime.
Câmpia Joasă sau câmpia tropicală amazoniană se găsește între 80 și 800 de metri , aici aflându-se rîurile cele mai mari și desigur navigabile, cum e spre exemplu chiar Amazonul care trece prin orașul Iquitos. Forma de relief este câmpia care scoate astfel în evidență grupa muntoasă Costamana situată pe malul stâng al râului Yavari.
Vorbind de râuri trebuie să vă spunem că în Peru există 54 de bazine hidrografice. Din acestea, 53 sunt mai mici, aflate aproape de coasta Oceanului Pacific unde-și varsă apele iar celelalte 2 sunt ale Amazonului care se varsă în Oceanul Atlantic cât și bazinul endoreic al Lacului Titicaca ( Bazin endoreic sau zonă endoreică este un termen hidrologic definind o regiune din care apele scurse nu pot atinge oceanul planetar și se opresc într-o depresiune. Adjectivul "endoreic" caracterizează un teritoriu drenat de râuri care nu au legături cu rețeaua hidrografică tributară oceanelor și mărilor.), ambele finid delimitate de lanțul muntos andin.
Majoritatea râurilor peruane se nasc și se scurg din Anzi. Cele care se varsă în Oceanul Pacific curg pe o distanță scurtă, sunt foarte rapide iar regimul de apă depinde de ploile care se produc peste an. Bazinele hidrografice care se varsă în Lacul Titicaca, au caracteristici foarte similare cu cele care se varsă în Pacific.
Râurile ce se varsă în Oceanul Atlantic se nasc deasemenea, în munții Anzi. Ele ajung să se verse în Râul Amazon, care, la rândul său se varsă în Oceanul Atlantic. Acestea sunt mai mari, cu mai multă apă iar înclinația pantei pe care curg este mai puțin înclinată ca a celor ce se varsă în Pacific. Râurile cele mai mari din Peru fac parte din bazinul hidrografic al Amazonului. Enumerăm aici râurile Ucayalli, Maranon, Putumayo, Yavari, Huallaga, Urubamba, Mantaro y Amazonul. Râurile ce se varsă în Lacul titicasa sunt mari și au un traseu scurt de la izvor până la vărsare.
Clima din Peru nu este una exclusiv tropicală. Influența Munților Anzi, cât șu curentul Humboldt, asigură o mare diversitate climatică al teritoriului peruan. Partea de centru și de sud a țării, ărezintă o climă subtropicală, uscată, și deșertică cu o temperatură medie de 18 grade Celsius și precipitații anuale de 150mm. În schimb, partea nordică, posedă o climă tropicală din cauza mării tropicale cu o temperatură medie de 24 de grade Celsius și ploi pe timpul verii. Când apar fenomene de tipul uraganului El Nino, temperatura crește la 30 de grade și ploile se întețesc.
Istoria
Primele dovezi ale prezenței umane în teritoriile peruviene au fost descoperite la Pikimachay, datată aproximativ la 9000 î.Hr. Cea mai veche societate în Peru e considerată civilizația Norte Chico, care s-a dezvoltat pe coasta Pacificului între anii 3000 și 1800 î.Hr. Aceasta a fost urmată de culturile Chavin, Paracas, Mochica, Nazca, Wari, Chimu.
În secolul al XV-lea incașii au consolidat un stat puternic, care timp de un secol s-a dezvoltat, devenind cel mai mare imperiu din America precolumbiană. Societățile andine se bazau pe agricultură, utilizând tehnici de irigare și terasare; îmblânzirea camelidelor (lamelor) și pescuitul erau de asemenea importante. Organizarea socială se baza pe reciprocitate și redistribuire, neexistând dovezi despre existența pieței sau a banilor.
În 1532, un grup de conchistadori conduși de Francisco Pizarro l-a învins pe împăratul Atahualpa și a stabilit dominația spaniolă. Zece ani mai târziu, Coroana Spaniolă fondează viceregatul Peru, cu jurisdicție aproape asupra tuturor teritoriilor din America de Sud. Cucerirea spaniolă a introdus utilizarea banilor, catolicismul și limba spaniolă. Viceregele Francisco de Toledo a reorganizat țara în 1570, principala activitate devenind mineritul argintului, utilizând munca forțată a băștinașilor. Peru aducea profituri Coroanei Spaniole, alimentând complexa sa rețea comercială extinsă din Europa până în Filipine.
La începutul secolului al XIX-lea, continentul sudamerican era dominat de mișcările de emancipare de sub autoritatea spaniolă. În acest context, Peru rămânea un teritoriu loial coroanei spaniole. Deoarece elitele ezitau, proclamarea independenței nu a fost posibilă decât după campaniile militare ale lui José de San Martín și Simón Bolívar, proclamare înfăptuită pe 28 iulie 1821. În primii ani ai republicii, lupta pentru putere, între militari, a dus la o instabilitate politică. În această perioadă se afirmă identitatea națională. Uniunea cu Bolivia s-a dovedit a fi efemeră. Între anii 1840 și 1860, sub conducerea președintelui Ramón Castilla, țara cunoaște o perioadă de stabilitate, datorită încasărilor din urma exportului de guano. În 1870 odată cu diminuarea exportului de guano, s-a accentuat și lupta pentru putere, și respectiv, a început o nouă perioadă de instabilitate politică.
Peru a fost învins de Chile în Războiul Pacificului (1879-1883), a pierdut provinciile din Provincia Arica și Tarapacá în tratatele de la Ancon și Lima. Lupte interne de după război, au fost urmate de o perioadă de stabilitate datorită Partidului Civilista, care a durat până la debutul regimului autoritar condus de Augusto B. Leguía. Marea criză economică a cauzat prăbușirea lui Leguía, tulburările politice au reînnoit, și a apărut Alianța Populară American Revoluționară (APRA). În următoarele trei decenii a urmat rivalitatea organizației și o coaliție între elită și politica militară Peruviană.
În 1968, Forțele Armate, condusă de generalul Juan Velasco Alvarado, a organizat o lovitură de stat împotriva președintelui Fernando Belaunde. Noul regim a întreprins reforme radicale menite să favorizeze dezvoltarea, dar nu a reușit să obțină un sprijin larg. În 1975, generalul Francisco Morales Bermúdez îl înlocuiește cu forța pe Velasco, paralizând reformele și a supervizat restabilirea democrației. În anii 1980, Peru s-a confruntat cu o datorie externă considerabilă, inflație este în continuă creștere, crește traficul de droguri și violențele politice masive. Sub președinția lui Alberto Fujimori (1990-2000), țara a început să recupereze. În 1992 guvernul lui Alberto Fujimori a dizolvat conducerea legislativă și un an mai târziu a promulgat o nouă constituție. Cu toate acestea, acuzații de autoritarism, corupție, și încălcările drepturilor omului au forțat demisia după controversa alegerilor din 2000. Încă de la sfârșitul regimului Fujimori, Peru a încercat să lupte împotriva corupției în timp ce susținea o creștere economică; din 2018, președintele este Martín Vizcarra.
Economia
Peru este o țară în curs de dezvoltare cu o economie orientată spre piață; pentru anul 2010. venitul pe cap de locuitor este estimat de FMI la 10.593 de dolari americani, cu un scor al IDU de 0,723 (bazat pe informațiile din 2010).
De-a lungul timpului, performanța economică a țării a fost legată de exporturi, care oferă valută forte pentru finanțarea importurilor și a plăților datoriei externe. Chiar dacă exporturile au produs venituri substanțiale, creșterea autosusținută și distribuția uniformă a veniturilor s-au dovedit evazive.
Potrivit datelor publicate de către instituția elvețiană IMD, în anul 2008, Peru ocupa poziția 35 într-un clasament mondial al competitivității.
Începând cu anul 2010, economia Perului are o rată considerabilă de creștere, remarcabilă în comparație cu alte economii din lume și comparabilă cu cea a Chinei. În 2010, economia țării a crescut cu 9,84 la sută față de 2007, după 10 ani de creștere continuă, potrivit Institutului Național de Statistică și de Informare al acestei țări, INEI.
În aprilie 2008, creșterea produsului intern brut a fost de 13,25%, cea mai mare începând cu 1995. În mod similar, rata sărăciei a scăzut de la 49% în 2006 la 39,3%.
Top destinații turistice în Peru
Aguas Calientes
Aguas Calientes este o localitate situata in zona Machupicchu, la o altitudine de 2040 de metri avand o populatie de 4525 de locuitori. Machupicchu este numita formal, Machupicchu Pueblo adica orasul, ca sa se diferentieze de zona arheologica cu acelasi nume.
Arequipa
Orașul Arequipa a fost fondat la data de 15 august 1540 sub numele de Frumoșul Oraș al Doamnei Noastre din Asunta. O poveste spune că, regele incaș Mayta Capac a primit o cere de la de unul din supușii săi să le dea permisiunea să meargă în valea Chili.
Canionul Colca
În anul 1981 o expediție poloneză, după de a stat 33 de zile în interiorul canionului, a estimat că acesta are o adâncime de 3250 de metri. O altă expediție poloneză din anul 2005, a descoperit că în zona apropiată localității Quillo Orco, adâncimea canionului este de 4160 de petri pe partea de nord și de 3600 de metri pe partea sudică.
Iglesia San Pedro din Lima
În Peru, Biserica Sf Apostol Petru din Andahuaylillas se mai numește și Capela Sixtină a Americii și dintr-un anumit punct de vedere se justifică acest nume prin frumusețea arhitecturii și a artei religioase. Andahuahylillas este un mic sat situat în provincia Quispicanchi la 45 de km depărtare de orașul Cusco
Catedrala din Cuzco
Catedrala din Cuzco este principala biserică din Cusco aici existând sediul Arhidiocezei locale. catedrala din Cuzco împreună cu bisericile Triumfului și Sfintei Familii, formează complexul catedralei din secotrul de nord est al actualei Piețe a Armelor din oraș așexat pe locul unde, în timpul regatului incaș era palatul regelui Viracocha.
Catedrala din Lima
Catedrala din Lima a fost construită pe locul unde fusese un templu al incașilor. Pe acest loc, Francisco Pizzaro a decis construirea acestei biserici în anul 1535 operă terminată în anul 1538. Papa Paul al II-lea emite o bulă papală în anul 1541 punând bazele Diocezei de Lima și ridicând mica biserică la statutul de catedrală.
Sfaturi călătorie
De ce să călătorești în această țară?
O călătorie în Peru vă va permite să cunoașteți noi plante și animale. Să descoperiți o cultură nouă și să vă bucurați de o călătorie de neuitat.