Portugalia

Lisabona

Voi incepe acum una din cele mai memorabile calatorii ale mele ca tour leader, pentru o agentie din Bucuresti ce a avut loc intre finalul lunii august și începutul lunii septembrie a anului 2010. Eram conducatorul si translatorul unui grup de romani, 17 la numar, care urmau sa plece pentru 14 zile intr-o excursie prin cele doua tari. Totul incepea la ora 5 dimineata in aeroportul Otopeni din Bucuresti ca sa prindem cursa Air France catre Paris. M-am intalnit cu ei la ora fixata tinand sus steagul cu sigla agentiei pentru a fi recunoscut. Era sfarsit de septembrie si ne pregateam pentru aventura.

Am ajuns cu bine in capitala Frantei, pe la ora locala 9 si ne-am pus pe asteptat vreo 3 ore pana ne pleca avionul de Lisabona. Timp suficient sa mananc un ditamai sandwich-ul cu branza fiindca sarisem peste micul dejun la Bucuresti si eram lihnit. Ne urcam in avionul de Lisabona plecam si aterizam peste 2 ore in Portugalia. Ne intilnim cu ghidul local, care ne conduce spre iesirea din aeroport. Cand am pasit afara m-a izbit in fata ca un pumn urias caldura sufocanta. In Lisabona aerul ardea ! Am ajuns la hotel, situat chiar in apropiere de statuia marchizului de Pombal, cel care a refacut orasul dupa un mare incendiu din sec XVIII si pentru ca, pana a doua zi aveam timp liber, am plecat cu aparatul foto spre centrul capitalei portugheze situat la vreo 10 minute de mers pe jos de hotel.

Pe un bulevard de 4 benzi flancat de arbori umbrosi primul lucru care mi-a atras atentia a fost pavajul trotuarului care intr-o tara dominata ca si Spania vecina, de Mauri, pentru multe secole, era facut din mozaic imbinat in tot felul de arabescuri si care arata minunat ! Ajuns in centru, m-am pierdut pe stradute in cautarea unui magazin de unde sa-mi cumpar o sapca a lui Benfica Lisabona, echipa de fotbal pentru ca pe langa popularii magneti de frigider asta imi cumparam si inca-mi cumpar din orasele din afara Romaniei: o sapca cu echipa de fotbal locala ! Am ajuns si in piata unde se afla ministerele situata pe malul raului Tejo si mi-a placut ce am vazut : arhitectura maura si vasele de pe rau care dadeau un tot unitar superb !
Pe malul râului Tejo există câteva monumente extrem de importante despre care nu pot să nu vorbesc: Turnul Belem și Monasteiro de Jeronimos. Am să o fac însă la momentul potrivit.

Obidos si Cabo da Roca

M-am intors la hotel gata pentru ce avea să urmeze. A doua zi, plecam sa vizitam Obidos o statiune de lux a aristocratiei portugheze, un fel de Sinaia noastra există și un castel medieval.
Numele de Obidos este derivat din celticul Eburobricio. Regiunea Obidos s-a extins de la Oceanul Atlantic către interiorul Provinciei Extremadura. Castelul Obidos a fost construit prima dată pe timpul regelui Dinis I adică prin 1290. Construcția a fost elaborată în sec XIV de către Regele Fernando Prin 1535 castelul este reconstruit iar cu ocazia cutremurului din 1755 suferă distrugeri de structură. 
Castelul are o structură trapezoidală și este situat la înălțimea de 79 de metri peste nivelul mării. Arhitectura castelului are elemente romanice, gotice, baroce și manueline. Regina Ecaterina de Austria construiește în sec al XVI-lea un apeduct care să aducă apă în oraș din munții Usseira.

Plecam de la Obidos si mergem spre Cabo da Roca situat cum spunea Camoes “acolo unde se termina uscatul si incepe marea”. Este nimic altceva decat cel mai vestic punct al continetului european, pe malul Oceanului Atlantic. Era prima data in ziua aceea cand vedeam Atlanticul. Capul Pietrei s-ar traduce în românește Cabo da Roca, este situat în Parcul Natural Sintra Cascais la 42 de km distanță de orașul Lisabona. Coasta de vest este un amestec de plaje nisipoase și promontorii stâncoase. În jurul Cabo da Roca stînzile pot avea și 100 de metri înălțime. Aceste roci sunt formate din sedimente ridicate prin orogeneză. Aceste blocuri înalte de stâncă sunt întrerupte de plaje. Se pare că zona s-a bucurat de activitate vulcanică acum miilioane de ani dovadă fiind structura geologică a locului.
Vegetația de aici este adaptată apei sărate și vântului puternic. Una din plantele care crește peste tot în zonă se numește Carpobrotus Edulis în românește Plantă de gheață sau popular ghețe.

Fatima

Ziua urmatoare ne ducem la Fatima, locul in care pe la 1916 Fecioara Maria a aparut celor trei copii ce-si pasteau vitele pe un camp din zona. Ei bine, cand ajungi in preajma vechii biserici inaltata in memoria acestui eveniment si care adaposteste mormintele celor trei martori, ti se taie rasuflarea in primul rand fiindca platoul din fata bisericii este imens ! E cam cat doua terenuri de fotbal ! Biserica e foarte frumoasa, iar langa ea, pe acel platou, un mic loc de rugaciune si un altar ridicat exact pe locul  unde Fecioara Maria a aparut celor trei copii. In partea opusa bisericii s-a construit biserica noua, in stil modern si cu o capacitate de 9000 de locuri ! 
Biserica și locul de pelerinaj creștin de aici s-au construit în urma apariției Fecioarei Maria unor copii. Pe 13 mai 1928 s-a pus piatra de construcție a Bisericii actuale și a Colonadei Fatima, ce s-a terminat în anul 1954. Doi ani mai târziu în 1956, cardinalul Angelo Roncalli patriarh al Veneției și viitorul papa Ioan al XXIII-lea a prezidat aniversarea aparițiilor Mariei.

Biserica are o clopotniță așezată central, nava având 63 de metri în înălțime și este decorată cu o coroană de bronz ce cântărește 7 tone peste care se află o cruce. Arhitectul bisericii a fost Gerardus Samuel von Krieken din Olanda. Biserica are un carillon cu 62 de clopote creat de Jose Goncalves Coutinho din Braga. Cel mai mare clopot are 3 tone și o limbă de 90 de kg. Ceasul este creat de către Bento Rodrigues din Braga. Statuia Preacuratei inimi a Mariei are 4,73 metri și cântărește 14 tone.
La intrarea în biserică există un mosaic reprezentând Sfânta Treime încoronând-o pe Maria. A fost făcut de meșteri aduși de la Vatican și binecuvântat de viitorul papa Pis al XII-lea denumit și Papa de la Fatima. Statuia Mariei din nișa de deasupra intrării principale a fost sculptată de un american care a petrecut mult imp cu Lucia unul dintre copii cărora le-a apărut Maria, astfel, că ea a putut să-i descrie extrem de detaliat felul în care Maria arăta.

Orga are cinci secțiuni și este controlată de o zonă de 5 claviaturi și pedale. Are 152 de registre și aproximativ 12000 de tuburi în care cel mai mare are 11 metri și cel mai mic 9 milimetri.
Capela Aparițiilor este situată în centrul sanctuarului pe locul aparițiilor fiind marcat de o coloană de piatră și închis într-o vitrină de sticlă cu imaginea Fecioarei Maria.
E fantastic tot acest spațiu și merită să-l explorați cât se poate de mult.

Nazare

Pe drumul de întoarcere spre Lisabona am oprit și la Nazare, care este una din cea mai populare stațiuni de vară din Portugalia. Aici ne-am răsfățat iarăși cu o baie în Atlantic, de data asta aprobată de ghidul local și desigur fără emoții.
Originea numelui vine de la loclaitatea biblică Nazaret. Primele urme de locuire datează din perioada când oamenii se refugiau din cauza atacurilor piraților și ale vikingilor. Conform legendei , o mică statuie a Fecioarei a fost adusă de călugări în sec IV din Nazaret la o mănăstire din Merida Spania. În anul 711 a fost adusă aici de niște călugări. Aici s-a construit o biserică în stâncă pentru a comemora o miraculoasă intervenție a Fecioarei Maria din 1182 cînd a salvat de la moarte pe un posibil templier portughez pe care l-a oprit să cadă de pe stâncă în mare. Se pare că urma copitei calului se mai vede încă în stâncă.

Orășelul e foarte frumos și o vacanță aici, la ocean ar fi relaxantă și extrem de binevenită.

De aici au plecat exploratorii.

Ei bine, a doua zi de dimineata aveam un tur prin Lisabona si apoi la aeroport spre Casablanca. Din acest tur merita mentionat cartierul Alfama construit in stil maur si destul e sarac, un preambul la ce ne astepta in Maroc, Turnul Belem de pe raul Tejo, o adevarata bijuterie arhitecturala. El a fost inițial o fortificație construită în sec XVI ce servea ca punct de îmbarcare și debarcare pentru exploratorii portughezi. A fost construit pe timpul Renașterii Portugheze și este un exemplu foarte important al stilului arhitectural Manuelin portughez. Structura a fost construită din calcar lioz și este formată dintr-un bastion de 30 de metri înălțime. Nu vă spun mai multe. Vă las să-l descoperiți pas cu pas de unii singuri. Merită.

Ar mai fi de menționat Monumentul Descoperirilor dedicat celor ce au participat la marile descoperiri geografice . Monumentul a fost construrt în 1939 de către arhitectul portughez Jose Angelo Cottinelli Telmo și sculptorul Leopoldo de Almeida ca exponat al Expoziției portigheze din 1940. Monumentul reprezintă o idealizare romantică a expedițiilor portigheze , monument tipic regimului de dreapta al Noului Stat întemeiat de Antonio Salazar. În 1943 monumentul a fost demolat. Din 1958 până în 1962 a fost refăcut complet de data asta ca ceva permanent. S-a folosit piatră roșie din Leiria și calcar de Sintra. Reprezintă pe Henry Navigatorul cel care a susținut marile expediții de descoperiri geografice împreună cu soldați, oameni de știință, prepți și călugări după cum vedeți în poză.

De aici , am traversat strada și ne-am îndreptat spre “Moisterio de Jeronimos” Manastirea Ieronimilor o construcite gotica in stil Manuelin, caracterizata de multe arabescuri si inflorituri ale stilului gotic care adaposteste pe langa mormintele familiei regale Manueline si pe cel al lui Vasco da Gama. 

Mănăstirea Ieronimilor

MANASTIREA IERONIMIILOR
Actuala construcție a fost începută în 1501 fiind terminată 100 de ani mai târziu. Stilul architectural al mănăstirii este cel Manuelin constând din teme sculpturale complexe încorporând elemente marine și obiecte descoperite pe timpul expedițiilor navale. Diogo de Boitaca arhitectul este cel care a început să construiască în acest stil la mănpstirea din Setubal. Pentru construcție a folosit calcar colorat de la cariera din Aiuda , valea din Alcantara. Boitaca a fost urmat de spaniolul Juan de Castillo care a început prin 1517 să construiască mănpstirea. Castilho a început încet încet să modifice decorațiunea de la stilul Manuelin la cel  spaniel, o ornamentație ce presupunea o bogată ornamentație  sugerând caratceristicile decoartice ale argintăriei. Construcția se oprește atunci când moare Manuel I.
După acest eveniment mai mulți sculproti și-au pus amprenta pe clădire. Astfel, Nicolau Chanterene a aplicat teme reanscentiste iar Diogo Torralva a adăugat capela principalî și corul. El a fost urmat în 1571 de Jerome de Rouen, care a venit cu elemente clasice. Construcția s-a oprit în 1580 din cauza Unirii cu Spania care-și construia cldirea Escorial unde se duceau acum toate fondurile. Pe data de 16 iulie 604, Filip al Spaniei, a transformat mănpstirea într-un monument funerar regal interzicând tuturor cu excepția familiei regale și a ieronimilor să intre în clădire. Un nou portal a fost construit în 1625 ca și ușa principală, casa portarului , apoi o scară și un hol care erau intrarea către partea superioară a altarului desenată de către arhitectul regal  Teodosio Frias și construită de Diogo Vaz. Î

În anul 1640 starețul mănăstirii dispune construcția librăriei unde adduce toate cărțile fiului regelui Manuel I, pe nume Luis.
Odată cu recâștigarea independenței de către portughezi contra Spaniei, mănăstirea își recâștigă importanța de odinioară devenind loc de înmormântare pentru familia regală portugheză. Patru din copii regelui Ioan al IV-lea al Portugaliei, Cardinalul Henrique îngropat în transept, pe 29 sept 1855, trupul regelui Alfonso VI a fost aduc aici dimpreună cu frații și surorile sale. 

Cutremurul din 1755 nu a avariat foarte tare clădirea mănpstirii. Pe 28 decembrie 1833 mănpstirea a trecut în proprietatea statului pentru a servi ca biserica civilă. În aceste conditții multe din obiectele de artă au trecut în proprietatea casei regale sau au fost pierdute. Ori deteriorate.
În anul 1860 începe o altă complex restaurare iar pentru a sărbători în 1898 400 de ani de la sosirea lui Vasco da gama în India s-a decis restaurarea mormântului exploratorului în 1894. Mormintele lui Vasco da gama și ale Lui Louis Camoes, poetul portughez au fost așezate în capela sudică. La mănăstire s-au mai făcut modificări pană în anul 1940 iar în  1951 Oscar Carmona președintele țării este înmormântat în Sala del capitulo. În 1966 vor fi transportate la Panteonul Național unde sunt îngropați alți președinți sau eroi literari ai țării.

Plecare cu peripeții.

De aici plecam la aeroport si incepe aventura imbarcarii pentru Maroc. Spun aventura fiindca asa a fost. Mai intai ma duc sa identific ghiseele pentru check in unde trebuia sa ne prezentam. Intru in sala unde erau ghiseele si vad cozi imense. Ca orice roman descurcaret, mi se pare ca identific un spatiu liber intre cozi si ma infig cu tot grupul dupa mine spre un ghiseu. In cateva secunde au aparut de niciunde, niste domni de la pază,care m-au luat la rost ca tai coada si nu e voie ! Ii explic ca suntem 18 oameni si ca am crezut ca acolo e coada. S-a lamurit repede si foarte amabil a deschis un ghiseu doar pentru noi, asa ca in 20 de minute trimisesem bagajele la cala si treceam in zona de duty free.

Cum pe bilete scria ca pana la ora de plecare a avionului mai erau 90 de minute s-au imprastiat care incotro prin magazine urmand sa ne vedem cu totii la terminal cu 20 de minute inainte de zbor. Ajung cu vreo 6 turisti din grup la poarta si ma duc sa ma asigur ca ora de plecare e cea corecta. Ma uit pe afisajele electronice si sa cad jos ! Toate afisau zborul nostru spre Casablanca cu plecare in 40 de minute ! M-am dus cam tremurand la un ghiseu al unei porti de imbarcare sa intreb o tanti de acolo ce se intampla. Femeia amabila, verifica prin calculatoarele ei, merge cu mine la un tablou de afisaj se uita si decreteaza : “ ora de pe biletul dvs e gresita, imbarcarea incepe in 25 de minute !” Ei bine in clipa aia am inceput sa ma misc foarte repede !

Am scos din buzunar lista turistilor unde aveam si numerele lor de mobil si am inceput sa-i sun pe fiecare dandu-le vestea si rugandu-i sa vina urgent la poarta de imbarcare ! In 15 minute tot grupul era prezent si gata de imbarcare doar ca la poarta noastra inca nu aparuse nimeni si mai erau 10 minute pana sa inceapa imbarcarea. A aparut o domnita si m-am dus la ea zambitor nevoie mare spunandu-i ca vrem sa incepem imbarcarea.  S-a uitat la mine ca la un nebun si mi-a comunicat, dupa ce mi-a studiat biletul, ca imbarcarea incepe la ora inscrisa pe acesta ! Cu ultimele puteri i-am spus ca tocmai a facut o gluma proasta si ca daca e asa cum spune ea, e posibil sa ma aiba pe constiinta, findca eu mi-am scos turistii cu forta din duty free datorita sistemelor lor de doi bani si acuma daca le spun ca au venit degeaba pana aici in goana mare e posibil sa fiu linsat ! Mi-a zambit profesional si a inceput sa-si butoneze calculatorul.  

M-am scarpinat in cap, de parca ar fi ajutat cu ceva si m-am dus catre turisti ca sa le spun ca  i-am adus degeaba pana aici. Au fost consternati, insa unii au inteles, altii erau putin suparati iar majoritatea au zis ca mai bine am facut ca i-am scos din duty free unde ar fi cheltuit o gramada de bani, decat sa fi pierdut avionul de Casablanca ! Dupa vreo 45 de minute a inceput imbarcarea si ne-am dus cu totii la autobuzul care urma sa ne duca la avion. Cand am ajuns, o doamna m-a intrebat mirata daca ala era avionul. Da ala era, doar ca semana cu un autocar cu aripi findca avea doar 40 de locuri ! Ne-am urcat intr-o inghesuiala de nedescris si am luat loc pe scaunele micute si stramte dupa care ne-am pus in miscare ! A fost super zborul, pentru ca am zburat la mica altitudine fata de un avion de 200 de locuri si am putut vedea conturul Europei ca pe harta si apoi tarmul african, atunci cand ne-am apropiat.