Assisi

Spre Assisi

În a șasea zi a excursiei, am pornit cum spuneam spre Grottaferrata la hotel. Mai întâi aveam să mergem la Assisi, nord de Roma, fiindcă , vorba poveștii „de auzit auzisem de Assisi dar de văzut nu-l văzusem. Înainte să vă povestesc despre Assisi trebuie să mă reculeg o țâră și să recapitulez ce mă impresionase până atunci, chronologic: Pompeii ( mai precis țeava din zidul casei ), Costiera Amalfitana cu peisajele ei absolut neomenești, templele din Paestum, și cam atât. Ei bine, nu sunt obiective de neglijat, dar ceea ce avea să urmeze, îmi va răsturna toate clasamentele de până atunci. 
Am pornit la drum de dimineață. Ca sa ajungem in oras, Waze-ul ne-a dus prin niste scurtaturi de ni s-a facut rau, catarate pe dealuri, pe tot felul de drumuri inguste de tara, care treceau prin boschete si urcau dealul pieptis. Ăla a fost momentul când am început să mă gândesc să mă întorc la Google Maps. Aveam să o fac un an mai tîrziu în Toscana. Dar să nu anticipez. 

Am parcat masina si am luat-o pe jos sa intram printr-una dintre porti in orasul unde s-a nascut si a trait Sf. Francisc de Assisi, fondatorul ordinului calugaresc ce-i poarta numele. Eram pe la finalul calatoriei si nu ne-am asteptat la ce aveam sa vedem. Daca ai cat de cat habar de arhitectura ar trebui sa mergi la Assisi unde e o expozitie in aer liber de arhitectura baroca, gotica, romanică si neoclasica. 
Am ajuns la poarta orașului și am intrat. Nu mi-am dat seama decât după vreo 5 minute că ceva nu e în ordine: casele și pavajul erau făcute din același fel de piatră care dădea senzația că se prelungea de pe pereți pe străzi învelind totul. Asta a fost o primă reacție. Nu pot continua povestea până nu vă spun pe scurt, de ce e important Assisi în Italia și în lume și care e istoria lui.

Despre Assisi si Sf. Francesco

Assisi a văzut multe momente importante din sitoria Italiei. Civilizația umbra, cea etruscă, perioada romană, creștinarea ce are loc în sec III prin munca episcopului martir Rufin, invazia Ostrogoților din 541 și 552, ocupația carolingiană, anexarea orașului la ducatul de Spoletto, epoca libertății comunale di sec XII perioada luptelor contra orașului Perugia din sec XII-XIV, încorporarea în statul pontifical din sec XVI , situație ce a durat până în 1860 cînd Umbria a fost anexată Italiei. Acum, Assisi este reședință episcopală, aparține provinciei Perrugia și numără 30000 de oameni. Totuși faima acestui oraș o dă Sfântul Francisco de Assisi fondatorul ordinului călugăresc catholic al franciscanilor. Francisco se naște la sfârșitul anului 1181 ca fi al unui bogat negustor. Astfel, va prelua afacerea tatălui său până în anul 1204 când după ce respinge în mod brutal un sărac a luat hotărârea de a nu mai repinge niciodată cererea cuiva care i-ar fi cerut în numele lui Dumnezeu. Aceasta vine după momentul în care este luat prizonier pentru că participase la un război împotriva orașului Perugia. Se întoarce acasă, iar pn 1205 pleacă alături de prieteni spre o nouă bătălie la Spoleto. Pe timpul călătoriei aude în somn, o voce care-l întreba unde merge. În urma răspunsului său vocea l-a întrebat dacă socotea mai folositor să-l urmeze pe stăpân sau pe servitor. „Pe stăpân” a răspuns Francisc prompt. „Atunci de ce îl cauți pe servitor în locul stăpânului”. Francisc rămâne înmărmurit și întreabă: „ce vrei să fac„? Întoarce-te - auzi răspunsul- întrucât prin lucrarea mea se va înfăptui viziunea ta în mod spiritual. Francisc se întoarce acasă imediat. Urmează o nouă viziune, care-l determină să rupă legăturile cu tatăl său și cu viața de până atunci și să devină călugăr. Restul se cunoaște și nu am să insist.

Biserica Santa Chiara

Continuându-ne plimbarea prin Assisi ne-am oprit la Biserica Sf Clara aparținând mănăstirii înființate în anul 1257 trei ani după moartea sfintei și un an după canonizare.
Până atunci, maicile clarise erau găzduite la St Damiano. Biserica dedicată Sf Clara a ocupat locul bisericii Sf Gheorghe unde Sf Francisc a fost înmormântat inițial. Exteriorul clădirii alternează pietre roz și albe având drept suport contraforți masivi pe ambele părți. Interiorul este decorat similar cu cel superior al Basilicii Sf Francisc având o singură navă ce se termină cu un transept și o absidă poligonală pentru altar. O galerie trece prin tot perimetrul bisericii deși aici este la același nivel cu capitelurile coloanelor. Pe partea de sud a navei, Capela Crucifixului și Capela Sacramentului au făcut parte odinioară din fosta biserică a Sf Gheorghe unde Papa Grigorie al IX-lea l-a canonizat pe Sf Francisc în 1228.

Lângă Capela Crucifixului se află o alta, unde există o frumoasă frescă ce reprezintă pe Fecioara Maria așezată pe tron cu pruncul Iisus, împreună cu St Clara, Sf. Ioan Botezătorul, Arhanghelul Mihail și Sf Francisc. Pe partea de sud a transept-ului există un panou cu „Viața Sf Clara” pictat de un maestru necunoscut ca și frescele reprezentând pe Sf. Clara și Scenele Biblice. Tot aici găsim o frescă din sec XIV reprezentând Nașterea.
O colonadă alcătuită din 12 columne poligonale, sculptate de către un meșter local prin sec al XV-lea includ Sf Altar. Vitraliile bisericii conține scene din Vechiul Testament asemănătoare cu cele din Basilica Superioară a Sf Farncisc. Cripta a fost construită între 1850-1872. Restaurată în stil neogotic la 1935 conține trupul Sf Clara descoperit la 1850.

Biserica Santa Maria Sopra Minerva

Următoarea oprire a fost în Piazza del Comune, la biserica  Santa Maria Sopra Minerva. În primul rând că nu mi s-a părut neobișnuită idea de a construi o biserică dedicate Fecioarei Maria deasupra unui fost templu al zeiței romane Venus deoarece vizitasem 4 ani mai înainte ceva asemănător ca idee , la Roma. Cee ace mi s-a părut aici extraordinar a fost arhitectura și decorațiile baroce de pe interior care te copleșesc.
Biserica Sf Maria Sopra Minerva, este piesa principal a Pieței della Commune din centrul orașului Assisi. Folosită pentru serivicul religios din 1539 când a fost construită, așa cum spuneam în mijlocul unui templu roman, conform dorinței Papei Paul al III-lea. Chiar de la începutul Evului Mediu, cella, sau sala unde se afla statuia zeiței Venus, a fost folosită ca o mica biserică dedicate Sf Donato. Când a trecut în propietatea benedictinilor, întregul complex a trecut printr-o perioadă de degradare fiind folosit ca lcuință pentru cei săraci și ca ateliere. În timpul sec XIII a fost preluat de către administrația orașului care a separate structura clădirii în două etaje: subsolul ca închisoare și cel de deasupra Sală de Consiliu.

Actuala configurație interioară datează din sec XVII-XVIII. Astfel în 1634 a devenit biserica ce a fost denumită Santa Maria sopra Minerva iar din 1539 a fost înălțată și lărgită urmând design-ul lui Giacomo Giorgetti.
Arcada a fost acoperită integral cu fresce la mijlocul sec al XVIII-lea de către Francesco Appiani care a pictat „Gloria Sf Filip și Cardinalul și Virtuțile Teologice”. 
Cele două părți ale altarului sunt decorate de către Pietro Carattoli iar partea dreaptă a altarului este decorată cu Moartea Sf Andrei din Avelino. Altarul este decorat cu stucco din sec XVII. Una peste alta trebuie să intrați ca să vedeți imaginile pictate, decorațiunile care dau greutate și măreție acestei biserici care este o adevărată opera de artă. Au făcut o treabă așa de bună că nu știam unde să mai mă uit. Deja măa gândeam că dacă și restul lucrurilor de aici erau la fel Assisi avea să rămână orașul meu preferat din Italia.

Catedrala San Rufino

Am ieșit din biserică, am făcut fotografiile de rigoare și am pornit pe străduța San Rufino către catedrala cu același nume. Ei bine, aici am găsit case foarte frumoase, cu decorațiuni gotice iar eu m-am apucat să fotografiez detaliile de arhitectură care, știam că-mi vor trebui la blog. Așa că la un moment dat, încercând să fotografiez niște ferestre gotice le văd pe doamnele noastre așezându-se în fața mea pentru poză. Fără să gândesc le spun ”da-ți-vă la o parte că-mi stricați poza la ferestre”

S-au cam supărat fiindcă ele credeau că vreau să le fotografiez pe ele nu ferestrele gotice ! Desigur am fost pedepsit să le fac 30 de fotografii în următoarele excursii… și sunt și acuma tachinat pe tema asta. Adevărul e, că, nu există excursie făcută împreună unde să nu fac ceva care să rămână de pomină !

Ei bine, am ajuns, iată în Piazza San Rufino în fața la Catedrala San Rufino. Catedrala nu am vizita-o deoarece avea porțile închise. Însă pentru cititorul care va ajunge să o viziteze prin interior am să scriu câteva informații în cele ce urmează.
Această catedrală are hramul Sf Rufino. Aceasta este a treia biserică construită în oraș în stil Romanic Umbrian pentru a adăposti rămășițele episcopului Rufinus din Assisi, martirizat în sec III D.Hr. Construcția a fost începută în anul 1140 după planurile lui Giovanni da Gubio așa cum este atestat prin pisania de pe zidul absidei altarului. 
Catedrala a fost foarte importantă pentru istoria ordinului Franciscan fiindcă aici, în această biserică au fost botezați Sf Francisc la 1182, Sf Clara la 1193 și mulți discipoli ai lor. Deasemenea, Sf. Francesco a slujit în această biserică la 1209 moment care a determinat-o pe Sf Clara să simtă chemarea spre biserică.  Tommaso de Celano spune că odată Sf Francisc a fost văzut rugându-se aici. În 1228 Papa Gregory al IX-lea a venit în orașul Assisi pentru canonizarea Sf Francisc slujind în biserica aceasta, în vreme ce Papa Inocențiu al IV-lea a inaugurat finalizarea bisericii în 1253.

Cum să înțelegem arhitectura bisericii.

Despre arhitectura si decorațiunile bisericii am să vă spun multe lucruri interesante în cele ce urmează: fațada în stil romanic a bisericii a fost construită cu piatră de la Muntele Subasio și este un exemplu tipic a stilului inventat în sec al XII-lea în regiunea Umbria. Fațada este împărțită în 3 secțiuni. 

Secțiunea de sus are formă triunghiulară și conține o nișă în mijloc care probabil urma să conțină o friză (în arhitectura clasică, friza este o parte componentă a antablamentului ia acesta este un element de arhitectură clasică, orizontal, portant, așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. Antablamentul constituie partea cel mai bogat ornamentată a unui edificiu, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri ș.a.) sau un mosaic.

Secțiunea din mijloc este dreptunghiulară și este împărțită de doi pilaștri care continua liniile arcului nișei de deasupra. Găsim tot aici și trei ferestre rotunde cu vitralii, numite în literatura de specialitate rozasă (Rozasă (uneori, rozace) termen utilizat în arhitectură și în decorare (din franceză rosace), este o fereastră circulară în formă de trandafir, executată într-un zid, într-un spațiu ce delimitează și separă o încăpere de alta, într-un perimetru de ocrotire a omului de căderi, executat cu scopul de a fi o barieră de protecție plasată lângă o scară, a odihnei unei scări, terasă etc.,cu traforuri în piatră, împodobită cu vitralii, caracteristică pentru catedralele și bisericile gotice, așezată pe fațada lor. Din punct de vedere istoric, cuvântul «rozasă» a fost rezervat în mod oficial decorului sculptat, desenului executat ca ornament pe un perete, și cuvântului «trandafir» nișă, fenestraj, loggia, arcadă «în formă de floare) Această rozasă central este susținută de 3 mici atlanți fiecare stand pe un animal, iar în colțurile pătratului în care este înglobată fereastra sunt reprezentate cele simboluri ale sf evangheliști . Astfel în sensul acelor de ceasornic avem în ordine figurinele reprezentând pe Matei, Marcu, Luca și Ioan.

Ca o informație suplimentară am să vă dezvălui că, cercul simbolizează pe Dumnezeu, fiindcă el nu are nici început și nici sfârșit iar pătratul în care este înscris simbolizează pământul cu cele 4 elemente fundamentale ale sale: apa, aerul, focul și pământul. Cu alte cuvinte un pătrat subscris unui cerc reprezinta Cerul coborât pe pământ pentru a-l purifica. Același motiv o să-l găsiți în orice biserică ortodoxă în care, pe interiorul turlei se află icoana lui Iisus Pantocrator ( baza turlei e rotunda) așezată, turla pe un patrulater care, are pe colțuri simbolurile celor 4 evangheliști. Ca să mergem cu idea și mai departe, moscheile au copiat din religia creștină această simbolistică și la ele pe interiorul turlei rotunde, este înscris numele lui Mahomed iar pe cele 4 colturi ale patrulaterului pe care, arhitectural se sprijină bolta, se găsesc numele celor mai mari 4 profeți musulmani. 
Dacă vi se pare că nu ați înțeles nimic, intrați în prima biserică ortodoxă, uita-ți-vă pe tavan și veți înțelege sau citiți descrierea bisericii Moldovița din acest blog ca să aflați ce înseamnă o biserică ortodoxă ca și pictură.

Secțiunea de jos a fațadei este ecorată cu forme pătrate și are trei uși de piatră susținute de grifoni. În mod special ușa centrală este foarte bogat decorată. În luneta semi criculară de deasupra ușii este un basorelief cu Hristos pe tronul de judecată între soare și lună. De-a dreaăta și de-a stânga Sa, se găsesc Fecioara Maria cu Pruncul deasmenea stand pe tron și St Rufinus. Ușa este înconjurată de trei Arcuri  de piatră decorate cu sfinți , flori și motive geometrice între care sunt intercalate lebede. La baza arcului din mijloc pe fiecre parte există câte un leu. Clopotnița acestei biserici  se află pe partea de nord și a fost construită în sec al XI-lea. Pe clopotniță se poate ved ea un cadran de ceas având o singură limbă arătând cele 24 de ore ale orei italiene. Este un ceas liturgic care arată perioada de timp care se temină cu apusul soarelui odată la 24 de ore.. Fundația clopotniței este așezată pe o fostă cisterna romană, în timp ce structure dintr-o parte a turnului a fost identificată ca fiind casa Sf Clara.

Acum, că am aflat toate detaliile exteriorului bisericii putem să intrăm ca să descoperim restul. Vedeți că o fațadă de biserică poate ascunde extrem de multe lucruri peste care trecem cu vederea ? Asta e o parte din munca unui ghid de turism. Să învețe toate astea, să le sintetizeze, să le pună într-o ordine și să le prezinte turiștilor.
În anul 1571, interiorul catedralei, ce fusese initial construit și decorat în stil romanic, a fost complet modificat în stil renascentist târziu de către arhitectul, Gian Galeazzo Alessi din Perugia. Interiorul este alcătuit dintr-o navă central, două altare separate de coloane masive, o absidă și o turlă.
Aici există cristelnița unde au fost botezați Sf. Francisc și Sf. Clara. Această cristelniță a fost înfrumusețată cu o frumoasă coloană de granit. Tabernacolul de terracotta a fost un cadou primit în anul 1882 cu ocazia celei de-a 700 aniversări a nașterii Sf. Francisc.

În dreapta absidei se află biserica Binecuvântatului Sacrament în stil Baroc începută la  și terminate la 1663. Capela „Doamna consolării noastre” a fost construită în 1496 ca urmare a unui miracol în care oamenii au văzut imaginea Mariei cu Iisus în brațe. Altarul principal din sec al XIX-lea se află sub domnu-ul octagonal peste rămășițele lui Sf Rufinus. Pe ambele părți ale altarului se află statuile Sf Francisc și ale Sf Clara sculptate de Giovanni Dupre. Un ultim detaliu interesant este forma octogonală. Octogonul în simbolistica creștină simbolizează cele 7 zile ale creației și ziua Învierii lui Cristos. În total 8 laturi.
Sub catedrală există sarcofage romane din sec III despre care se presupune că r fi conținut la un moment dat rămășițele Sf Rufinus. Multe din aceste sarcofage au basoreliefuri ce o reprezintă pe zeița Diana și pe Endymion oferind o versiune ne creștină a vieții de după moarte. Tot aici găsim o fântână medieval cât și ruinele unei mănăstiri carolingiene din sec X.
Sper că vizitând această biserică ați trait momente plăcute și ați aflat lucruri interesante, despre arhitectura și simbolistica bisericilor creștine cât și despre pregătirea pe care trebuie să o facă orice ghid bun.

Basilica di San Francesco

Catedrala a fost începută în anul 1228 pe un deal, și conține o criptă unde se află rămășițele Sf Francisc și două biserici așezate ca și coroanele papale, una peste alta. Din această cauză în descrierea acestei catedrale vom vorbi des , despre Biserica de Sus și Biserica de Jos.
Astfel, interiorul Bisericii de Sus este un exemplu timpuriu de arhitectură gotică italiană iar amândouă spațiile catedralei sunt decorate cu fresce pictate de maeștri ai școlilor de pictură toscană și romană. Vom include aici pe Cimabue, Giotto, Simone Martini, Pietro Lorenzettu și Pietro Cavallini, pictori care demonsttrează prin munca lor, nivelul ridicat la care ajunsese arta italiană în această perioadă istorică.
Pentru construirea acestei biserici în anul 1228 imedit tdupă canonizarea lui Francesco din ziua de 16 iulie, a fost donat teren de către Simone di Pucciarello. Acest teren er un deal cunoscut ca „Dealul iadului” lod de excuție a criminalilor. Astăzi, desigur, din cauza sfântului înmormântat acolo, numele a dealului a devenit acela de „Dealul raiului”
Vorbind despre construcția catedralei vreau să vă spun că planurile de arhitectură au fost desenate de Maestro Jacopo Tedesco ( un neamț fără îndoială)  care era pe atunci cel mai clebru arhitect. Șeful de șantier a fost călugărul Elias din Cortona unul din primii apostoli ai Sf. Francisc.

Biserica de Jos

Biserica de Jos a fost finalizată la 1230 iar moaștele, de acum, Sf. Francesco au fost aduse cu mare pompă și înmormântate aici.
Biserica de Sus a început a fi construită la 1239 și finalizată în 1253, an în care, Papa Innocentiu al Iv-lea a făcut slujba de târnosire a catedralei. Firește că, odată cu mutarea aici a moaștelor sfîntului și cu ridicarea bisericii la rang de Biserică papală în anul 1288 piața din fața bisericii va primi o colonadă unde se găseau locuințele pelerinilor ce veneau aici.

În anul 1997 un cutremur a distrus avariat biserica iar bolta acesteia s-a prăbușit ucigând doi călugări si doi specialiști ce constatau daunele provocate de cutremur, la una din replicile acestuia.  Architectura bisericii este o sinteză a stilurilor Romanic și Gotic stabilind multe din caracteristicile de mai târziu ale goticului italian. Planul este acela de cruce cu transept.

Călugărul Elias a gândit Biserica de Jos ca pe o enormă criptă cu bolți arcuite și este construită în întregime în stil romanic, având bolți semi circulare deasupra navei. Deasemenea există in mare număr de capele adăugate in sec XIII și XIV.  
Intrarea principală a catedralei este decorată în stil Gotic fiind încadrată în 1487 de o prispă romanică. Deasupra intrării avem o rozasă care este denumită „ochiul celei mai frumoase biserici din lume”. Ușa are două canaturi din lemn. Pe canatul din stânga au fost făcute de ungolinuccio da Gubio (1550) iar cele de pe canatul drept de un artist Umbrian anonim(1573). Aceste decorațiuni prezintă povestea vieților Sf. Francisc și ale Sf. Clara, Sf. Luis și ale Sf. Antonie. Pe peretele din stânga al prispei stă bustul papei Benedict XIV care a oferit acestei biserici titlul de Basilica Patriarhală și Capelă Papală.
Intrând în Biserica de Jos găsim pe partea stângă a intrării (nord) prima capelă dedicată Sf. Martin din Tours. A fost construită la ordinul Cardinalului Franciscan Gentile Portino da Montefiore și a fost decorată între anii 1317 - 1319 cu zece fresce reprezentând viața sfântului. O altă capela de pe partea de nord este cea dedicată Sf. Sebastian având pictate momente ale vieții sfîntului pictate pe perete. 

Bolțile bisericii sunt pictate de un maestru italian necunoscut numit Maestrul Sf. Francisc. Scenele pictate sunt 5 dintre imaginile „Drumului Crucii” parcurs de Iisus spre Golgota.
Pe partea dreaptă(sud) găsim două monumente executate de artiști anonimi: mausoleum-ul lui Giovanni da Cerchi făcut în sec XIV și Mausoleul lui Ioan de Brienne, rege al Ierusalimului și împărat regent la Constatinopol. Deeasupra acestui monument funerar se află o statuie a Fecioarei Maria ce are în stânga sa o femeie stând pe un Leu pictată de Cosmatesco în 1290.

Pe partea de sud a celei de-a treia secțiuni a navei este capela Sf Antonie din Abbot. Nișa din perete conține sarcofagul Guvernatorului de Spoletto, Blasco fernandez și a fiului său Garcia asasinați amândoi în anul 1367.
Tot pe partea de sud a Bisericii de Jos găsim capele dedicate următorilor sfinți: Luis de Toulouse și Ștefan I al Ungariei având fresce pictate de artistul Dono Doni în 1575 și vitralii atribuite lui Simone Martini; Antonio de Padua cu fresce de Cesare Sermei (1610); Maria Magdalena a cărei capelă a fost construită de Teobaldo Pontano , Episcop de Assisi între 1296 și 132. Capela conține câteva din cele mai bune scene din viața Mariei Magdalena deasupra portretului lui Teobaldo Pontano și pe boltă sculpturi cu busturi ale lui Cristos, Fecioara, maria Magdalena și Lazăr. 
Nava se termină într-o absidă semicirculară precedată de transept. Frecele existente în partea dreaptă a transeptului este reprezentată copilăria lui Iisus pictată parțial de Giotto care ne arată oameni adevărați cu emoții, pictați într-un peisaj foarte real. Pe peretele transeptului, Cimabue a pictat-o pe Fecioara Maria pe tron alături de Sf. Francisc considertă fiind imaginea cea mai fidelă a sfântului. IMaginea aceasta pictată în stilul static al goticului contrastează cu picturile sugerând mișcarea ale lui Giotto.

La capătul părții de nord a transeptului se află capela Sf. Nicolae din Bari ce conține sarcofagul cu rămășițele fratelui Cardinalului Napoleone Orsini, Giovanni Orsini care a murit undeva între 1292-1294. Monumentul funerar constă într-o nișă deasupra altarului cu efigia unui tână așezată în interiorul camerei mortuare și flancată de doi îngeri. Între sarcofag și vitralii apare un triptic în frescă atribuit școlii lui Giotto reprezentând Fecioara cu pruncul  împreună cu Sf. Francisc și Nicolae. Ciclul picturilor din capelă este completat în 1307 cu 12 scenepictate pe bolți reprezentând viața și minunile Sf. Nicolae. Vitraliul îl arată pe Cardinal Napoleone Orsini în fața lui Hristos iar un pic mai jos Sf. Nicolae îl aduce pe fratele său.
La capătul părții de sud a transeptului același cardinal Napoleone Orsinia construit altă capelă dedicată Sf. Ioan Botezătorul care, probabil a fost contruită inițial ca și loc de înmormântare al cardinalului orsini însuși dar acesta nu a fost niciodată îngropat aici mormântul rămânând gol. Fresca din capelă este pictată de Pietro Lorenzetti și este un triptic cu Sf Fecioară cu Pruncul, Sf. Ioan Botezătorul și Sf. Francisc. 

Altarul este construit dintr-un bloc de piatră în 1230. În jurul altarului sunt o serie de bolți gotice susținute de coloane aparținând diferitelor stiluri arhitectonice.
Stranele din absidă sunt din lemn de nuc și au fost terminate în 1471 de Appolonio Petrocchi da Ripatransone cu ajutorul lui 
Antonio Fiorentino and Andrea da Montefalco.

Biserica de Sus

Biserica de Sus are o fațadă din cărămidă albă cu o rozasă foarte mare în centru ce are în 4 colțuri simbolurile celor 4 evangheliști. (detalii AICI)

Biserica de Sus menține același plan cruciform ca al Bisericii de Jos. în Biserica de Sus bolțile nu mai sunt rotude în stil romanic ca la Biserica de Jos, ci ascuțite în stilul Gotic și se sprijină , desigur, pe coloane de piatră care, transmit mai departe spre exterior greutatea construcției pe contraforți de plan semicircular. Găsim ferestre gotice în aceeași notă cu arhitectura
În aripa de vest a transeptului din Biserica de Sus vom găsi multe fresce pictate de Cimabue.
Înaintea lui Cimabue în partea dreaptă acestei sectiuni găsim fresce ale unui artist probabil englez, Northern Master
care a pictat cele două ferestre cu îngeri și Apostoli iar un al pictor anonim i-a pictat pe Isaia și David.

Partea superioară a părților de sud și nord ale navei avariată destul de rău în urma cutremurului din 1997 a fost decorată cu două rânduri conținând 32 de imagini din Vechiul Testament și Noul Testament în timp ce partea superioară de la intrarea în navă este decorată cu Înălțarea lui Iisus la Cer. Pictura bolților navei a durat 6 luni de zile motiv pentru care la lucrare au participat pe lângă Cimabue și ucenici ai săi cum sunt Giacomo, Jacopo Torriti și Pietro Cavallini. Cele două fresce reprezentând viața lui Isaac situate în mijlocul celei de-a treia bolți a navei sunt atribuite tânărului Giotto.
Desigur, cele mai importante fresce sunt cele 28 atribuite tânărului Giotto de-a lungul părții inferioare a bolților navei, acolo unde arcele bolților se sprijină pe pereți. Paternitatea pictorului italian asupra acestor fresce a fost deseori dispitataă de către specilaiști dar, pentru moment marea majoritate au decis că ele aparțin lui Giotto.

Cripta deține mormântul Sf Francisc. Acesta constă într-un sarcofag de piatră așezat deasupra unui altar. În anul 1934 cei mai fideli apostoli ai Sf Francisc au fost sculptați în colțurile dimprejururile altarului. Aceștia sunt: Călugărul Rufino, Călugărul Angelo, Călugărul Masseo și Călugărul Leo.
La intrarea în criptă o urnă funerară ne aduce aminte de Jacopa dei Settesoli o nobilă romană a fost cel mai apropiat prieten și binefăcător al Sf. Francisc.