SPQR - ROMA

Împachetează și plecăm !

Prin Ianuarie 2012 Ange gaseste o oferta minunata pentru martie acelasi an : 5 zile la Roma cu hotel si zbor cu tot 325 euro/ doua persoane. Super tare zic, fa rezervarea. Se ocupa Devi de tot si rezervam pe 19 martie. Trece timpul si vine seara zilei de Duminica, 18 februarie. Suna mobilul Ralucai. Era Ange. Din convorbire imi dau seama ca ceva nu e chiar ok si dupa ce incheie convorbirea, Raluca zice: aia de la agentia din Bucuresti au incurcat borcanele si plecam la Roma maine in loc de peste o luna ! Eu de obicei sunt Gica contra la chestii din astea dar de data asta am zis : “ impacheteaza si plecam”

Era 18:00 si avionul pleca la 09:00 a doua zi. Pana la ora 21:00 am negociat cu Ange si cu Devi si cu Larisa matusa amicului meu daca plecam sau nu. Vazand ca eu sunt f pornit sa plec, pana la urma toti s-au intors si am hotarat sa plecam. Motto-ul a fost pus de Devi “excursia asta ori iese beton ori nu iese deloc” .
A iesit pana la urma demential. Am ajuns cu bine la Roma pe aeroportul Fiumicino cu o aeronava a companiei Blue Air si am luat-o pe jos spre hotel. De mentionat ca iarna lui 2012 fusese una din cele mai grele din ultimii 50 de ani in Romania cu sate ingropate in zapada la propriu si cu temperaturi de -20 Celsius, iar la Roma era o primavara timpurie ! Noi cu haine destul de groase si eu cu bocanci de munte ! Greseala care-mi va lasa urme permanente pe picioare sub forma de bataturi. Pana la hotel situat aproape de Gara Centrala am ajuns bine, dar zona in sine nu m-a impresionat deloc ca dealtfel nici hotelul. El zicea ca are 3 stele da pe bune avea 2.

Bineânțeles că în seara aceea nu am putut sta în hotel ci am ieșit prin Roma să vizită. Cum eram cumva în apropeiere de ea, am luat metroul și prima oprire a fost la Fontana di Trevi. O bijuterie a stilului Baroc, fântâna are toate minunatele elemente ale acestui stil arhitectural. Caracteristicile acestui stil sunt monumentalitatea, dinámica fortei si a gratiei, atentia pentru detaliul natural, ingemanarea regnurilor, si, as adauga eu, in cazul edificiilor, voluta ( o spirala mare sub forma de sul ) este un alt element definitoriu al barocului. Dacă vă uitați atent, Fontana di Trevi are toate aceste elemente: e monumentală, dinámica este prezentă prin aceea că toate personajele sculptate par a se mișca, iar îngemănarea regnurilor, uman vegetal li animal se vede cu ochiul liber. Ce e interesant este că și în România avem după cum știți clădiri construite ăn frumosul stil baroc. Ce un știți este că unele din cele mai celebre mănăstiri românești au biserica construită în stil baroc. Prima dintre ele este Mănăstirea Dragomirna iar a doua Biserica Mănăstirii de la Argeș. La ambele din ele putem vorbi de manifestări baroce și chiar pre baroce.

La „Fântâna lui Trevi” era plin de lume. Deși seară un puteai sa te apropii ușor de marginea fântânii fiindcă era plin de oameni care doreau să se fotografieze și, desigur, să arunce bănuți în apă spre reântoarcere la Roma și spre bunăstarea municipalității locale care adună zilnic cam 3000 de euro și peste 1 milion de euro anual. Așa cum probabil vă imaginați, banii aruncați de turiști se strâng sub atenta supraveghere a polițiștilor, de două ori pe săptămână, încercările de furt fiind penalizate cu amanedă sau închisoare. Cu toate astea a existat un cetățean care, din 1976 până în 2010 a furat monede din fântână. În 2010 l-au prins. Probabil au făcut asta în momentul în care au realizat că pierd totuși sume mari de bani și când tehnologia de supraveghere big brother a ajuns la nivelul la cares ă facă posibilă prinderea și arestarea hoțului. Interesant este că Fântâna a fost construită din același material ca și Colloseum-ul, că este cea mai veche sursă de apă din Roma și că aici în al doilea război mondial gospodinele spălau rufele.
Bineânțeles că ne-am pozat și noi cu toate pregătirile necesare relgării aparatelor foto de zici că eran la sesiune foto profesionistă și făceam o mie de fotografii de verificare pînă pozam odată.

Roma.

Am plecat pe străzi de la Fontana di Trevi și ne-am dus la o pizzerie, să mâncăm. Era totuși 8 seara când am ieșit așa că pe drum spre hotel ne-am gândit , să mergem să vedem un pic central cu forumul roman și toate celelalte. Așa am ajuns asemeni lui Badea Cârțan în fața Despre Columna lui Traian.  Emoționant momentul și întâlnirea cu o coloană atât de celebra și de importantă din istoria noastră. Columna e parte a unui complex centru comercial construit de imparat impreuna cu Apolodor din Damasc, complex ce avea 150 de incaperi, ultimul etaj al cladirii fiind folosit pentru birouri de asistenta iar nivelurile inferioare pentru magazine.
Columna e destul de departe de trotuarul de pe care o privesti, astfel incat, daca vrei sa vezi dacii si romanii sculptati pe ea, mai bine te duci la Muzeul de Istorie al Romaniei din Bucuresti unde reproducerea acesteia poate fi privita de foarte aproape. Vis-a-vis de forumul lui Traian, gasim Forumul lui Cezar care este primul forum imparatesc al Romei. Se presupunea ca stramosii lui Iulius Cezar se trageau din zeita Venus, motiv pentru acesta sa ridice un templu zeitei.
 Am străbătut bulevardul principal spre Colloseum de unde am luat metroul spre hotel. Am căzut lați de oboseală și am dormit fără vise pînă a doua zi.

A doua zi la Roma a început la ora 9 când am plecat sa colindam Roma. Ne-am urcat in metrou si ne-am dus pana la Vatican cu gândul sa intram sa-l vizitam. Cand am vazut coada de cel putin 1 kilometru pe langa zidurile lui, am lasat-o balta si am luat pentru a doua zi, un tur privat de la o agentie, care pentru 40 de euro de caciula ne promitea ca intram fara coada si un ghid ne va explica totul. Apoi, ușurați că ne-am rezolvat problema am plecat să vedem alte lucruri.
 
De aici a inceput o cursa de 10 km prin Roma pana la Colloseum. Primul punct de vazut a fost Castelul San Angelo, la origini mormant al imparatilor romani. 
Hadrian este imparatul ce a dispus constructia acestui mormant circular intre anii 123-39 inainte de Cristos. Aurelian, incepea in anul 271 inainte de Cristos fortificarea acestuia ca o parte a zidurilor orasului. Constructia acestui zid se va finaliza sub domnia imparatului Prohus adica undeva intre anii 276-82 inainte de Cristos. Fortificatia se intinde pe 18 km in jurul orasului, are 18 porti si 381 de turnuri cuprinzand toate cele 7 coline ale Romei.
A fost resedinta papala, timp de 1000 de ani, in acea perioada, un viaduct pornind de la Vatican permitea pailor sa se retraga aici in vremuri de criza. Papa Grigore cel Mare il numeste in anul 590 “Castelul Ingerului” ( Castelul Sant Angelo) dupa ce are o viziune cu Arhanghelul Mihail ce anunta sfarsitul epidemiei de ciuma. Pentru a marca acest eveniment papa, dispune construirea si amplasarea unei statui din bronz , reprezentand un arhanghel cu sabie pe turnul palatului. Tot aici gasim apartamentele papale ce inca pastreaza pe pereti frescele din perioada renasterii , precum si o colectie de arme si armuri de la etrusci pana la 1900. Mare lucru nu mi-a spus acest Castel San Angelo. Adică dacă nu ai citit ceva povești legate de al nu e o mare șmecherie. Desigur trebuie bifat a ca așa zice tradiția dar mie nu mi-a spus mare lucru.
 

Câte nu se pot întâmpla prin Roma...

Plecând de la Castelul San Angelo, ne-am dus catre Piata Navonna construita pe locul unui Circus Maximus unde se organizau lupte navale. Aceasta piata reprezinta Roma baroca in toata gloria ei dramatica. Este o colectie de arhitectura alambicata si fantani elaborate de doi din cei mai mari arhitecti ai epocii, Bernini si Borromini, cu biserici pictate de Caravaggio si Rubens. În acest loc  am savurat o delicioasa inghetata  aveam sa ma reantorc peste două zile cu prietenul meu sa sorbim amandoi pe indelete, o bere sub soarele care incalzea atmosfera pana la un +15 grade Celsius cand acasa erau munti de zapada si – 15 celsius !
Legat de acest episod, stăteam pe terasă la bere doar noi doi fiindcă restul italienilor se zgribuliseră înauntrul barului. La un moment dat chelnerul vine afară , crezând că ne e frig și ne invită înăuntru. Dialogul ce a urmat a fost unul minunat :
 - Bună ziua, vă rog poftiți înăuntru – zice chelnerul. Mă uit la el, zâmbindu-i frumos și răspund:
 - Stăm foarte bine aici, e așa cald afară, așa plăcut...
 - Nu vă e frig ? întreabă el neâncrezător
 - Cum să ne fie frig ? La 14 grade Celsius ?!?
Se uită bănuitor la noi și ne întreabă:
 - Dar de unde sunteți ?
 - Din România zic eu
 - Din România ? 
 - Da.
 - Păi și cum e în România ? întreabă el.
Mă uit la Devi zâmbind , întorc privirea la chelner și-i spun:
 - Acum, în România, sunt -25 de grade Celsius și în zona de sud est a țării sunt 5 metri de zăpadă deasupra caselor !
Dacă eram în desenele animate, i s-ar fi prăbușit mandibula cu zgomot pe caldarâmul străzii așa de surprins a fost ! Și-a revenit însă, a zâmbit înțelegător și a zis:
 - În cazul acesta vă las să vă încălziți la soare. O zi bună  !

Dacă pe chelnerul italian l-am suprins cu rezistența noastră la frig,  ar trebui să știți că într-o seară era să fac baie neprogramată lângă Coliseum. Cum ? Păi uite așa:  după ce am ieșit de la Coliseum era seară. Am intrat în stația de metrou de vis a vis ca să mergem la hotel. Acolo, fiindcă aveam nevoie toți de o toaletă ne-am îndreptat prima dată spre ea. Am gasit-o și în prima clipă nu am înțeles cum funcționa. Se pare că trebuia să bagi o monedă de 1 euro se deschidea ușa, intrai, stăteai cât era nevoie și ieșeai. Ușa se închidea în urma ta, iar cel care voia să intre trebuia să bage moneda. Așa că, fetele au intrat primele împreună ca să economisească banii și când au ieșit una din ele îmi spune:
 - Intră și tu acuma să nu mai bagi 1 euro.
Eu intru, stau 3 secunde cred, când prietenul meu face doi pași mă prinde de braț și fără o vorbă mă trage afară în timp ce ușa se închidea în urma mea iar fetele deja îl certau că de ce mă scosese. El a zâmbit, s-a uitat la noi și a spus doar atât: 
 - Ascultați.
Am tăcut toți ascultând. Dinăuntru camerei de toaletă se auzea ca și cum cineva stropea cu apă sub presiune. Ne-am uitat unii la alții neânțelegând prea bine ce se întâmpla. 
 - Spală cu apă toată încăperea mi-a zis prietenul meu. Dacă rămâneai acolo, ieșeai îmbăiat și ud leoarcă. 
Vă imaginați ce hohote de râs s-au pornit, fiindcă toți ne imaginam deja secvența. Așa scăpând de baia neprogramată ne-am întors la hotel, unde a trebuit să-mi oblojesc rănile produse de bocancii de munte pe care-i aveam la mine și care-mi roseseră picioarele absolut îngrozitor.
A fost o nouă noapte fără vise.

O altă întâmplare s-a pretrecut la Biserica San Pietro in Vincoli unde se află lanțurile cu care a fost legat Sf Petru în temniță. Acestea se aflau într-o cutie care se lumina la răstimpuri spre supărarea prietenului meu care trebuia să se înghesuie cu alți turiști care apăreau de nicăieri ca să pozeze lanțurile atunci când se luminau.

Abia câteva ore mai târziu a înțeles că lanțurile se luminau pentru că acei oameni cu care se înghesuia la poze plătiseră de fapt 1 euro ca să se lumineze cutia și să poată fotografia lanțurile !

Ar mai fi de enumerat prin Roma Panteon-ul, care mi-a plăcut foarte tare fiindcă poți studia arhitectură și sculptură pe viu, și Circus Maximus, un fost stadion folosit pentru recereearea unor lupte navale, situat lângă Coliseum. Aici însă nimic amuzant nu nu ni s-a mai întâmplat..

Muzeul Vatican-ului.

A treia zi a excursiei , am pornit spre Vatican fiindcă aveam programată excursia din interior. Ei bine, am intrat la Vatican așa cum ne promisese agenția, fără să stăm la coadă cu ghid după noi. Vreau să vă spun că atunci, am realizat cât de important este un ghid bun. Eram și eu și David ghizi de 4 ani aproape dar până atunci nu am realizat ce înseamnă un ghid de turism. Băiatul care era cu noi ne-a spus tot ce trebuia săa știm despre fiecare exponat, ne-a explicat până și pozițiile în care era sculptat sau pictat omul, animalul, peisajul, de ce sunt acelea și nu altele. Am rămas impresionat de el, de cunoștințele pe care le avea și de cum prezenta. Rețineți vă rog că nici noi, ca ghizi nu eram neștiutori deci puteam aprecia extrem de bine activitatea ghidului italian. Una peste alta a fost fascinant tot ce am văzut și copleșitor în același timp. Cantitatea de artă pe metru pătrat este imensă. Peste tot unde te uitai, tablouri, sculpturi, decorațiuni, aur, argint, marmură, cristale de Murano, ceva de neimaginat. O opulență fără seamăn această reședință a Papei. Cine critică luxul unora dintre preoții ortodocși e invitat aici.

Bun. La finalul vizitei de aproape 2 ore, am ajuns în Capela Sixtină. O să spuneți toți că ce lucru minunat și frumos etc. Mda, să zicem. Pe mine Capela Sixtină nu m-a impresionat foarte tare. Nu știu dacă a fost din cauza faptului că citisem înainte despre ea, sau că văzusem fotografiile explicate, sau pentru că distanța până la tavan era mare și nu se distingeau bine detalile ori pentru că se auzeau paznicii din 30 în 30 de secunde spunând ca la tenis „silence please” și „no photo pls”. Cred că toate astea la un loc. Oricum am intrat și m-am uita un pic după care mi-am îndreptat atenția spre fresca Judecății de Apoi semnată Michelangelo. Am studiat-o atent, ca unul ce știa pe deasupra toate elementele și simbolurile din fresca Judecății de Apoi a necunoscuților zugravi moldoveni de la Voroneț și am concluzionat că din punct de vedere iconografic și simbolic fresca voronețiană e mult peste cea a lui Michelangelo. De fapt, ceea ce a pictat artistul italian este o operă de artă nu o icoană. Nu are nimic de a face cu ideea de icoană și de reprezentare a personajelor biblice. Nu transcede nimic din pictura italianului, trupul e scos în evidență mai mult decât e necesar și asta nu are nici o treabă cu iconografia.

Mai departe de Capela Sixtină au mers doar soția și prietenii mei. Eu m-am întors la intrare unde lăasasem umbrelele și trepiedul aparatului de fotografiat, urmând sa-i aștept în fața catedralei lângă obelisc. Au venit după 30 de minute încântați de ceea ce văzuseră am schimbat impresii și bineânțeles nu s-au mirat să-mi audă comenatrile despre Capela Sixtină și despre Judecata de Apoi. Știau săracii că orice am țară am vizita trebuie să găsesc ceva care să existe și în România și să fie mai interesant ca ceea ce vizitasem.
După vizită, fiindcă mai era timp ne-am dus să vedem ce mai era de văzut prin Roma.

Bisericiile Romei

Bisericile Romei. Capitala Italiei este o expoziție , un muzeu în aer liber, iar bisericile sunt parte integrantă a acestui muzeu. Firește am vizitat multe biserici și catedrale în Roma. Cele pe care noi le-am vizitat în această excursie sunt următoarele:  San Paolo Fuori le Mura. În afara căror ziduri se va întreba oricine. Păi în afara zidurilor orașului Roma firește. Biserica a fost construită prin sec al IV-lea după Cristos, cînd, Roma, era încă un oraș înconjurat de ziduri. Este considerată a doua biserică ca mprime din Roma, după, desigur, catedrala Sf Petru. Împăratul care ordonă construcția sa este însuși Constantin. El decide construcția bisericii chiar pe locul unde fusese înmormântat Sf. Pavel. A fost extinsă această biserică sub domnia lui Valentinian I. În anul 386 împaratul Teodosiu I a început ridicarea unei bazilici mai mari, însa lucrarea, incluzând mozaicurile, nu a fost terminată până la pontificatul lui Leon I. Poetul Prudențiu a descris monumentul în câteva fraze expresive. Fiind dedicată și sfinților Taurinus și Herculanus, martiri în Ostia secolului al V-lea, aceasta poartă și denumirea de „bazilica celor trei domni”.

O altă biserică a fost San Giovani in Laterano , ridicată pe locul palatului Lateran, de la începutul Imperiului Roman. Piața din fața palatului păstrează un obelisc construit de faraonul Tuthmosis III în Karnak, pentru a fi poziționat în Circus Maximus, obelisc care mai apoi a fost adus aici. Biserica este un mueu de artă plin de sculpturi din marmură și unde totul te copleșește. Într-adevăr un muzeu nu o biserică.

Santa Maria Sopra Minerva face parte din lăcașurile de cult creștine construite peste foste temple romane. Am mai găsit una în Assisi. Mai amintesc, San Pietro in Vincoli dedicată lanțurilor Apostolului Petru, Biserica Capucinilor care uimește prin scheletele călugărilor morți de peste 400 de ani, expuse la vedere pe post de decorațiuni macabre sau Santa Maria Maggiore cu a sa coloană dedicată Mariei din fața intrării principale, a fost o altă biserică care ne-a impresionat în Roma.

Ultima zi la Roma.

Ultima zi la Roma, a fost deosebită ca toată excursia dealtfel. Ne plimbam pe stradă ducându-ne să vedem muzeul Leonardo Da Vinci și palatul Quirinale când, Ange a primit un telefon de la agenția de turism din București prin care venisem, ca să-i spună că zborul de întoarcere avea să se întâmple nu la ora 14 ci abia la 21 seara. Asta însemna că avem o zi plină la Roma. 
Să o luăm pe rând. 
Muzeul Leonardo da Vinci se găsește între Piața Navonna și Campo dei Fiori în Piața Cancellaria și acoperă 1000 metri pătrați. Această suprafață este împărțită în cele 4 elemente ale naturii: pământ, foc,apă și aer.  Există mai mult de 67 de mașinării la scală reală și 9 holograme. Ca să vizitați expoziția aveți nevoie de 40 de minute.
Ei bine, de aici am pierdut restul zilei pri Roma făcând ultimele cumpărături ca apoi să mergem la aeroport. Aici, ca să fie totul minunat până la capăt ne-am dus spre poarta de îmbarcare. Toate bune și frumoase, dar, la un moment dat am ajuns într-o camera unde drumul se termina. Ne-am uitat unii la alții neștiind ce să credem până când ne-am prins că, de acolo, până la terminalul nostrum urma să mergem cu un tren pilotat automat !
 Am văzut atât de multe lucruri atunci la Roma, că va trebui să ne reântoarcem într-o zi ca să le aprofundăm fiindcă a fost un vârtej de lucruri din care am rămas cu câte ceva dar nu cu tot ceea ce trebuia. Atunci am ajuns la concluzia că nu am aplicat principiul pe care-l aplicăm turiștilor străini pe care-i ducem prin România, anume acela de a nu vedea mai mult de 3 obiective pe zi și în total/excursie nu mai mult de 3 obiective din același tip. Din această cauză informația ni se învârtea în cap și dacă mă întreabă cineva repede cum a fost la Roma în 2010 o să-i spun: era să fac baie la toaleta de la metrou, mi-au plăcut imaginile papilor din San Paolo Fuori Le Mura, am rămas cu amintirea înghețatei din Piața Navonna, cu imaginea pieței și a chelnerului năuc să audă că în România erau – 25 de grade si cu opulența Vaticanului i cu pozele buclucașe de la San Pietro in Vincoli. Asta înseamnă că, oamenii rămân din excursie cu maximum 10% din informația oferită de ghizi, restul fiind un amalgam de experiențe și întâmplări plăcute și amuzante incluzând aici și mâncarea. Pentru restul de 90% din informația culturală, există ghiduri turistice și bloguri turistice cum e acesta, ca să vă amintească lucrurile care vi s-au spus dar pe care le-ați uitat, sau să vă dea noi idei de călătorie.