Prin Germania și Austria

Primul zbor

Am trecut de filtre in Otopeni si ne-am pregatit pentru imbarcare in aeronava Airbus a companiei Lufthansa. 
Am urcat si ne-am ocupat locurile aflate in coada avionului. Aeronava a rulat pe pista pana la locul de plecare, a turat progresiv motoarele si a inceput sa ruleze pe pista tot mai repede pana am simtit-o ca se desprinde de sol. Motoarele erau turate la maximum si avionul se înălța tot mai sus, prin niste nori mizerabili si plini de apa fiindca eram in octombrie. Nu mi-a placut foarte tare recunosc, si am inceput sa-mi reamintesc principiile de zbor, ale fortei de tractiune a motorului care impingand avionul inainte, crea forta portanta si-l tinea in aer. 
Raluca era mult mai incantata decat mine si cred ca la un moment dat o cam enervam cu teoriile mele aeronautice, asta pana in momentul in care i s-a varsat cafeaua in poala din cauza turbulentelor ceea nu a fost deloc dragut. Am aterizat insa cu bine la Munchen unde vremea era foarte frumoasa, iar ogoarele vazute de sus si asezarile de langa Munchen aratau foarte ordonate si ingrijite de parca am fi fost in Germania !
Am aterizat si dupa ce ne-am luat bagajele si am iesit din aeroport ne-am indreptat, spre firma de rent a car, aflata langa aeroport, unde ne rezervasem un autoturism inca din tara. Optasem pentru un VW Passat, insa ne-am pricopsit cu un dit`ai Mercedes Kompressor Break. 
Am plecat spre Munchen, fiindca ajunsesem pe la 10 dimineata si ne gandeam sa dam o raita prin centru si abia apoi sa ne indreptam spre Regensburg locul unde urma sa dormim. Am intrat in Munchen lasand in dreapta, marele stadion Allianz Arena si ne-am apropiat de Marienplatz. Ne-a luat cam 20 de minute pana sa gasim intrarea intr-o parcare subterana, cu toate ca aveam GPS. Am gasit-o, si am luat-o pe jos catre piata centrala a Munchen-ului. Intre timp se innorase asa ca ne-am imbracat preventiv in pelerinele de ploaie.

Munchen

Numele orașului este legat de o colonie (în locul numit Petersbergl) a unor călugări proveniți de la mănăstirea Schäftlarn. Nu se cunoaște data exactă a fondării așezării. Prima atestare documentară datează din 1158 sub în latina medievală villa Munichen, în timpul lui Henric Leul (Heinrich der Löwe), duce de Saxonia. O jumătatate de secol mai târziu localitatea a primit statut de cetate și a fost fortificată.
În 1327 întreg orașul a fost distrus de foc, dar a fost reconstruit câțiva ani mai târziu de Ludovic al IV-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman în acel moment. Prima instituție academică a orașului, Academia Bavareză de Științe, a fost fondată în 1759.
În 1806 a devenit capitală a regatului Bavaria. Douăzeci de ani mai târziu o altă prestigioasă instituție educațională, Universitatea Landshut, și-a pus bazele în München.

Biserica Sf Petru este cea mai veche din oraș și se găsește lângă Marienplatz unde se găsesc Coloana Mariei, Primăria Nouă, Primăria Veche și aproape de ele Catedrala Frauenkirche.  

Demn de vizitat ar fi Muzeul BMW un punct important nu doar pentru pasionații acestei mărci ci și pentru turiștii fără pasiuni automobilistice, iar Palatul Nymphenburg o replică reușită a Palatului Versailles care a inspirat toate celelalte palate din Europa.

Regensburg

Regensburg este situat intr-un cadru natural splendid, nu departe de Parcul National Padurea Bavareza, la confluenta Dunarii cu unul dintre afluentii sai. Sapaturile arheologice au indicat faptul ca zona a fost intens locuita inca din Epoca Pietrei, gratie conditiilor favorabile traiului. Insa mult mai importante pentru noi cei de astazi par a fi monumentele medievale care alcatuiesc centrul vechi al orasului, printre cele mai bine conservate din lume.

Dintre aceste monumente voia minti în primul rând, Catedrala din Regensburg, o adevărată capodoperă a stilului gotic, podul peste Dunăre, casele din centru. Istoria orașului începe în perioada romană și vine până în perioada orașului modern .

Pana in Evul Mediu, Regensburg a devenit un centru politic, economic si intelectual. Vreme de multe secole, el a fost orasul cel mai important din Germania de sud-est, slujind ca sediu al Dietei Imperiale permanente din 1663 pana in 1806, cand Napoleon a ordonat dezmembrarea Sfantului Imperiu Roman.
In prezent stravechile si sacrele ziduri din Regensburg continua sa freamate de animatie. Studentii Universitatii ticsesc restaurantele si puburile, iar localnicii isi fac cumparaturile zilnice in orasul interior, unde pravalioarele au izbutit sa se opuna patrunderii lanturilor internationale de magazine.
Partea situata la sud de Dunare a orasului a purtat in timpul romanilor numele de Castrum Regina (Orasul de pe raul Regen). Dunarea constituia in acel timp granita de nord a Imperiului Roman, fapt pentru care partea orasului Regensburg situata la nord de Dunăre nu apartinea Imperiului.

vas cu zbaturi - vas cu zbaturi la cheu pe dunare.

Passau

În dimineața aceea ne-am trezit și am plecat relativ devreme fiindca, până la Garmish Partenkirchen unde urma să dormim peste noapte aveam de vizitat Passau si Salzburg. Am umblat ceva în ziua asta fiindcă deși există autostrăzi în Germania, nu mersesem acolo ca să alergăm pe străzi ci să ne relaxăm. Passau mi-a plăcut tare mult. Am parcat undeva la marginea zonei de centru și a portului turistic iar de acolo am mers pe jos explorând totul ca și când am fi avut tot timpul la dispoziție.foarte curat și organizat totul. vremea era cam închisă fiind noiembrie, dar, în general a fost o experiență plăcută. Oricum această călătorie ne-a rămas în minte în primul rând prin lucrurile cu care ne-am întors din ea. Cumpărasem o grămadă de lucruri pentru bebelușii care ne așteptau acasă, lucruri care le-au folosit în următorii ani. A fost distractiv shopping-ul ăla mai ales că era a doua ieșire împreună dintr-o lungă serie.

Despre Passau cunoscut și ca orașul celor trei râuri din cauza confluenței care are loc aici între Dunăre, Ilz și Inn, se pot spune câteva lucruri, primul din ele fiind acela că e un port important pentru excursiile pe Dunăre. Are un castel care străjuiește zona și o catedrală foarte frumoasă.și multe atracții turistice.

Salzburg

La Salzburg, am ajuns desja osteniți după Passau dar curioși de ceeace vom găsi în orașul lui Mozart. I-am găsit casa, și apoi am urcat la Castelul Salzburg cu liftul pe cremalieră din care vedeam pentru prima dată unul. Mi-a plăcut castelul nu zic nu dar nu mi s-a părut ceva spectaculos. Probabil că neavând ghid nu am gustat lucrurile la fel de mult. Nu știu ce să zic. Priveliștea era frumoasă de sus dar castelul nu mi-a spus prea multe. Catedrala în schimb mi-a plăcut. Salzburg frumos ca oraș, însă când îl vezi în fugă nu mai e același lucru, plus că era octombrie. Când e vară sau primăvară, stai în oraș două sau trei zile, și intri în ritmul lui, îl simți altfel. Deocamdată era cum era și ne bucuram de ceea ce aveam. A trebuit să ne mișcăm repede, dar tot ne-a prins seara pe drumul spre Garmish Partenkirchen de am ajuns la pensiune după ora de închidere a recepției așa că ni s-au lăsat cheile la un restaurant de lângă ei, urmând să ne vedem a doua zi să plătim .

Garmish Partenkirschen

Garmisch-Partenkirchen are un climat oceanic. Iernile de aici sunt mai reci decât cele din restul zonei Bavaria. Datorită altitudinii sale mari iernile sale sunt associate unei clime continentale, cu multe precipitații tot anul.

Garmish la vest și Partenkirchen la est au fost orașe separate pentru secole și, mai peristă încă identități separate ale oamenilor ce le locuiesc. 
Partenkirchen a fost initial un oraș roman denumit Partanum, situat pe ruta comercială dintre Veneția și Augsburg si a fost atestat documentar pentru prima oară în anul 15 După Cristos. Strada sa principal se numește Ludwigstrasse și este construită pe locul fostului drum roman. 
Pe de altă parte, Garmish, a fost menționat documentar pentru prima oară 800 de ani mai târziu față de Partenkirschen ca și Germansekau adică „ Județ German”  acest luru indicând că la acea vreme un trib Teutonic își așezase locuințele acolo.

Neuschwenstein

castelul - castelul de la distanta

Localitatea Schwangau se află la o altitudine de 800 m, la granița de sud-vest a landului german Bavaria. Împrejurimile sale sunt caracterizate de tranziția între poalele Alpilor, în partea de sud (spre granița cu Austria aflată în apropiere) și un peisaj deluros în partea de nord care apare plat prin comparație. În Evul Mediu, trei castele dominau această zonă. 
Unul a fost numit Castelul Schwanstein.  În 1832, tatăl lui Ludovic, regele Maximilian al II-lea al Bavariei, a cumpărat ruinele sale pentru a le înlocui cu confortabilul palat neo-gotic cunoscut sub numele de Castelul Hohenschwangau. Finalizat în 1837, palatul a devenit reședința de vară a familiei sale, iar fiul său mai mare Ludovic (născut în 1845) și-a petrecut aici o mare parte a copilăriei sale. 
Castelul Vorderhohenschwangau și Castelul Hinterhohenschwangau erau așezate pe un deal accidentat cu vedere spre Castelul Schwanstein, două lacuri din apropiere (Alpsee și Schwansee) și satul. Separate doar de un șanț cu apă, ele erau formate dintr-o sală, un turn de pază și un turn-locuință fortificat.  În secolul al 19-lea din castele medievale gemene au rămas doar ruine, dar cel din Hinterhohenschwangau a servit ca un loc de veghe cunoscut sub numele de Sylphenturm. 
Ruinele de deasupra palatului familiei au fost cunoscute de prințul moștenitor din excursiile sale. El a schițat pentru prima dată una dintre ele în 1859 în jurnalul său. Atunci când tânărul rege a venit la putere în 1864, construirea unui nou palat în loc celor două castele ruinate a devenit primul din seria de proiecte de construire de palate.  Ludovic a numit noul palat Noul Castel Hohenschwangau – numai după moartea sa a fost redenumit Neuschwanstein.  Rezultatul confuz este că Hohenschwangau și Schwanstein și-au schimbat în mod efectiv numele între ele: Castelul Hohenschwangau a înlocuit ruinele Castelului Schwanstein, iar Castelul Neuschwanstein a înlocuit ruinele celor două castele Hohenschwangau.

Sfarsitul calatoriei in Germania

A doua zi am plecat repede spre Stuttgart si de aici urma Munchen si inapoi acasa. Pe drum ne-am oprit la Neuschwenstein, faimosul castel ce a inspirat studiourile Disney sa creeze castelul lor standard din povesti. ne-am oprit si noi sa-l vizitam si in ceea ce ma priveste am fost cam dezamagit. De ce ? pentru ca arata foarte bine pe dinafara si privit dinspre poarta principala sau privit de pe “Marienbridge” un pod situat la oarecare departare de el. Pe dinauntru arata mai saracacios ca Pelesul nostru iar singura camera ce arata bine este sala tronului si asta datorita unei frumoase fresce bizantine !

Vă invit să citiți mai multe în secțiunea dedicată special casteluluui. Bavaria pe unde am fost noi e o regiune foarte frumoasă însă nu doar ea ne-a rămas în memorie ci și altceva: faptul că unua din țintele călătoriei noastre era shopping-ul fiindca atât eu cât și prietenul eram proaspeți tătici iar fetele noastre aveau nevioie de o mulțime de lucruri care , deși se găseau și în România erau mai ieftine în Germania. Așadar, tot cumpărând haine, șervețele umede Penaten, și altele de acest fel ne-am trezit la final cu o cantitate mare de produse care excedea volumul bagajelor noastre și care, ne-ar fi fi scos ,ulți euro din buzunar ca taxe de bagaj plătite companiei Lufthansa.Așa că, români descurcăreți am luat dintr-un magazin de electronice o cutie de carton rămasă de la un televizor, în care am băgat tot ce ne prisosea. Cutia plină cântărea 40 de kg  și a venit în România cu autobuzele companiei, pe atunci, Eurolines. Așa s-a terminat una dintre primele noastre excursii în străinătate.